EDITOR'S CHOICE

Bulinele, cele mai vesele imprimeuri

Imi plac bulinele. Desi nu am in garderoba multe haine si…

WE LIKE

Incarcate de amintiri: Gentile Optimef

Optimef este un brand despre timp, chiar si atunci cand nu…

EDITOR'S CHOICE

Florile, mereu prezente pe scena...

Pe o scena in continua schimbare, cum e cea a tendintelor…

INSPIRATIE

8 piese vestimentare si accesorii...

Am ales 8 piese vestimentare si accesorii dintre cele remarcate in…

STREET STYLE

Tinute de toamna. Inspiratie de...

Toamna si-a intrat in drepturi, iar tinutele cu care ne-am obisnuit…

ARTA & DESIGN

Intalniri cu arta, curatoriate de...

Maria Lind: “Am crescut intr-o familie din clasa muncitoare, inconjurata de…

RED CARPET

Premiile Emmy 2019. Castigatorii si...

Game of Thrones – 12 trofee, Chernobyl – 10, Marvelous Mrs….

Arta & Design

Intalniri cu arta, curatoriate de Maria Lind si Anca Rujoiu

Maria Lind: "Am crescut intr-o familie din clasa muncitoare, inconjurata de picturi, intrucat strabunicul meu - care a fost mai intai fierar, apoi jurnalist - a colectionat arta dupa ce s-a mutat de la tara la Stockholm. Destul de neobisnuit, si in Suedia. Imi amintesc in mod special un tablou de la inceputul anilor '40, cu un baiat ascunzandu-se de avioane, pictat astfel incat aducea putin cu stilul expresionist. Nu se vorbea mult despre arta, dar ea era admirata si integrata in viata de zi cu zi. Asta mi-a demonstrat ca proximitatea fata de arta produce efecte. Daca nu ar fi fost strabunicul meu colectionar, probabil ca astazi nu as fi lucrat cu arta." Anca Rujoiu: "Nu este prima intalnire, dar este prima memorabila: sa vad altarul lui Pontormo din Florenta. M-a fascinat tratarea unei scene religioase prin acele culori frapante. Mi-a lasat o impresie puternica asupra capacitatii artistilor de a fi curajosi si de a pune sub semnul intrebarii perceptiile noastre." Maria Lind si Anca Rujoiu sunt curatoarele Bienalei Art Encounters, care se afla acum in plina desfasurare la Timisoara. Curiozitatea mea legata de prima lor intalnire cu arta nu a fost intamplatoare. Pe de-o parte, titlul editiei traduce in mai multe limbi numele bienalei: Intalniri cu arta / Susretanje umetnosti...

Inapoi Inainte
Bracciano, Italia
Calatorii
Autor: Ioana Lovin

Bracciano, Italia

Toate drumurile duc la Roma, iar de aici te duc in 50 de minute la Bracciano. Am descoperit micul oras medieval in aceasta vara, la recomandarea unui prieten. A fost o sugestie care mi-a implinit dorinta de a petrece o zi din concediu la plaja. Asa ca am inlocuit malul marii cu cel al lacului vulcanic Bracciano si nisipul auriu cu unul gri inchis.

Am ajuns la Bracciano cu trenul si, pana la urma, plaja a fost ultimul lucru pe care l-am facut. Strazile inguste, cu pavaj din piatra, m-au invitat intr-un labirint printre casele orasului. De-a lungul zidurilor si la ferestre, ghivecele cu plante de tot felul vin sa suplineasca parca lipsa gradinilor. Unele case au banci la intrare, care incurajeaza vecinii la conversatii lungi, dar gazduiesc fara prejudecati si pisicile buimacite de caldura.

Am mancat la La Cantina di Beba, un restaurant mic cu cinci-sase mese, care este situat pe una dintre stradutele din apropierea castelului Orsini-Odescalchi. Alegerea lui a fost lasata pe seama intuitiei, pentru ca experienta italiana de pana atunci m-a facut sa cred ca e dificil sa gresesti cand vine vorba de mancare. Atmosfera simpla si ritmurile de jazz au incurajat decizia. Am aflat de la doamna Beba ca nu au un meniu fix, acesta schimbandu-se de la o zi la alta, asa ca am lasat-o pe ea sa inspire alegerile culinare pentru pranz. As reveni oricand.

Am continuat plimbarea spre cel mai inalt punct al orasului: castelul medieval. Este un loc incarcat de istorie si legende, pastrate si descrise in interiorul zidurilor. Desi aleasa intamplator, ziua in care am vizitat orasul ne-a oferit un spectacol impresionant. Rotocoalele de nori albi care ornau cerul au contribuit la conturarea celor mai frumoase panorame asupra lacului Bracciano. Vazut de sus, acesta parea nemiscat, sfidand parca starea lui lichida. Am coborat pe mal, unde nisipul era atat de fierbinte, incat nu puteai pasi cu talpile goale, decat in zonele in care era imblanzit de apa.

Dupa doua ore de plaja sub cele mai frumoase degradeuri de albastru, totul s-a schimbat. Am trecut pe neasteptate la urmatorul act al spectacolului. Prezenta vantului mi-a oferit o noua perspectiva asupra lacului. Ceea ce la inceput mi-a parut o coala imensa de hartie, asezata deasupra pamantului, s-a transformat intr-o mare de valuri. Onduleurile norilor s-au intins si au acoperit cerul, fara sa lase la vedere nici macar un coltisor de albastru. Lumea a inceput sa inchida umbrelele de soare si sa-si stranga lucrurile, cu mici pauze pentru a poza lebedele aparute pe lac, parca de nicaieri.

Unii au pornit, apoi, spre casa. Altii, ca si mine, s-au adapostit sub terasa acoperita a unui restaurant si au urmarit in continuare surpriza pregatita de natura. Nu a plouat, iar, peste vreo jumatate de ora, atmosfera a inceput sa se linisteasca. Am incheiat vizita la o taraba de langa castel, unde se vindeau felii delicioase de “cocomero” (pepene rosu). Seara, drumul m-a purta din nou la Roma.

Foto: arhiva personala

PUBLISHED ON 30.07.2015

more in Mood Board