La Milano

Construita la Milano, in locul unei distilerii din 1910, Fondazione Prada este alcatuita din sapte cladiri si impartita in trei sectoare: Podium, Cinema si Torre. Arhitectul Rem Koolhaas a imbinat mai multe stiluri arhitecturale pentru a crea un mediu in care vizitatorii sa exploreze contrastul dintre vechi si nou, orizontal si vertical, alb si negru, deschis sau inchis.

Podium – Dash

Cadre din expozitia lui Cao Fei, „Dash

Prima cladire din care este alcatuita Fondazione Prada gazduieste, pana pe 28 septembrie 2026,  o expozitie dedicata lui Cao Fei, o artista nascuta in China, care pune accentul, in lucrarile ei, pe viata de zi cu zi a chinezilor. Intitulata „Dash”, de la viteza cu care se misca dronele, expozitia prezinta evolutia agriculturii locale de la traditie la tehnologie, si cum cele doua se completeaza.

Piesa centrala de la parter este cortul in care se difuzeaza filmul „Dash”, despre relatia dintre om si masina in agricultura. Apoi, templul prezentat este inspirat din cercetarile facute de artista in Cambodgia, Thailanda si Vietnam, cu privire la obiceiurile din timpul recoltelor. Este decorat cu ciucuri multicolori si instalatii ale unor drone in marime naturala, iar contrastul dintre traditional si tehnologic este izbitor.

La etaj, expozitia continua cu o piesa artistica impresionanta cu un dragon desenat din orez, completata de componentele unei drone. Dragonul, cum ne este dezvaluit si in film, reprezinta fertilitatea pamantului.

Hauted House – Robert Gober / Louise Bourgeois

Lucrare semnata de Robert Gober

Haunted House are patru etaje si se afla langa Podium. Cladirea este acoperita cu foita de aur de 24 de carate, o interventie arhitecturala a lui Rem Koolhaas. Aici este gazduita expozitia permanenta a lui Robert Gober, sculptorul american inspirat adesea de obiecte domestice sau de corpul uman, si a artistei franceze Louise Bourgeois.

Lucrarile lor analizeaza intr-o maniera profunda idei despre natura, politica, relatii si sexualitate, iar fiecare vizitator completeaza cu propria imaginatie mesajul transmis de artisti.

Cinema – Processo Grottesco

Cadre din expozitia lui Thomas Demand, “Processo Grottesco”

La subsolul cladirii Cinema, se afla expozitia lui Thomas Demand, “Processo Grottesco”. Chiar la intrare, vizitatorii sunt intampinati de o fotografie impresionanta a sculptorului si fotografului german, intitulata „Grotto” si inspirata de o carte postala cu pestera Cuevas del Drach din Mallorca.

In spatele peretelui cu aceasta fotografie, se afla macheta cu stalactite si stalagmite, creata din 30 de tone de carton. Demand a fotografiat aceasta constructie intr-o lumina de film, realizand „Grotto”, iar vizitatorii pot vedea, astfel, si procesul creativ prin care a trecut artistul.

Cisterna – Over, Under and In Between

Cadre din expozitia artistei Mona Hatoum, „Over, Under and In Between”: „Web” (2026), „Map” (2026) si „All of a quiver” (2022)

Mona Hatoum, nascuta in Liban, este o artista care, prin fotografie, instalatii si sculptura, atinge subiecte controversate precum marginalizarea, excluderea si controlul politic. In Cisterna, vizitatorii pot explora, pana pe 9 noiembrie 2026, expozitia ei „Over, Under and In Between”, compusa din trei parti: „Web” (2026), „Map” (2026) si „All of a quiver” (2022).

Vizitatorii se intalnesc la intrarea in expozitie cu „Web”, o instalatie in forma de panza de paianjen. Pentru a o vedea, trebuie sa iti ridici privirea, lucru ce face ca interpretarea lucrarii sa fie duala. Poate fi perceputa ca o amenintare, o capcana, sau ca protectie, un acoperamant deasupra capului.

A doua parte din expozitie este „Map”, care, asa cum sugereaza numele, este o harta a lumii, realizata din 30.000 de sfere rosii nefixate in podea. Al treilea segment este „All of a quiver”, o instalatie de metal, ce aduce aminte de structura unei cladiri. Construita pe noua niveluri, cuburile se inclina printr-un mecanism motorizat, dand impresia ca s-ar prabusi. Viziunea lui Hatoum a fost aceea de a reprezenta senzatia de neliniste, claustrofobie si vulnerabilitate.

Torre – Atlas

Upside Down Mushroom Room de Carsten Holler / Tulips de Jeff Koons

Torre, cu cele noua etaje de dimensiuni diferite, gazduieste proiectul „Atlas”, permanent la Fondazione Prada. Fiecare etaj este reorganizat periodic, pentru a explora felul in care spatiul arhitectural influenteaza experienta vizitatorilor. Cu un lift panoramic impresionant, Torre  prezinta pe fiecare etaj cate o expozitie diferita – in afara etajelor sase si sapte, unde este un restaurant.

