In primii ani de viata, copilul este dependent de tine si de alegerile tale. Treptat, insa, curiozitatea sa se extinde asupra mediului inconjurator si aici devine esentiala atitudinea mamei. In ce fel reactionezi, cum il stimulezi in cunoastere si cum ii explici ceea ce nu poate fi cunoscut direct? Mai direct spus, cata libertate ii oferi copilului in a face inca de mic alegeri: cu ce hainute sa se imbrace, ce jucarii sa aleaga, cu ce copii sa se joace, care sunt activitatile care-i vor dezvolta in mod optim calitatile?

Toate aceste decizii pot fi luate exclusiv de mama, din dorinta acesteia de a controla mediul si de a feri copilul de potentiale pericole (sociale si personale: respingere, esec). Aceasta atitudine se traduce insa in nesiguranta, care va fi transmisa si copilului, in mod tacit. Capcana este ca aceasta tendinta nu dispare odata cu cresterea copilului, ci dimpotriva. „Stiu ce e mai bine pentru copilul meu” devine o obisnuinta de care e greu sa scapi in timp ce copilul tau creste si isi dezvolta propriile dorinte si alegeri.

Riscul este ca notiunea ta despre ce e mai bine pentru el sa se indeparteze de realitatea pe care copilul va incerca sa ti-o transmita. De aceea, e important sa-l asculti si sa ii incurajezi luarea deciziilor, considerandu-l un partener in propria sa educatie.

Robert Epstein, fondatorul Centrului pentru Studii Comportamentale Cambridge, a concluzionat in urma studiilor efectuate ca: unul dintre principalii predictori ai unei bune relatii copil-parinte este capacitatea parintelui de a incuraja independenta si autonomia copilului sau. Mesajul subinteles al sintagmei „stiu eu ce e mai bine pentru tine” este „nu te poti descurca singur”. Oricat de valabil este acest lucru in primii ani de viata, el devine un dezavantaj pentru viitorul adult. Este greu pentru o mama sa se desprinda suficient de copilul sau, astfel incat sa ii incurajeze siguranta in fortele proprii dincolo de sprijinul ei neconditionat, dar este important sa o faca si sa realizeze ca acest lucru le va intari in mod semnificativ relatia, de pe o pozitie mai echilibrata decat cea de putere-slabiciune.

Articol realizat de Laura Constantinescu, psiholog

Foto: Hepta.ro

The post ‘Stiu ce e mai bine pentru copilul meu!’ – Capcanele acestei atitudini appeared first on Petocuri.

Copilaria reprezinta perioada in care invatam enorm despre relatii si despre iubire, de la parintii nostri si de la membrii importanti ai familiei. Modul in care se comunica in cuplu, gestionarea divergentelor si a ranilor personale, modul in care cei doi parteneri se accepta si se sustin sau, din contra, diversele forme de abuz (indiferent de intensitate) sunt preluate intr-un mod extrem de personal de catre copil, iar acest lucru isi va pune amprenta asupra relatiilor sale din perioada adulta.

De cele mai multe ori, atractia fata de o persoana nepotrivita ne indica o posibila relatie anterioara nevindecata pe deplin. Un tata absent sau inconstant, un iubit abuziv sau indisponibil afectiv pot fi o sursa de repetitie a relatiilor de cuplu cu potential toxic. Exista uneori inca de la inceput semnale care pot atrage atentia asupra unei asemenea relatii:

• O stare progresiva de insatisfactie in relatia de cuplu;
• O tensiune fata de partener, adesea greu de pus in cuvinte, resimtita mai mult la nivel somatic: dureri de stomac, greata, nevralgii, ameteli, etc;
• Incapacitatea de a exprima nevoi si dorinte fata de partener;
• Suferinta crescuta in momentele in care iubitul tau nu e langa tine sau din contra, neputinta de a-ti manifesta afectiunea, un fel de „inghetare” emotionala;

Toate aceste semnale declanseaza si intaresc credinte personale cu privire la propria persoana, la partener si la relatie (ca de exemplu: „eu nu merit sa fiu fericita”, „daca nu imi ghiceste dorintele, iubitul meu nu ma iubeste suficient”, „trebuie sa rezist, pentru ca il iubesc”, „mai bine nu ne certam”, „nu pot trai fara el”) care ajung sa ne contureze comportamentul, durata relatiei si atractia fata de alti potentiali parteneri care se potrivesc tiparului personal.

