Furia este o reactie emotionala greu de controlat, iar manifestarea ei depinde in mare masura de felul in care am fost invatati sa o gestionam. De multe ori, furia este confundata cu agresivitatea si este respinsa ca fiind o trasatura specifica oamenilor violenti. Realitatea, insa, este ca toti experimentam acest sentiment atunci cand suntem nedreptatiti, raniti, refuzati sau ignorati. Odata intrati intr-un sistem de invatamant care ne propulseaza in societate, fiecare dintre noi gaseste o modalitate specifica de a reactiona in conformitate cu furia sa. Foarte important este modul in care reusim sa ne gestionam aceste reactii in fata copiilor nostri. Varsta lor fragila ii face mai putin pregatiti in fata tumultului nostru emotional si, in acelasi timp, noi le servim drept modele pentru comportamentul lor ulterior.

In primul moment in care simti ca-ti pierzi cumpatul, ia o pauza! Stiu, gasesti sfatul asta pe toate gardurile, dar asta numai pentru ca este foarte eficient. Evita sa reactionezi chiar in momentul in care te infurii, pentru ca atunci esti cel mai putin capabila sa simti empatie, iar acest lucru ar putea rezulta in suferinta celui mic. Concentreaza-te asupra respiratiei, acordand toata atentia ta inspiratiei si expiratiei.

De asemenea, practica tehnici simple de relaxare. Imagistica iti poate veni in ajutor daca ai deja o preferinta pentru reprezentarile vizuale. Poti exersa in fiecare zi: inchide ochii si apeleaza la recrearea in detaliu a unei imagini care te relaxeaza si te binedispune. Fie ca e vorba de un peisaj, de un portret, de un obiect anume pe care il vizualizezi, concentreaza-te asupra fiecarui detaliu care compune imaginea.

Poti imbogati experienta incercand sa reproduci mental si senzatii auditive, olfactive si kinestezice. Spre exemplu, daca iti imaginezi o plaja, iti poti reprezenta si mirosul marii, sunetul valurilor care se sparg de tarm si senzatia de a pasi pe nisip.  Cu cat vei transforma mai repede aceasta experienta intr-un obicei, cu atat iti va mai simplu sa apelezi la ea in momentele tensionate, in care stii ca e mai bine sa eviti o reactie.

Odata eliberata de tensiunea presanta a furiei, pune-te in locul copilului tau! Incearca sa ii intelegi motivatia si comportamentul, aflandu-le poate chiar de la el. Esential este tonul comunicarii. Aceeasi intrebare poate fi pusa pe ton taios, care tradeaza lipsa de interes real pentru raspunsul care urmeaza, sau pe un ton curios, axat pe informatia pe care incearca sa o primeasca. In vorbe simple, spune-i copilului ce simti si ce anume din atitudinea lui ti-a starnit aceasta reactie. Evita folosirea unor cuvinte ca „intotdeauna” sau „niciodata”. Tine cont de faptul ca modul in care se comporta copilul tau este limbajul prin care el iti comunica nevoile si emotiile sale. Fii in contact cu sentimentele tale cele mai profunde pentru el si asigura-l ca iubirea ta nu dispare odata cu aparitia iritabilitatii sau a nervilor.

Nu in ultimul rand, nu-ti hrani asteptari nerealiste! Studiile confirma faptul ca a fi parinte nu este neaparat o sursa de fericire si ca, de multe ori, acest rol iti poate altera starea generala de satisfactie. In acelasi timp, insa, maternitatea si paternitatea sunt o sursa inepuizabila de nou si de provocare, fapt care-ti stimuleaza inteligenta pentru a dezvolta noi abilitati si a gasi noi solutii. Cercetarile arata ca perioada de generare de noi neuroni coincide adesea cu momentul in care devenim parinti, tocmai datorita noilor solicitari. Gandeste-te la rolul tau de mama ca la o etapa in dezvoltarea ta personala, analizeaza-ti cu grija atat limitele, cat si resursele, si bucura-te de fiecare noua experienta din care iesi mai buna, mai pregatita, mai prezenta.

Text realizat de Laura Constantinescu, psiholog
Foto: Hepta.ro