Daca viata ta relationala tinde sa aiba valente de comedie sau tragedie, e posibil ca acest lucru sa fi fost stabilit chiar de catre tine, cu multi ani in urma... pe cand erai doar un copil.

Copil fiind, iti iubeai enorm parintii si ceea ce iti doreai, la randul tau, era sa primesti in permanenta dovezi de iubire din partea lor. Pentru a le dobandi, ai invatat ca trebuie sa ii multumesti. Chiar daca acel trecut iti pare unul foarte indepartat, el continua sa aiba o influenta asupra ta: esti rezultatul experientelor trecutului. Astfel, tot ce-ai invatat in copilarie isi va pune amprenta asupra prezentului, in special asupra relatiei de cuplu.

Am stabilit: copilaria ne influenteaza in multe feluri alegerile ulterioare in dragoste, iar una dintre modalitati este prin tipul de atasament de care ai avut parte cand erai copil. S-a demonstrat ca stilurile dragostei romantice corespund unor stiluri de atasament timpuriu. Psihologii au observat ca atunci cand copiii erau separati de mamele lor si plasati printre straini, acestia tindeau sa se manifeste diferit, in functie de relatia de atasament avuta cu mama. Astfel, se evidentiaza 3 stiluri, care mai tarziu se vor regasi si in legaturile amoroase.

1) Copiii siguri pe ei insisi puteau sa suporte o despartire de scurta durata. Avand incredere ca mama lor se va intoarce, erau usor de impacat in urma despartirii. In concluzie si indragostitilor siguri pe ei insisi nu le va fi teama ca vor fi abadonati si pot dezvolta o relatie libera, lipsita de constrangeri pornite din frica de a nu fi parasiti si teama de a nu fi suficient de buni pentru partenerul ales. Se pot bucura de intimitate si nu le va fi teama sa isi deschida inima, fiindu-le confortabil sa depinda de altii si sa ii faca pe altii sa depinda de ei.

2) Copiii evitanti nu au creat un atasament stabil cu propriile mame. Pentru ca nu au suficienta incredere, adopta un comportament detasat si indiferent atat la plecarea mamei cat si la reintoarcerea ei. Aceasta schema relationala se prelungeste pe parcursul intregii vieti. Indragostite fiind, persoanele evitante ajung sa experimenteze aproprierea si intimitatea cu neincredere. Adesea si-au creat o carapace interioara in care se retrag si se simt in siguranta. Pentru ca nu au invatat ce inseamna increderea in ceilalti, sunt extrem de independenti si nu isi permit sa depinda de ceilalti. Sunt cei care fug de intimitate atunci cand lucrurile se incing pentru ca apropierea le-a produs suferinta si au invatat ca e mai indicat sa ramai neimplicat afectiv. Isi deschid cu greutate inima, iar inainte de a face un astfel de pas se asigura si isi pun inconstient la incercare partenerul pentru a valida trainicia sentimentelor declarate. Se pare ca exista doua tipuri de indragostiti evitanti : unul ” temator” , care adopta o atitudine retrasa din teama de a nu fi ranit odata cu apropierea, iar un al doilea tip cel ” batjocoritor”, care reprezinta prototipul barbatului inabordabil.

3) Copiii anxiosi – ambivalenti iar mai tarziu indragostitii anxiosi-ambivalenti. Ca si copii, au intampinat mari dificultati in tolerarea despartirii de mama, se agatau de aceasta si nu acceptau nici in ruptul capului sa stea separati chiar si pentru putin timp. La maturitate, cand sunt indragostiti, de multe ori se ingrijoreaza ca partenerul nu ii iubeste suficient si pretind o relatie de fuziune care ii sperie pe ceilalti. Niciodata nu se simt suficient de mult iubiti, sunt suspiciosi si capriciosi.

Sunt multe necunoscute care stau la baza unui comportament,  dar unele dintre ele pot fi explicate prin aceasta schema de atasament. Cunoscand-o, poate iti va fi mai usor sa intelegi si sa accepti comportamentul persoanei cu care te afli intr-o relatie si sa-ti evaluezi propriile tendinte. Cu cat poti recunoaste influenta trecutului tau asupra a ceea ce simti in prezent, cu atat vei fi mai libera sa actionezi in concordanta cu valorile tale si sa nu lasi relatia sa se impotmoleasca in tipare disfunctionale cu radacini in trecut.

Articol realiza de Iulia Rusea, psiholog
Foto: Hepta.ro