La o prima vedere, ti se poate parea ca esti prinsa intr-o capcana, dar de fapt, retrairea ciclica a unei suferinte este o sansa la schimbare pe care ti-o acorzi. Iata cum:

• Fii atenta la ce anume te sensibilizeaza mai mult in relatie cu iubitul tau. Care sunt acele comportamente sau vorbe ale sale care au un efect extrem, care te supara si te incarca excesiv?
• Analizati-va conflictele. Daca sunt certuri repetitive, incercati sa identificati impreuna care sunt mecanismele care va fac sa reactionati mereu la fel, de ce anume incercati sa va aparati unul de celalalt. Nu va indoiti de intentiile bune reciproce, ba chiar exprimati-le deschis cu fiecare ocazie.
• Fiti o echipa in fata propriilor tipare de relationare. Partenerul tau nu este un inamic, ci un agent care sa te ajute in procesul de dezvoltare personala. Si viceversa.

Articol realizat de Laura Constantinescu, psiholog

Foto: Hepta.ro

The post M-am indragostit de persoana nepotrivita – Tipare in relatia de cuplu appeared first on Petocuri.

In primul moment in care simti ca-ti pierzi cumpatul, ia o pauza! Stiu, gasesti sfatul asta pe toate gardurile, dar asta numai pentru ca este foarte eficient. Evita sa reactionezi chiar in momentul in care te infurii, pentru ca atunci esti cel mai putin capabila sa simti empatie, iar acest lucru ar putea rezulta in suferinta celui mic. Concentreaza-te asupra respiratiei, acordand toata atentia ta inspiratiei si expiratiei.

De asemenea, practica tehnici simple de relaxare. Imagistica iti poate veni in ajutor daca ai deja o preferinta pentru reprezentarile vizuale. Poti exersa in fiecare zi: inchide ochii si apeleaza la recrearea in detaliu a unei imagini care te relaxeaza si te binedispune. Fie ca e vorba de un peisaj, de un portret, de un obiect anume pe care il vizualizezi, concentreaza-te asupra fiecarui detaliu care compune imaginea.

Poti imbogati experienta incercand sa reproduci mental si senzatii auditive, olfactive si kinestezice. Spre exemplu, daca iti imaginezi o plaja, iti poti reprezenta si mirosul marii, sunetul valurilor care se sparg de tarm si senzatia de a pasi pe nisip.  Cu cat vei transforma mai repede aceasta experienta intr-un obicei, cu atat iti va mai simplu sa apelezi la ea in momentele tensionate, in care stii ca e mai bine sa eviti o reactie.

Odata eliberata de tensiunea presanta a furiei, pune-te in locul copilului tau! Incearca sa ii intelegi motivatia si comportamentul, aflandu-le poate chiar de la el. Esential este tonul comunicarii. Aceeasi intrebare poate fi pusa pe ton taios, care tradeaza lipsa de interes real pentru raspunsul care urmeaza, sau pe un ton curios, axat pe informatia pe care incearca sa o primeasca. In vorbe simple, spune-i copilului ce simti si ce anume din atitudinea lui ti-a starnit aceasta reactie. Evita folosirea unor cuvinte ca „intotdeauna” sau „niciodata”. Tine cont de faptul ca modul in care se comporta copilul tau este limbajul prin care el iti comunica nevoile si emotiile sale. Fii in contact cu sentimentele tale cele mai profunde pentru el si asigura-l ca iubirea ta nu dispare odata cu aparitia iritabilitatii sau a nervilor.

Nu in ultimul rand, nu-ti hrani asteptari nerealiste! Studiile confirma faptul ca a fi parinte nu este neaparat o sursa de fericire si ca, de multe ori, acest rol iti poate altera starea generala de satisfactie. In acelasi timp, insa, maternitatea si paternitatea sunt o sursa inepuizabila de nou si de provocare, fapt care-ti stimuleaza inteligenta pentru a dezvolta noi abilitati si a gasi noi solutii. Cercetarile arata ca perioada de generare de noi neuroni coincide adesea cu momentul in care devenim parinti, tocmai datorita noilor solicitari. Gandeste-te la rolul tau de mama ca la o etapa in dezvoltarea ta personala, analizeaza-ti cu grija atat limitele, cat si resursele, si bucura-te de fiecare noua experienta din care iesi mai buna, mai pregatita, mai prezenta.

