INSPIRATIE

Dries Van Noten fara Dries...

Dries Van Noten se retrage de la conducerea casei de moda…

INTERVIU

Magia Zanelor de dupa usa...

Magia Zanelor incepe in fata unei usi fermecate, un loc in…

INSPIRATIE

Premiile Oscar 2024. Momente pe...

Cateva ganduri despre premii si discursuri, tinute de pe covorul rosu…

INSPIRATIE

Pat McGrath. Cand o make-up...

E surprinzator cand numele unui make-up artist rasuna la fel de…

HOT TREND

Cerceii statement

Elementele cu care rezonez pe deplin la evenimentele dedicate modei alcatuiesc…

EDITOR'S CHOICE

Love is Chance

Iubesc cuvintele. Si le respect. Sunt foarte atenta si precauta cu…

CATWALK

10 rochii haute couture SS...

Am ales cate o rochie din colectiile haute-couture semnate de zece…

Inspiratie

Umor si activism pe scena de stand-up comedy

Ali Wong, Taylor Tomlinson, Wanda Sykes si Hannah Gadsby m-au influentat sa privesc stand-up comedy-ul cu alti ochi… Nu de putine ori cu ei in lacrimi de ras, dar si cu vulnerabilitate, empatie si speranta pentru o lume mai buna. Interactiunea mea cu stand-up comedy-ul a inceput cu stangul. In urma cu multi ani, sa fie vreo 15, am mers la un show intr-un local din Bucuresti. Nu mai tin minte cine a urcat pe scena, dar stiu ca nu am rezonat cu genul de umor ascultat. Se poate ca experienta mea din acea seara sa nu fi fost reprezentativa pentru peisajul stand-up-ului, doar ca nu am simtit curiozitatea de a afla exact ce si cum. Lucrurile s-au schimbat relativ recent cand am intalnit abordari ce calibreaza umorul din experientele pe care viata ni le aduce in cale, fara a-l forta sa fie si unde nu e. Mai mult decat atat, temele de discutie incluse in show-uri, de la inegalitate de gen, la rasism, homofobie, sanatate mintala, maternitate, relatia cu familia sau relatiile de cuplu, creioneaza – uneori pe alocuri, alteori in intregime - o forma de stand-up comedy activist. Poate ti se intampla si tie, dupa un serial care iti place mult, sa nu mai ai un timp rabdarea necesara pentru a te aventura intr-o noua poveste. In urma cu niste luni bune, ma aflam tocmai intr-o astfel ...

Inapoi Inainte
Alina Negoita. Jurnal de fotograf la Londra

Alina Negoita. Jurnal de fotograf la Londra

Alina Negoita are 21 de ani si e fotograf in 'formare' la London College of Fashion. Sohodoll e nickname-ul pe care si l-a ales pentru ca asculta mult Sohodolls in perioada in care s-a apucat de fotografie. Alina continua sa isi posteze lucrarile pe un tumblr care s-a transformat, intre timp, intr-o colectie de imagini halucinante. Moda, viata de noapte, Londra, muzica, skate, sex, indie culture. Vrea sa se stabileasca la New York si sa faca fotografie si film. Pana atunci, se duce noptile sa viseze in Canary Wharf, districtul londonez care ii aminteste cel mai mult de locul unde o sa ajunga.

Cum se vede Londra prin ochii unui tanar fotograf? Ce te-a adus acolo si cum e experienta londoneza pana acum? Ce oameni ai cunoscut, prin ce locuri iti faci veacul, ce proiecte ai avut? Ah, si de la ce vine Sohodoll?|
Depinde de vreme. (rade) Imi place foarte mult sa lucrez in locatie si cu lumina naturala, iar vremea nu ajuta intotdeauna. Sunt aici de un an, fac BA-ul in fotografie la London College of Fashion. Ca experienta, m-a facut mult mai independenta, m-a facut sa ma cunosc mai bine, m-a facut sa nu ma limitez. Am cunoscut o gramada de lume – colegi, profi, oameni din domeniu, oameni interesanti. Imi place foarte mult sa merg noaptea in Canary Wharf, imi aduce putin aminte de New York. Imi place mult si Hampstead. Si Shoreditch pentru galeriile sale. Si Angel. Sohodoll e numele pe care l-am folosit cand m-am apucat de fotografie si se pare ca asa a ramas (rade). Ascultam mult Sohodolls in perioada aia.

