A debutat la 9 ani in film. La 15 ani a pasit pe scena teatrului, alaturi de Stefan Iordache, cand a interpretat rolul Lolitei in piesa cu acelasi nume. De atunci, Ana Ularu “joaca, se modifica” si reuseste sa pastreze pasiunea din “mariajul” cu actoria. In universul ei artistic, actrita rezerva un loc special muzicii, iar, de curand, Ana Ularu a pasit si pe taramul modei. Ne-a povestit despre toate acestea intr-un interviu PeTocuri.

PeTocuri: Ce a contribuit  la mentinerea pasiunii tale pentru actorie in toti acesti ani?
Ana Ularu: Cred ca pasiunea pentru orice arta se reinnoieste mereu din sine. Deziluzia meseriei vine atunci cand aceasta nu te hraneste spiritual sau nu iti ofera sanse. Orice actor care cauta in el, joaca, se modifica, isi antreneaza imaginatia, pastreaza astfel pasiunea din “mariajul cu meseria”. Oricum, relatia e mereu love-hate, pentru ca meschinariile si lipsa de cavalerie se introduc in orice domeniu. Dar daca startul a fost unul sincer si puternic interior, si daca ai si norocul increderii altora in tine, e o relatie pentru intreaga viata.

PeTocuri: Mentioneaza cateva persoane care ti-au influentat cariera si spune-mi, in cateva cuvinte, in ce fel au facut-o!
Ana Ularu: Catalina Buzoianu a fost primul mare om de teatru care a avut frumoasa nebunie de a ma distribui, la 15 ani, alaturi de Stefan Iordache. Intr-un fel, ea m-a nascut. Lucrasem inainte la 9, 10, 11 ani, in film, coproductii romano-franceze. Acea prima intalnire cu scena, cu o dinamica a lucrului, cu o responsabilitate uriasa, cu resursele pe care mi le-a revelat doamna Catalina, a fost un moment cheie. Pe urma intalnirea cu Cristian Mungiu, la doua saptamani dupa bacalaureatul meu, lucrul cu el la “Turkey Girl”, capacitatea lui extraordinara de a deconstrui si rearanja un actor pana la a-l face si pe acesta sa se bucure nespus de cum a fost magic recreat. Apoi evident, Silviu Purcarete, sansa de a intra intr-o lume pe care o ador (sunt fascinata dintotdeauna de teatrul LUI, de lumea scenica asa cum o vede el). Bogdan Apetri, caruia nu ii pot multumi indeajuns pentru sansa si forta pe care mi le-a dat… Dar mai sunt mereu oameni de mentionat.

PeTocuri: Care este personajul care a constituit cea mai mare provocare pentru tine? Cum ai abordat rolul?
Ana Ularu: E greu tot timpul. Pentru ca vrei sa reinventezi roata, si uneori chiar iese. Nu as putea sa vorbesc despre vreun rol mai greu decat altul. Sunt mereu cam la fel de electrizata cand pornesc la lupta. 🙂 Poate Fedra din examenul de anul 2, care mi-a mancat zilele, si unde rezolvarea a venit din cea mai simpla discutie despre “personaj” cu tatal meu. Si ar fi evident, Ishtar din “Epopeea lui Ghilgames” in regia lui Dragos Galgotiu, care m-a chinuit major si apoi a devenit unul dintre cele mai iubite personaje ale mele.

PeTocuri: Rolul Matildei din “Periferic” ti-a adus  Prix Boccalino de la Presse, premiul criticii elvetiene pentru cea mai buna actrita, in cadrul Festivalului de Film de la Locarno de anul trecut. Ce inseamna acest premiu pentru cariera ta?
Ana Ularu: Orice premiu inseamna o incurajare. Inseamna niste aplauze exprimate altfel. Niste oameni, individualitati din breasla, au vibrat intr-un anumit fel la ce le-am oferit noi si… eu. Ma emotionez atat de tare in situatiile astea… Cariera insa tine prea putin cont de asta. Te potrivesti sau nu cu un film, cu viziunea unui regizor, cu programul. Nu avem inca genul de industrie unde o recunoastere sa-ti deschida alte usi.

