Divortul poate fi furtunos, neasteptat, plin de resentimente, razbunator si otravitor. Alteori divortul este vazut de catre parteneri ca o solutie eliberatoare, lasand loc de cooperare, de respect, de liniste, dar si de multa tristete. Indiferent de coloratura divortului, inainte ca acesta sa se petreaca, orice cuplu trece printr-o perioada tensionata pe care fiecare membru al familiei o resimte.

Multi parinti aflati in relatii puternic conflictuale afirma ca raman impreuna de dragul copilului. Nimic mai neadevarat! Nu de dragul copilului continui sa te certi, sa te jignesti sau sa-ti traiesti viata intr-o permanenta apasare sufleteasca. Spre binele tau, al vostru si implicit al copilului, veti cauta solutii pentru problemele intampinate. Iar daca singura solutie ramasa este aceea de a intrerupe relatia de cuplu, e bine sa cunosti implicatiile pe care un divort le poate avea asupra copiilor.

Copiii care trec prin divort platesc deseori un pret foarte mare pentru ca resimt toata tensiunea parintilor. De aceea, este bine sa vorbiti deschis cu copiii vostri despre schimbarile intervenite in relatia de cuplu. Discutiile ii vor ajuta sa se elibere mai usor de povara responsabilitatii.

E foarte important sa stiti ca toti copiii se simt responsabili pentru o casatorie care se destrama. Cand casnicia este tensionata, copiii se intreaba involuntar daca nu cumva “rautatea” lor este cauza problemelor. Gandind astfel, vor incerca din greu sa indrepte lucrurile, fiind mereu “cuminti” si avand grija sa nu greseasca cu nimic fata de parinti. Sunt si copiii care reactioneaza la polul opus. Vor adopta o atitudine rebela, ca si cand ar dori sa demonstreze ca sunt intr-adevar atat de “rai”  incat comportamentul lor justifica situatia, iar in felul acesta sa puna la incercare iubirea parintilor.

Divortul parintilor declanseaza in copii si teama de abandon. Inevitabil isi pun intrebarea “Cine va pleca data viitoare?”  Indepartarea unui parinte face copilul vulnerabil la frica de a-l pierde si pe celalalt. Nepasarea unuia va genera sentimente de golire interioara, de respingere, de tradare si de vina nemeritata cu care copilul trebuie sa se confrunte.  De aceea, atunci cand se ajunge la divort, parintii trebuie sa puna pe primul loc nevoile copilului. In cele mai multe dintre cazuri acest lucru devine extrem de dificil pentru ca raman la mijloc “orgolii personale” peste care ca parinti trebuie sa treceti.

In multe dintre cazuri, parintele absent este disponibil sau ar putea fi disponibil pentru relatia cu propriul copil. Este deosebit de important ca parintele care beneficiaza de custodia copilului, sa incurajeze relatia cu celalalt. Puneti-va de acord sa va ganditi la nevoile copilului si angajati-va sa ajungeti la un consens in ceea ce priveste binele acestuia, astfel incat copilul sa simta ca ambii parinti sunt deopotriva responsabili de soarta lui.

In aceasta perioada, cand atmosfera din sanul familiei este puternic tulburata, exista riscul ca parintii sa treaca peste anumite reguli, sa devina prea toleranti pentru a compensa o parte din suferinta resimtita de copil. E important sa mentineti pe cat posibil regulile si rutina obisnuita. Disciplina este si mai  importanta acum pentru ca ea are rolul de a-l securiza pe copil. Intr-un mediu lipsit de limite, acesta se simte debusolat sau parasit.

Cand divortul s-a terminat, iar recuperarea incepe sa aiba loc, multi parinti regreta disputele purtate in fata copiilor, cand erau mult prea preocupati de furia si de suferinta din relatia lor. Odata cu finalizarea divortului, inconstient unii parinti pot intra in capcana apropierii excesive fata de copil care poate fi impovaratoare pentru acesta.

Articol realizat de Iulia Rusea, psiholog
Foto: Hepta.ro