Te-ai apucat de fotografie foarte de timpuriu. Ai fost autodidact?
N-as spune timpuriu, ba din contra, destul de tarziu fata de altii – la 16 ani a fost una din primele dati cand am apasat pe buton, iar de foarte putin timp consider ca fac fotografie in adevaratul sens al cuvantului, 1-2 ani. Da, autodidact, chiar si acum – sistemul de invatamant in UK e “very self directed”.

Te gandesti cu mult timp inainte la ce vrei sa obtii de la o sedinta foto sau mai degraba actionezi la minut si vezi ce iese din experiment?
50%-50%. Lucrez foarte mult cu moodboards, literatura, imi directionez dinainte ideile ca sa am o imagine clara. Iar cand fotografiez, experimentez intotdeauna.

Iti amintesti cel mai elaborat shooting? Dar cel mai drag proiect?
Cel mai elaborat
a necesitat zeci de emailuri pentru a obtine permisiunea de a fotografia in locul respectiv, asigurare de milioane de lire in caz ca se intampla ceva, foarte multa cercetare, semiotica, marketing, styling, a gasi echipa pe care te poti baza, etc. Iar in ziua shootingului, toate au mers prost: de la modelul care era bolnav pana la metroul care nu mai mergea. Am avut in total aproximativ o ora si jumatate pentru 9 lookuri. A fost haotic, aproximativ 2 minute pe look. Dar rezultatele m-au multumit.

Toate proiectele imi sunt dragi pentru ca fotografiez doar ce iubesc. Imi place in schimb foarte mult ‘Boys as skaters‘, intr-un fel sau altul ma defineste in totalitate.

Ai realizat si un clip, pentru baietii de la YOON. Cum e sa lucrezi pe video diferit de foto? Vrei sa continui in directia asta?
E o extensie fireasca. Ca artist vizual, oricum simti totul in imagini. Da, vreau mult sa fac si video, sper doar sa am suficient timp si talent sa le pot face pe toate la cel mai bun nivel.

Am observat predilectia ta pentru fotografie de moda, dar intr-un stil propriu si experimental, diferit de cel abordat de revistele obisnuite. Care e relatia ta cu moda?
Pentru ca am realizat ca, de fapt, cele mai bune fotografii de fashion nu arata a fashion. Vezi Juergen Teller, Nan Goldin, Paolo Roversi, Guy Bourdin etc. Relatia mea cu moda…hmm. Cunosc foarte bine trendurile, dar nu imi prea pasa de ele. Uita-te la Ruby Aldridge si o sa intelegi cam cum ma imbrac. Dar faza tare la moda este ca nu consta doar in haine. Moda este in tot – muzica, film, istorie… si invers. Nu poti sa vorbesti despre moda fara sa vorbesti si despre societate.

Ce echipament folosesti?
Daca iti spun, o sa raman fara clienti (rade). Foarte basic – Canon 60D, 50mm 1.4 si disposables.

Daca ai avea un buget foarte mare, ce proiect ai face? Care ar fi modelele, tema, cu cine ai vrea sa lucrezi?
As calatori in toata lumea, iar modelele ar fi oamenii acelor locuri.

Intentionezi sa te intorci in Romania sau ai ramane sa lucrezi in UK?
O sa am proiecte in Londra si in alte tari din Europa in continuare, dar vreau sa ma mut in New York dupa facultate si sa fac fotografie si film. New-York-ul e locul care te face sa visezi, dar te si ajuta sa iti indeplinesti visele.

Foto: Alina Negoita via sohodoll.tumblr.com

PUBLISHED ON 16.10.2012

more in Newsroom