Atlas este un „atlas” al ideilor, o harta a viziunilor, dupa cum o descrie Fondazione Prada. Instalatiile, picturile, sculpturile si tapiteriile artistilor se intalnesc in Torre, iar vizitatorii pot observa contrastul dintre subiectele alese de artisti.

Teme precum politica, familia, traditiile sau natura se imbina armonios la Fondazione Prada, in ciuda dialogului contrastant dintre abordarile artistilor. Mesajele lor sunt atat tulburatoare, cat si surprinzatoare intr-un mod placut.

Galeria de arta contemporana a Miucciei Prada reprezinta, fara indoiala, una dintre cele mai interesante destinatii culturale din Milano si merita explorata in intregime. Biletul de student la Fondazione Prada este 12 euro, iar cel intreg, 15 euro.

*

Articol si fotografii semnate de Melania Dragoi

Melania Dragoi, studenta la FJSC, specializare Publicitate, si la Universitatea Romano-Americana, specializare Marketing, este pasionata de moda, Formula 1 si literatura. Isi doreste sa lase o amprenta prin creativitate si autenticitate. 

The post Fondazione Prada Milano: un muzeu al ideilor appeared first on Petocuri.

Irina Cristescu | Morphologies of Self

Aerosoli exploreaza litoralul in sezon, dar si dincolo de acesta, dincolo de imaginea lui turistica, saturata, de vara. Selectia de lucrari functioneaza dupa logica unei climatoterapii: urmareste micile naratiuni, aproape conspirative, care se tes in miezul verii, dar si in spatele plajelor golite de oameni, povestile locale din jurul Marii Negre, rutine ascunse, urme si absente care rescriu litoralul ca spatiu de observatie, aflam din textul curatorial al expozitiei, care atribuie aerosolilor o calitate noua, de remediu pentru suflet si minte.

Artistii care fac parte din expozitie

Codruta Cernea | Waiting for Their Turn

Artistii George Apostu, Sasha Bandi, Dan Beudean, Alexandra Boaru, Lucian Bran, Iulia Bucuresteanu, Codruta Cernea, Maria Chelsoi Cristea, Andrei Chintila, Tudor Ciurescu, Andrei Costache, Lorena Cocioni, Otto Constantin, Cristina Countas, Irina Cristescu, Ioana Gorzo, Teodor Graur, Lucian Grigorescu, Keti Kapanadze (Georgia), Thea Lazar, Cristina Licurici, Diana Manole, Paul Miracovici, Gore Mircescu, Daniela Palimariu, Theodor Pallady, Radu Pandele, Gheorghe Petrascu, Geza Perneczky (Ungaria), Adrian Preda, Melinda Rus, Cristian Raduta, Ramon Sadic, Decebal Scriba, Larisa Sitar, Daniel Spoerri, Nadina Stoica, Leo Toteanu si Marco Verhoogt pozitioneaza expozitia la intersectia dintre arta moderna si cea contemporana.

Aerosoli, pentru o stare de bine

Arta ramane, pentru mine, una dintre cele mai la indemana surse de bucurie si ma intreb acum daca exista o tema de expozitie mai potrivita de atat care sa imi sustina parerea. Marea e unul dintre locurile mele preferate. Oricate dileme as avea in viata, cea dintre munte si mare nu se regaseste printre ele.

Ioana Gorzo | Marti 3, Miercuri 1, Marti 2, Miercuri 2, Luni 1, Marti 4, Marti 1, Luni 2

Dupa ce am plecat de la vernisajul desfasurat pe 17 iulie, am ramas mai mult timp cu gandul la lucrarile vazute. Mentionez cateva dintre ele, asa cum imi vin in minte. Incep cu cele semnate de Ioana Gorzo, in care siluetele unor oameni care se plimba pe malul marii se estompeaza de la un cadru la altul, ca urmele lasate de amintiri, odata cu trecerea timpului.

De altfel, cea care mi-a facut introducerea in universul expozitiei e chiar o lucrare a artistei, inclusa pe afisul evenimentului. Apoi, prima lucrare care mi-a atras atentia cand am pasit in spatiul Vilei Catena a fost cea semnata de Geza Perneczky, o barca ale carei ancore sunt cuvintele da si nu.

Geza Perneczky | Navigation

Decebal Scriba | The Curtain

Mi-a ramas in minte si fotografia realizata de Decebal Scriba in 1980, in care dezvaluie marea, ascunsa dupa doua draperii. M-a impresionat compozitia in sine, dar si mesajul ei, deoarece lucrarea face referire la Cortina de Fier, care despartea pe atunci Estul si Vestul.

Gore Mircescu | La plaja // Nadina Stoica | The Room, Cuibareala grai nu are #4

Marco Verhoogt | Sulina Inquiry #2, Stay calm and drink cocktails

Pictura cu trei femei la plaja, semnata de Gore Mircescu mi-a placut si ea in mod special, datorita atmosferei blande a acelui moment. La fel, si fotografiile realizate de Marco Verhoogt la Sulina, care transforma cadre obisnuite din viata de zi cu zi in arta.