Text realizat de Laura Constantinescu, psiholog
Foto: Hepta.ro

The post Cum sa-ti gestionezi furia in relatie cu copilul tau appeared first on Petocuri.

Indreapta-ti atentia asupra emotiilor care insotesc ideea de a avea un copil, indiferent ca sunt pozitive sau negative. Orice simti e natural, iar acceptarea emotiilor te va pregati pentru perioada in care vei fi insarcinata si apoi mama, in care noianul de emotii se va inteti. Imprieteneste-te usor cu frica si nesiguranta, in cazul in care exista, si apropie-le de asteptare si drag. Toate acestea vor participa in mod direct in luarea deciziilor, asa ca e bine sa le cunosti si sa le intelegi mecanismele, astfel iti va fi mai usor sa le moderezi atunci cand va fi cazul.

Indiferent de varsta pe care o ai, experienta si-a spus cuvantul si poate ti-ar fi de folos sa vezi ce a lasat in urma ei. Modul in care ti-ai trait copilaria, in care ai filtrat momentele fericite, dar si pe cele mai putin fericite, si felul in care ai interiorizat modelele parentale iti pot servi drept sursa de inspiratie in cresterea copilului tau, sau din contra, pot fi, cu aceasta ocazie, abandonate, fiind nepotrivite cu actualele tale standarde si valori.

Felul in care reactionezi la diversi stimuli din jur, in situatii de oboseala sau irascibilitate este un alt aspect asupra caruia merita sa-ti abati atentia. Dincolo de dragostea fara margini pentru copilul tau, vor exista momente in care te vei apropia de limitele personale de comunicare si intelegere si iti va fi de ajutor sa iti calibrezi comportamentele, tinand cont de modul in care acestea il pot afecta pe micut.

Rezistenta la frustrare e un alt factor de luat in seama, avand in vedere ca adesea cresterea unui copil inseamna renuntarea, cel putin temporara, la diverse placeri personale. Cu siguranta, mai ales in primii 2 ani de viata, nivelul de libertate personala nu va fi acelasi, avand in vedere dependenta nou-nascutului fata de mama, de aceea este important sa alegi cu grija momentul in care esti pregatita pentru aceste renuntari. In acelasi timp, echilibrul trebuie mentinut si e bine sa stii ca o renuntare totala la ceea ce te bucura nu il va face pe copilul tau mai fericit. Starea lui de bine variaza adesea in functie de starea mamei, asa incat nu uita sa ai grija de tine.

Pentru ca am vorbit in extenso despre aplecarea interioara pe care o presupune pregatirea sarcinii, ma voi opri putin si asupra perspectivei exterioare. De multe ori, aceasta este cea care determina luarea deciziei, asa ca hai sa vedem impreuna care sunt lucrurile din jurul tau la care merita sa te gandesti.

Pentru ca decizia de a face un copil se ia rareori de unul singur si cel mai adesea presupune un acord in cuplu, ar fi potrivit ca acest acord sa fie discutat in mod direct si sincer, cu respect implicit. Uita-te cu atentie la relatia ta si vezi care ar fi punctele forte ce va vor tine in contact si vor reprezenta o resursa importanta in experienta voastra de viitori parinti, dar si care ar fi slabiciunile si potentialele surse de conflict. Vorbeste deschis cu partenerul tau despre ce inseamna pentru fiecare dintre voi a avea si a creste un copil, care sunt principiile si valorile pe care doriti sa i le trasmiteti, si care este directia in care doriti ca el/ea sa se dezvolte. O cunoastere buna atat a propriei agende, dar a si celuilalt va va pregati sa fiti o echipa, atat in momentele bune cat si in cele mai dificile.

Un alt exemplu ar fi cariera, planurile profesionale si felul in care nasterea si cresterea unui copil vor interfera cu ele. Traim intr-o societate mult mai libera decat cea in care am fost crescuti si e bine sa ne bucuram de toate avantajele ei: sprijinul in cresterea micutilor, munca la domiciliu, alegerea duratei concediului de maternitate, etc. Nu lasa orizontul sa-ti ingusteze alegerea, fii constienta de toate oportunitatile pe care le ai la dispozitie.

Un aspect foarte important in decizia si pregatirea pentru a deveni parinte tine de contextul social, de familie, cerc de prieteni, anturaj. Acestea sunt o resursa foarte importanta de informatie si suport moral in ceea priveste sarcina si mai apoi adaptarea la noul program de viata al copilului. Gaseste in jurul tau femei cu o experienta de maternitate cat mai diversa, medici, psihologi, care iti pot raspunde punctual la curiozitati si nelamuriri. Pe tot parcursul sarcinii si a cresterii copilului, iti vor fi utile aceste contacte, in momentele in care iti va fi mai dificil sa te descurci. Ai grija, insa, nu imprumuta experienta lor, ci foloseste-o ca pe o alternativa!

