Care a fost momentul in care ti-ai dat seama ca pasiunea ta se transforma in afacere?
N-am inceput afacerea din pasiune, ci dintr-o oportunitate care mi s-a deschis relativ imediat dupa revolutie. Am intrat in business-ul cu mobilier, fara sa stiu in ce ma bag, dar cu curaj si cu dorinta de a-mi ajuta sotul. La vremea aceea, imi profesam meseria de medic. Treptat, business-ul cu mobilier m-a educat cumva, am invatat managementul afacerilor, am vizitat marile showroom-uri din lume, am luat legatura cu producatori si designeri de peste tot si am inceput sa descopar ca business-ul cu mobilier are de-a face cu crearea de frumos, de armonie, de echilibru. Domeniul in care am inceput sa lucrez a inceput sa ma defineasca. Asadar, pasiunea nu a existat inainte, ea a venit odata cu profesarea meseriei.

Este greu ca un om de afaceri sa-si pastreze integritatea? Ce compromisuri ar trebuie sa faca?
Integritatea este o chestiune de principii de viata si nu are legatura cu averea sau cu exercitatea afacerii in sine. Nu e greu sa te pastrezi integru in business, daca esti integru ca om. Tentatiile sau riscurile de derapaj nu sunt cu nimic mai mari intr-un business decat sunt in viata zilnica a oricarui om. Compromisurile pe care trebuie sa le faci sunt strict acelea care tin de toleranta, asa numitele compromisuri pozitive, care construiesc relatii si duc mai departe business-uri. Compromisurile pe care eu sunt dispusa, personal, sa le fac sunt acelea care nu trec dincolo de etica de business, ci se pastreaza in zona negocierii.

Aduc banii fericirea?
Contribuie si ei la asta, dar n-as pune niciodata semnul egalitatii intre bani si fericire. Daca vreti, cred ca mai degraba banii aduc un soi de liniste, incredere, relaxare – care, da, fac parte din fericire. Cu totii stim ca sunt multe alte ingrediente de care depinde marele cuvant fericire, printre care insasi atitudinea noastra fata de averea proprie, indiferent cata e ea.

Se spune ca in dragoste si in razboi totul e permis? Dar in dragostea pentru afacere?
Afacerea e si dragoste si razboi, deci totul ar trebui permis la dublu. (zambeste) In afaceri, nimic nu e permis din ce nu e permis in viata in general. Afacerile sunt parte din viata, iar a-ti iubi afacerea e firesc, insa nimic nu trebuie sa treaca dincolo de limitele bunului simt sau ale legii. Oricat de mult ai iubi ceea ce faci, ca om de afaceri, cred ca trebuie sa te gandesti in primul rand sa lasi ceva in urma ta: un bine cat de mic, bunuri mai de calitate sau cel putin cativa oameni mai fericiti.

Egalitatea dintre femei si barbati in afaceri exista si in business?
Nu ma simt discriminata in Romania, simt ca am acces la oportunitati egale cu barbatii. Simt undele misoginismului, insa niciodata n-au fost o problema pentru ca le-am intors intotdeauna in favoarea mea. A fi femeie in lumea barbatilor, in business, chiar cred ca are mai multe avantaje decat dezavantaje. Principalul avantaj este ca ai sansa sa intorci prejudecatile si sa le pui sa lucreze pozitiv. Ai de asemenea posibilitatea sa le ignori si sa-ti faci treaba. In materie de reputatie si credibilitate, cred ca o femeie care isi vede de treaba cu disciplina zilnica si viziune pe termen lung, va obtine toate validarile de care are nevoie.

Cum crezi ca a afectat criza raporturile dintre femei si barbati in mediul profesional?
Nu vad ca raporturile sa fi fost afectate in vreun fel anume. Femeile si barbatii lucreaza la fel – cred – unii cu altii, iar regulile jocului, daca s-au schimbat, s-au schimbat pentru toti: ceva mai multa munca pentru aceleasi rezultate, deci castig mai modest in urma unor eforturi mai mari.

Ce sfaturi ai da unui tanar antreprenor care isi lanseaza o afacere acum?
Aceleasi sfaturi pe care le-as da oricui isi lanseaza o afacere: sa fie dispus sa munceasca, sa aiba rabdare cu sine, sa-si respecte partenerii si clientii si mai presus de toate sa-si doreasca sa munceasca pentru un tel putin mai mare decat acela de a castiga bani. Sa aiba o viziune a ceea ce face si sa-i fie cat de cat clar unde vrea sa ajunga. Banii vor veni astfel mai usor, ei sunt oricum un rezultat si nu un scop in sine. Si – inca ceva – ideal ar fi sa-i placa ceea ce face, sa se bucure zilnic.

