Soarele Italiei si asprimea unui peisaj semiarid, alaturi de aroma aproape perversa a unui prosecco sunt probabil elementele ce construiesc una dintre definitiile aproape complete ale senzualitatii. Intr-un astfel de cadru dorintele se amplifica, venele pulseaza parca mai tare si pielea se topeste atat de repede incat te simti vinovat.

In acest peisaj ajunge Emma, in pragul inevitabil al adulterului, alaturi de prietenul fiului ei, departe de lumea perfecta a carei matroana este.
Emma este de origine rusa, insa ajunsa sotia unui om de afaceri italian, mama a trei copii, un  exemplu de stil si cu o viata sociala activa, pare integrata intr-un mediu traditionalist al unei paturi de mijloc pe cale de disparitie.

“I Am Love”, regizat de Luca Guadagnino incepe intr-un Milsno mohorat, unde Emma (Tilda Swinton) organizeaza o alta petrecere perfecta. Dicteaza cu blandete, se misca cu eleganta si zambeste sincer, din cand in cand. E un personaj care pare sa isi fi gasit locul, ale carui trasaturi tradeaza doar o autoimpusa sobrietate. Odata cu aparitia lui Antonio insa, structura perfecta, aproape ireala a Emmei prinde nuante si culori.
Viata ei se opreste si intreagul univers inceteaza sa mai respire in fata unei experiente culinare orgasmatice, logica i se destrama pe masura ce descopera caldura unui chip masculin, iar pana la final transformarea personajului este in mare masura una fizica.
Emma e alaturi de copiii ei, isi sustine fiica cand aceasta o anunta ca s-a indragostit de o femeie, pastreaza relatia cu fiul ei si incearca sa salveze ramasite ale casniciei. In acelasi timp insa nu poate sa isi refuze zambetul. Un gest ce pare nou invatat.
“I Am Love”  e un film puternic cu scene goale si totusi incarcate, cu un personaj feminin cum numai Tilda Swinton ar fi putut interpreta si o poveste atat de simpla. Simpla ca dragostea.

foto: hepta.ro