Pregatirea pentru acest pas este una deosebit de complexa, asa ca ai rabdare cu tine si cu partenerul tau si nu te astepta ca, indiferent cate eforturi personale ai facut inainte de procreere, lucrurile sa mearga impecabil de aici incolo. Gandeste-te mai degraba ca te antrenezi pentru un lung si surprinzator maraton, pentru care e bine sa ai toate resursele la indemana, mai ales busola personala.

Articol realizat de Laura Constantinescu, psiholog

Foto: Hepta.ro

The post Cum sa te pregatesti pentru decizia de a avea un copil appeared first on Petocuri.

Chiar daca iti impui sa lasi la usa preocuparile legate de serviciu pretinzand ca esti disponibila pentru relatia voastra, copiii simt adevarul si stiu cand esti sau nu pe aceeasi lungime de unda cu ei. La fel ca parintii, si ei trebuie sa participe la efortul de a merge mai departe intr-o familie ocupata.

Copiii simt stresul pe care il traiesc parintii lor, iar unii dintre ei isi iau in serios rolul de salvator si se comporta astfel incat nimic sa nu ii deranjeze pe acestia. Sunt copiii maturi, seriosi si perfectionisti. Altii insa isa revendica galagios parintii si sunt neascultatori si mai mereu nemultumiti. In acest fel, ei incearca sa-si pedepseaca parintii pentru ca petrec impreuna prea putin timp.

Pe zi ce trece, copilul tau invata sa faca o multime de lucruri, iar tu regreti ca pierzi momente semnificative din dezvoltarea lui. Il vezi crescand si te minunezi cand a invatat sa faca atatea lucruri si te incearca teama ca in ritmul acesta ii vei rata intreaga copilarie. Apoi, te cuprinde vinovatia ca nu esti o mama suficient de buna.

Daca treci prin aceasta situatie, poate ca este momentul sa iti evaluezi prioritatile. Stiu, nu e deloc usor! Mai mult timp acordat familiei inseamna mai putini bani castigati, lucru ce implica automat alte tipuri de griji. Dar daca anumite sarcini de serviciu pot suporta amanare, ar trebui sa evaluezi ce merita mai mult: timpul petrecut alaturi de copilul tau sau activitatea de la serviciu?

Goana dupa promovare sau teama de somaj conduce in unele cazuri spre un comportament dependent de munca, in care granitele intre viata de familie si cea profesionala nu mai exista. Programul de la 9 la 18 se prelungeste pana seara tarziu, uneori chiar si pe durata weekendurilor. Din ce in ce mai multi parinti au trecut printr-o astfel de criza si au luat masuri. Pentru unii, programul de jumatate de norma devine o optiune valabila, cel putin pana cand copilul va merge la scoala.

Pe masura ce cresc, copiii pot fi integrati in atributiile casnice si pot petrece un plus de timp alaturi de parinti, invatand sa faca fata responsabilitatilor. Ii puteti lua in bucatarie si le puteti trasa anumite sarcini clare, timp in care puteti purta diverse discutii. Chiar daca asta va ingreuna procesul, este important sa ii lasati sa participe si sa le apreciati ajutorul.

Copiii au nevoie sa invete de la parintii lor care sunt adevaratele valori dupa care sa isi ghideze existenta, iar munca este o valoare. De aceea, oricat de debusolata ai fi de serviciul la care mergi, ai grija la mesajul pe care il transmiti copilului tau. El va invata si se va pregati pentru „viata de om mare”, urmand exemplul tau. Daca ii arati ca munca este o continua sursa de frustrare in care te implici pentru ca esti constransa de planul material, este foarte posibil ca in mintea lui de copil sa asocieze ideea de a munci cu ceva neplacut, de care trebuie sa se fereasca. Copilul trebuie ajutat sa-si descopere pasiuni in care sa-si investeasca energia si sa-si cladeasca o cariera pornind de la ceea ce ii place.

Articol realizat de Iulia Rusea, psiholog
Foto: Hepta.ro

The post Esti mama. Cum te imparti intre familie si cariera? appeared first on Petocuri.