Cat de importanta este orientarea in mai multe directii in afaceri?
Sunt oameni care cred mai mult si practica specializarea – de-o viata – in domeniul care i-a consacrat. Firea mea antreprenoriala insa se hraneste cu diversitate. Consultanta si design-ul de mobilier, domeniul sanatatii, agricultura (piata de gros pe care am achizitionat-o si fermele de vaci pentru care pregatesc un proiect) sunt domenii care ma atrag, evident fara nicio legatura intre ele.  Daca ai virusul de antreprenor in tine, ideile nu vor inceta sa-ti vina si oportunitatile nu vor inceta sa apara. In cazul meu, nu este doar o chestiune de gust pentru diversitate, de idei care imi vin mereu, ci si o siguranta a investitiilor: se stie ca nu e bine niciodata sa-ti pui toate ouale intr-un singur cos.

Pe 11 octombrie, va avea loc „Afaceri din pasiuni”, un eveniment despre cum sa-ti transformi pasiunea in afaceri. Camelia Sucu este unul dintre invitatii care vor vorbi pe aceasta tema, incercand sa identifice  pasii prin care ne putem crea un viitor stralucit din pasiunile noastre, Mai multe detalii despre eveniment aici!

Interviu realizat de accendotraining.ro

Foto: arhiva personala Camelia Sucu

The post Interviu cu CAMELIA SUCU. Despre afaceri si pasiuni appeared first on Petocuri.

In curand, va incepe a doua editie a cursurilor de make-up ABAcademy. Povesteste-ne mai multe despre acest proiect!
Academia de machiaj ABAcademy este primul proiect de make-up long-term pe care il coordonez. Scopul acestui program educational, conceput profesional, este de a oferi femeilor o platforma solida de informatii din industria beauty ce le vor ajuta sa isi construiasca increderea in ele si in abilitatile lor. Cursurile se intind pe o perioada de 12 saptamani,  sunt after work pentru a le permite tuturor femeilor sa le urmeze, fiecare grupa are un numar limitat de persoane (maximum 10), deoarece imi doresc sa ofer atentie si sfaturi personalizate fiecarei participante.

Cum fost prima editie si ce asteptari ai de la cea care urmeaza?
Prima editie… Prima editie mi-a adus un numar neasteptat de mare de cursante dornice sa afle informatii noi despre machiaj. Insa, ceea ce m-a bucurat foarte mult in aceasta prima editie este faptul ca intre mine si fete s-a creat o legatura, suntem mai mult decat trainer si cursante. Pentru a doua editie imi doresc sa intalnesc persoane la fel de frumoase ca pana acum, la fel de dornice sa afle secretele unor machiaje perfecte.

Spune-ne cum a inceput pasiunea ta pentru machiaj si care au fost primii pasi in acest univers creativ?
Totul a inceput cu portfardul mamei. Eram fascinata de culoarea blush-ului. Insa primul contact cu machiajul profesionist l-am avut in cadrul altui proiect foarte drag mie, pe care il coordonez, Best Models. Cursantele scolii de modeling aveau parte aici si de primul test foto, iar eu trebuia sa le machiez. Au urmat apoi, nenumarate colaborari cu oameni din industria fashion.

Pe parcursul carierei tale, ai colaborat cu diverse reviste, show-uri de moda si cu designeri vestimentari autohtoni . Care este unul dintre cele mai dragi proiecte in care ai fost implicata?
Este o intrebare grea… Fiecare colaborare a fost frumoasa, mai ales datorita oamenilor cu care am colaborat. Dar daca ar fi sa aleg totusi cel mai drag proiect in care am fost implicata, as alege show-urile de moda ale designerului Adrian Oianu. In afara vechii noastre prietenii, imi place nota autentica pe care o da fiecarui show, fiecarui machiaj. Noutatea si creativitatea sunt doua lucruri ce ii caracterizeaza show-urile. Intotdeauna a reusit sa ma surprinda, am privit fiecare colaborare ca pe o provocare din care am am avut ce invata.