PeTocuri: Cum a fost primit filmul de publicul nostru?
Ana Ularu: Nu stiu. Am avut cateva reactii excelente cat am calatorit prin tara cu filmul. Filmul a prins foarte bine peste tot pe unde a fost. E o poveste universala si nu poate fi acuzata in vreun fel de compromisuri, deci chiar si cei mai carcotasi au fost mai pozitivi. Si as vrea sa cred ca e un film iubit si surprinzator. Pacat totusi de felul in care ne tratam, ca popor, arta.

PeTocuri: Cum ai descrie industria filmului romanesc?
Ana Ularu: Pentru mine, industria filmului romanesc e un fel de atelier mare impartit de multi pictori si sculptori. Mereu ceva e in lucru, se traverseaza un hol cu panze aproape terminate, se imprumuta materiale, e o efervescenta creativa, un manifest. Pacat ca cei care trec pe langa atelier si nu trag un pic cu ochiul pe ferestre raman imuni.

PeTocuri: Pe langa actorie, muzica reprezinta un rol important in viata ta. In 2009 te-ai alaturat trupei Sunday People. Poveste-mi despre aceasta experienta si despre pasiunea ta pentru muzica!
Ana Ularu: Pai… sunt dependenta de muzica. Suna a cliseu, stiu, dar de la 10 ani, de cand am primit un cd-player cat o caramida am fost mereu cu castile in urechi. Nu pot concepe sa merg pe strada fara sa ascult ceva. Nu as fi crezut sa am sansa sa pot scrie eu versurile mele, sa le armonizez cu o lume creata de colegii mei, muzical, sa fim pe o scena…e greu si ar fi pretentios spus altfel decat: E foarte frumos…

PeTocuri: Cum este scena muzicala fata de scena unui teatru sau fata de platoul de filmare?
Ana Ularu: Alta responsabilitate! Dar am mesajul meu, cuvintele mele, imi cant ideile fara sa le mai trec prin vreun filtru de insusire. Si totusi, nu as renunta la nimic din toate acestea. Vreau sa le fac pe toate, cat de bine pot.

PeTocuri: Cum te-ai descrie ca artista?
Ana Ularu: Pasionata, cerebrala si mult prea emotiva (contradictie, dar…asta e), dispusa la lucru si la haos creativ.

PeTocuri: De curand ai devenit imaginea clubului de fashion online Stilago, ce inseamna pentru tine acest pas?
Ana Ularu: Inseamna reintalnirea cu o pasiune a mea care a crescut odata cu mine! De mica desenam scenariile mamei cu design de fashion. Aveam cateva sute de idei stranse la un moment dat. Ma amuz teribil cand le vad. Dar ador moda, forta acestei arte in acest secol, subversivitatea si versatilitatea ei. E o arta vie, iar Stilago este un mic Paradis online al fashionistelor. Exista o diversitate de stiluri, mereu campanii noi, mereu idei noi de accesorizare. Ma simt foarte “ca acasa” la Stilago, si foarte flatata de faptul ca m-au ales, cu atat mai mult cu cat nu am cochetat chiar niciodata cu ideea de a fi model.

PeTocuri: Teatru, film, muzica, moda… cum arata o zi obisnuita din viata Anei Ularu?
Ana Ularu: Depinde de zi. 🙂 Daca exista sanse de relaxare pe o terasa la o inghetata, ziua e completa, oricum ar fi. Deocamdata filmez, asa ca mental sunt iarasi bransata la un anumit program, la o anumita societate, la niste ritualuri de platou de filmare.

PeTocuri: Ce proiecte pregatesti pentru viitor?
Ana Ularu: Veti vedea si auzi! Nu prea vorbesc inainte de completarea unui proces.

Citeste si Ana Ularu – ambasadoare Stilago

Foto: Stilago