Care a fost cea mai mare provocare cu care te-ai confruntat si cum ai depasit-o?
Inceputul in make-up a fost o provocare, desi este un domeniu ce se intersecta cu activitatea mea de pana atunci – scouting de modele la Best Models. Provocarea am depasit-o cand am fost apreciata pentru machiajele realizate. Daca vorbim de prezent, cea mai mare provocare o reprezinta scoala de machiaj.

Cand vine vorba de surse de inspiratie, la ce/cine apelezi cel mai des?
Nu am o anume sursa de inspiratie, urmaresc cu mare interes show-rile de moda, unde de altfel sunt setate si trendurile in machiaj ale sezonului.

Cum ai descrie in cateva cuvinte stilul tau ca make-up artist?
Ma caracterizeaza machiajul natural in care accentuezi trasaturile frumoase ale chipului si cosmetizezi imperfectiunile. Nu sunt adepta unor machiaje incarcate.

Ce iti doresti de la anul 2013 pe plan profesional?
Pentru 2013, imi doresc ca ABAcademy sa lanseze cei mai buni make-up artisti din Romania, la fel de multe colaborari pe fashion ca si in anii trecuti si, desigur, sa dezvoltam si mai mult scoala de machiaj.

Alina Brailescu ne-a dezvaluit si tendintele in machiaj pentru sezonul primavara-vara 2013. Citeste despre ele aici!

Foto: Alina Brailescu – Arhiva personala

The post Alina Brailescu – Despre scoala de make-up ABAcademy appeared first on Petocuri.

Spune-ne cate ceva despre tine. Cum te-ai apucat de fotografie?
M-am apucat acum vreo patru ani, cand la scoala de arta pe care o frecventam ne-au spus ca trebuie sa folosim camere vechi, analog pentru fotografie. Am fost mereu genul de persoana care simte nevoia sa se exprime prin arta, dar nu ma gandisem pana atunci ca as putea descoperi astfel ce vreau sa fac cu viata mea. Cand m-am uitat prin obiectiv mi-am dat seama ca fotografia ma atrage ca un magnet, asa ca am facut un curs de trei ani in domeniul asta.

Numele tau aminteste de cele italiene si argentiniene. Care e povestea lui?
Tata este italian, asa ca parintii au ales sa ma boteze in acest spirit. Tot ei spun ca „Peron” provine din Argentina, insa nu stim cine a adus numele in familia noastra. Mi-as dori sa aflu mai multe despre istoria noastra.

In fotografia ta predomina acest sentiment de vis, de poveste, de reverie. Ai spune ca asta te atrage cel mai tare in fotografie?
Multi mi-au spus ca imaginile romantice cu cunune de flori sunt trademark-ul meu, dar nu prea cred. Era doar o faza in care imi placeau florile. Un trademark e ceva ce ramane permanent neschimbat, iar eu nu-mi doresc sa raman intr-un loc. Imi place schimbarea si imi place sa experimentez.

De ce ai optat pentru fotografia de moda?|
Sunt destul de obsedata de moda, asa ca nu e de mirare. Imi place sa lucrez cu oameni din industria modei, e o sansa fantastica. Modele, stilisti, make up artisti, art directori, toate mintile astea creative la un loc reusesc mereu sa scoata ceva fabulos la final.

Prima fotografie de care ai fost mandra?
Ah, era o fotografie cu iepurele meu, Winnie. I-am gadilat nasul si am facut fotografia exact cand a scos limba. Inca imi place fotografia, e foarte draguta.

Echipamentul tau?
Aparatul foto, mintea, inima, Photoshop-ul.

Care crezi ca e viitorul fotografiei de moda?
Cred ca va predomina filmul sau alt format interactiv. Revistele tiparite dispar iar cele online se inmultesc, si apare oportunitatea de expresie prin fashion films. Nu vor disparea, cu siguranta, fotografiile, pentru ca o imagine e mai intensa decat o scena de film. In video nu poti descoperi niciodata toate detaliile si nici nu te poti pierde intr-un moment.

Ce te inspira? Artisti, locuri, muzica, oameni, lucruri pe care le-ai pune pe un mood board?
Tatal meu, care e pictor si e un artist in adevaratul sens al cuvantului. M-a sustinut mereu si mi-a transmis felul sau special de a vedea lumea. Tim Walker e unul dintre fotografii mei preferati. Ma inspira toate locurile, uneori ma umplu de idei doar mergand prin oras si tragand cu ochiul la oameni sau situatii interesante. Muzica imi e la fel de vitala ca si somnul, mancarea sau aerul. Ascult electronica sau instrumentala, imi place ca nu are nevoie de voce pentru a exprima o stare.

Cel mai interesant loc pe care l-ai descoperit in ultimele 12 luni?
Chiar acum cateva zile am gasit o biserica foarte veche in centrul orasului, cu pietre funerare foarte inalte sub copaci, totul parand sa aiba in jur de 200 de ani. Putin scary, dar foarte tare.

Ce citesti/ce asculti?
Recitesc una dintre cartile mele preferate, deja pentru a treia oara, „La capatul lumii si in tara aspra a minunilor” de Murakami, si ascult Ratatat.

Cel mai misto lucru la faptul ca esti un artist care traieste in Munchen?
Oamenii pe care ii cunosti. Am lucrat cu foarte multi artisti talentati de cand sunt aici.

Fara ce nu ai putea trai?
Aparatul foto, smartphone-ul meu, perna si chai latte.

Foto: Angela Peron Photography Sursa: Hypestreet.ro

The post Interviu cu fotograful Angela Peron. Flori, fete si baieti appeared first on Petocuri.

„Am avut norocul sa cresc intr-o familie inclinata spre arta, cultura, istorie, asa ca de mica am dezvoltat o pasiune pentru orice manifestare creativa sau umanista. De-a lungul anilor am frecventat cu mult entuziasm numeroase cursuri si ateliere de creatie, de la pictura la ceramica etc”, imi spune. „Cred ca pentru parinti a devenit putin confuza toata situatia avand in vedere ca in fiecare an imi gaseam o noua pasiune sau sport… Asa ca, atunci cand am descoperit fotografia- pe la 13 ani, cand am sterpelit vechiul aparat al tatalui meu, un Zenit ET- credeau ca e doar un nou interes si ca o sa ma plictisesc la un moment dat. Nu as putea sa ma plictisesc vreodata de asta.”

Majoritatea timpului si-l petrece la scoala, la cursuri sau studiind, adica in jur de 12 ore pe zi, lucru care nu ii lasa prea multe ragazuri pentru distractie. „Sunt autodidact in ale fotografiei si incerc sa-mi folosesc tot timpul liber, energia si eforturile ca sa cresc si sa ma dezvolt ca fotograf”. In plus, lucreaza pentru diverse agentii de fotomodele din Milano, pentru varii publicatii online, scrie pentru doua reviste (una de design si una de fotografie) si are in plan un start-up. „Noptile mele sunt destul de scurte, iar week-endurile libere foooarte rare. Putinele ore complet libere (trecute si ele in agenda), imi place sa le traiesc cat de divers posibil. Prietenii mei se amuza mereu pe seama mea cand ii intreb daca au chef de o aventura. Vreau sa strang o colectie bunicica de amintiri de povestit viitorilor nepoti.”

Iti mai amintesti prima fotografie care ti-a atras atentia, care a facut declicul pentru tine?

Sincera sa fiu, nu e vorba despre o singura fotografie, ci despre o valiza intreaga. La propriu. Bunicii mei au o valiza enorma- cand eram mica, puteam sa incap in ea fara probleme- plina de fotografii din tineretea lor si din toate locurile pe care le-au vizitat. Tin minte ca-i spuneam bunicului, si el pasionat de fotografie, ca vreau si eu sa fac intr-o zi asa poze frumoase ca el.

Ce vezi prima oara cand te uiti prin obiectiv?

Hm, depinde. Incerc sa traiesc foarte concentrat pe prezent; in momentul in care fac ceva, sa fiu cat de implicata posibil in acel proces. Atunci cand fac poze, mintea mi se goleste complet si fotografiez oarecum lasandu-ma ghidata de instinct; procesul creativ e o reactie la ceea ce se intampla in jur, iar astfel interactiunea cu subiectul devine foarte intima, personala.
Sunt zile cand am o anumita idee, foarte bine conturata, pe care vreau sa o redau cu orice pret, si atunci incerc sa raman concentrata pe asta. Daca fotografiem un editorial, stabilim cu echipa anumiti parametri dinainte, dar intotdeauna, cele mai reusite cadre sunt cele spontane, naturale. Cand ma inspira modelul in mod deosebit, sesiunea foto curge de la sine si povestea se dezvolta din mers, indiferent de discutiile premergatoare.
In orice caz, ca fotografiez oameni, cladiri, sau evenimente, caut intotdeauna detaliile mai putin evidente, lucrurile mici care fac scena speciala. Suna a cliseu, stiu, dar imi place sa observ lumea ce ma inconjoara si sa surprind ceva ce majoritatea oamenilor ar trece cu vederea. De cele mai multe ori incerc sa pun in valoare elemente subtile, de finete, folosindu-ma de lumina, culoare, si atmosfera.

Cu ce reviste ai lucrat? Care a fost cea mai memorabila experienta foto de pana acum?

Avand in vedere ca sunt la inceput de drum, nu ma pot lauda cu experiente memorabile sau colaborari cu nume grele ale industriei. Pana acum, am lucrat cu cateva reviste online pentru care am fotografiat editoriale exclusive; printre ele pot mentiona Fashionising.com, Ben Trovato, Papercut, Fucking Young etc. Momentan astept sa imi fie publicate editoriale in alte cateva reviste, iar in urmatoarele saptamani o sa am un program destul de intens avand in vedere ca suntem in plin sezon (Men/Women Fashion Week): teste pentru agentiile de top din Milano, editoriale si cateva campanii. Din pacate, in fiecare an am examene exact in aceeasi perioada cu fashion week-ul, asa ca ratez numeroase evenimente si oferte, dar scoala e pe primul loc deocamdata.

Cea mai interesanta experienta fotografica de pana acum a avut loc cu aproximativ un an in urma; am mers in Ljubljana, Slovenia special pentru asta. A fost primul meu editorial, asa ca am fost destul de stresata, mai ales avand in vedere ca urma sa lucrez cu cei mai buni artisti din Slovenia si toti aveau asteptari mari de la mine. Am folosit ca locatie sera tropicala din gradina botanica.
Inauntru erau cel putin 25 de grade, iar afara viscolea, totul (inclusiv sera) era acoperit de zapada.Vegetatia luxurianta contrasta superb cu scena din exterior, atat ca, umezeala din sera ne-a dat mari batai de cap la machiaj si coafura, iar lumina, sau mai degraba, lipsa ei, mi-a dat planurile peste cap complet, din punct de vedere a tipurilor de imagini pe care doream sa le obtin. In plus, am avut numeroase probleme tehnice, 2 ore la dispozitie sa pozam 8 tinute complexe si foarte fragile, vizitatorii gradinii se plimbau in voie prin cadrele noastre. O intreaga aventura. Uitandu-ma in urma, ma incearca o urma de regret, pentru ca stiu ca puteam obtine mult mai mult; observ toate greselile si ma gandesc la tot ceea ce as fi facut diferit. Dar, a fost o prima experienta excelenta, am invatat foarte mult din ea, asa ca nu as schimba nimic.

Un fetish fotografic si o fantezie pe care ai indeplini-o daca ai avea un buget nelimitat?

Nici nu stiu de unde sa incep. In momentul de fata visez la un shooting tropical si ultra colorat pe o plaja in Brazilia, la unul sub soarele torid in desertul Chichuaua din Mexic, si un roadtrip accross US, neaparat cu instalatia Prada Marfa. Si mi-ar placea sa documentez Burning Man.

Ce echipament folosesti?

Momentan am un Nikon D7000, un prime de 50 mm 1.8 si cateva aparate pe film. Sper sa imi cumpar un set basic de lumini cat de curand, si sa-mi transform casa intr-un mic studio.

Cu ce modele ti-ai dori sa lucrezi?

Cara Delevingne si Michael Tintiuc. Mi-ar placea sa-l cunosc pe Rick Genest si sa-i fac poze pe un acoperis in Berlin.

Ce te inspira (oameni, artisti, locuri, lucruri, carti, filme, muzica…)?

Tot. Destul de simplu. Cred ca traim intr-o lume absolut extraordinara si ar fi o nebunie sa raspund orice altceva. In primul rand iubesc si respect natura, asta ma face foarte calma, zen cum imi place sa spun, si ma face sa caut frumosul in orice. Oamenii mi se par incredibil de interesanti, ceea ce ma face sa vreau sa cunosc si sa fotografiez pe toata lumea; atunci cand nu se asteapta, pentru ca vreau sa-i surprind sinceri. Citesc foarte mult si am o paleta foarte larga de interese; in ultima vreme citesc despre univers, fizica cuantica, hacking si design interior. Nu prea au legatura cu fotografia, dar ma ajuta sa gandesc totul mult mai profund, sa invat sa-mi pun intrebarile potrivite si sa imi exersez mintea si creativitatea.
Am o curiozitate innascuta si o nevoie continua de a afla lucruri noi. As putea sta ore in sir in orice muzeu sau biblioteca, as vrea sa ma uit peste reviste si albume zile intregi, si nu as pierde nici o ocazie sa povestesc cu un artist. Ma fascineaza suprarealismul, Dali, lumina din tablourile lui Vermeer, arhitectura lui Wright, delicatetea lui J.S.Foer si ciudatenia lui Kurt Vonnegut. Am o afinitate pentru surf rock, anii 60-70, miscarea hippie, raves si locatii post-industriale.

Un fotograf foarte talentat pe care ti-ar placea sa il cunosti? (contemporan sau nu)

In realitate, as vrea sa cunosc cateva perechi de fotografi: Mert&Marcus, Inez&Vinoodh, Andoni&Arantxa, si Camilla Akrans de sine statatoare haha.

Descopera mai multe fotografii ale artistei pe pagina ei de Facebook!

Foto: www.patriciaimbarus.com

The post Interviu: Patricia Imbarus. Zenit, Milano, Burning Man appeared first on Petocuri.

Imi plac comediile romantice care isi bat joc de comediile romantice. Cam cum ar fi trebuit sa fie Crazy, Stupid, Love daca regizorul nu ar fi simtit brusc o melancolie fata de asteptarile publicului si nu ar fi schimbat sfarsitul. Dar pentru ideea pe care ne-o propune si pentru felul usor amuzat si tolerant cu care priveste derapajele din viata a doua cupluri complet diferite, merita sa vedeti acest film.

La ce sa te astepti dupa 20 de ani de casnicie, 20 de ani in care ai aflat cate perechi de sosete are cel de langa tine, ai auzit de prea multe ori aceleasi glume, stii ce desert va comanda la restaurant si iti poti imagina cu precizie o zi din viata voastra peste alti 20 de ani? Iubirea e in continuare valabila, nimeni nu face (inca) pasul rusinos de a-l insela pe celalalt, dar lucrurile sunt in fiecare zi…la fel. Nimeni nu are nicio vina. Poate doar barbatul incaltat in acelasi model de adidasi din 85, cu aceeasi frizura si acelasi discurs (candva romantic, acum plictisitor) si care nu te mai surprinde decat cu dimensiunea mareata a burtii sale.

Pe de alta parte, ce gust are viata pentru un barbat in fata caruia femeile cad lesinate inca inainte de a scoate o vorba, atunci cand intalneste o femeie atipica, imuna la acest farmec si atat de independenta incat ii clatina toate cliseele siropoase de care s-a folosit toata viata pentru a cuceri? Atunci cand intelege ca dragostea nu inseamna un numar de femei variate trecute prin patul sau, ci frica teribila de a-l pierde pe cel de langa tine?

Doi barbati de doua varste diferite si cu experienta diametral opusa se intalnesc si isi schimba viata reciproc. Intrebarea cu care ramai, insa, dupa ce vezi acest film este una singura: poti sa reinvii pasiunea dintr-o relatie doar pentru ca iti schimbi garderoba, frizura si cocktailul? Sunt relatiile din start compromise si oare nu au un termen de expirare pe care oamenii, pur si simplu, refuza sa-l accepte? E ca un iaurt, vezi ca a expirat, dar il mananci pentru ca te gandesti ca nu poate fi asa de rau.

Nu stiu daca in viata poate functiona la fel. Suntem invatati sa credem ca, daca depunem eforturi, pasiunea nu se stinge niciodata, ca evolueaza in ceva mai important numit „prietenie” si „respect”, dar oare cand te bagi in pat alaturi de un prieten pe care il respecti, iti mai tremura carnea pe tine de placere?

In viata normala, cei doi s-ar fi despartit. Pentru ca, dupa 20 de ani de casnicie in care, la sfarsitul unei cine romantice, nu poti alege un desert pentru ca nu mai ai nimic de spus celuilalt, e cazul sa mergi mai departe. Asta daca cea din fata ta nu este „the love of your life”. Atunci, cred ca trebuie sa vii cu un alt plan decat o schimbare de garderoba pentru a fi sigur ca femeia din viata ta te va mai privi cu aceiasi ochi si aceeasi dorinta ca la prima intalnire.

foto: hepta.ro

The post Crazy, Stupid, Love appeared first on Petocuri.