Maria Chelsoi Cristea | La plaja // Paul Miracovici | La mare

Apoi, sunt fotografiile alb-negru, semnate de Nadina Stoica, si sentimentul lor de nostalgie si de singuratate. La polul opus ca stare, raman printre preferate, lucrarea in acuarela semnata de Maria Chelsoi Cristea si pictura in ulei a lui Paul Miracovici, care coloreaza forfota si energia vibranta a plajelor in sezonul estival.

Keti Kapanadze | Black Sea

Cristina Countas | Scarf with seashells, Fantastic sea creature, Sea snail

M-a impresionat si cum Keti Kapanadze a compus marea din diverse piese de lemn, metal si plastic. M-au impresionat si lucrarile textile cu creaturi acvatice, semnate de Cristina Countas, precum si seria de lucrari realizate de Teodor Graur in pastel, carbune, acuarela sau guasa pe hartie. Printre cele din urma, am recunoscut emblematica epava de la Costinesti, care se regaseste si pe fundalul amintirilor mele de pe litoral.

Teodor Graur | Lucrari realizate anul acesta in Costinesti

Teodor Graur | Epava

La mare simt ca lucrurile se asaza la locul lor si, din acest motiv, o intalnire cu ea la Bucuresti, una mediata de arta, a fost mai mult decat binevenita. Sper sa repet experienta pana la inchiderea expozitiei.

Aerosoli
Vila Catena
str. Radu Calomfirescu nr.15, Bucuresti
Joi-Vineri, 15:00-19:00, Sambata, 12:00-16:00

Fotografii: Ioana Lovin (arhiva personala)

The post Aerosoli, o expozitie de arta inspirata de mare appeared first on Petocuri.

“CO” – COlaborare, COabitare, Conexiune

RAD Sculpture Park reprezinta unul dintre cele mai vizibile si accesibile formate din cadrul RAD Art Fair, iar tema de anul acesta se distinge usor in fiecare componenta a evenimentului: de la colaborarea dintre membrii echipei care a facut totul posibil, la modul in care lucrarile sunt integrate in ecosistemul oferit de gradinile CARO, marginite de Lacul Tei. O explorare a conexiunii permanente dintre om si natura.

Artistii care semneaza sculpturile incluse in expozitie, o parte dintre ele create special pentru eveniment, sunt:

111invers1, Andrei Arion, Justin Baroncea & Cristian Matei, Catalin Badarau, Vlad Berte, Alina Bobeica, Raul Bratu, Dan Cebotari, Mirela Cerbu, Sergiu Chihaia, Anetta Mona Chisa, Nicolae Comanescu, Deniz Constantin, Stefan Radu Cretu, Iulian Cristea, Andrei Costache, Alexandru Dascalu, Misha Diaconu, Matei Emanuel, Emil Cristian Ghita, Mihai Grecu, Andreea Grigoras, Andreea Ilie, Adrian Ilfoveanu, Ana Ionescu, Serban Ionescu, Costin Ionita, Albert Kaan, Barbara Kapusta, Ana Ion Leonte, Toma Libotyan, Florin Magda, Ionut Marin, Bogdan Matei, Marta Mattioli, Ilie Maxemciuc, Liviu Mihai, Lucian Sandu Milea, Mihaela Moldovan, Vlad Olariu, Radu Panait, Ana Pascu, Daniela Palimariu, Razvan Pircalabescu, Alexandru Ranga, Bogdan Rata, Nichita Radeanu, Cristian Raduta, Rebeca Radvan, David Sandor, Korei Sandor, Aureliu Savin, Menyus Szabo, Irina Tanase, Ovidiu Toader, Mihai Toth, Alina Tudor, Rebeca Ulici, Teo Vasilescu, Vertebra, Jorinde Voigt, Judith Wagner, Andreias Welther, Nives Widauer, Florin Zhu.

Editia este co-curatoriata de Anne Marie Lolea si Alex Radu, iar designul ei este realizat de Justin Baroncea impreuna cu Maria Ghement si Alexandra Muller.

Evolutia sinelui nostru este deja poluata de istoriile intalnirilor, suntem amestecati cu altii, chiar inainte de a incepe orice noua colaborare. Anna Lowenhaupt Tsing, Ciuperca de la capatul lumii

Aceasta parte din fragmentul citat de Alex Radu in deschidere se potriveste ca o manusa cu conceptul evenimentului de anul acesta.

Natura ca spatiu de expozitie

Startul editiei a avut parte de o vreme calda si insorita, care a pus lucrarile in cea mai buna lumina posibila. E a doua editie la care particip ca vizitatoare, iar plimbarea printre sculpturi mi s-a parut la fel de impresionanta. Desi am incercat sa fiu cat de atenta am putut, social media mi-a aratat deja fotografii cu lucrari pe care nu le-am observat ieri, un motiv bun de a reveni si cu alta ocazie. Insomnia Blacket + Pillow II de Vlad Berte, Of Flowers and Love de Andrei Costache, si Folded de Liviu Mihai sunt printre ele.

Dar sa revin la cele pe care le-am vazut si care s-au asezat deja in top of mind. Airplanes e lucrarea prin care Paul Popa a recreat, cu ajutorul metalului, avioanele din hartie, cu care obisnuiam sa ne jucam in copilarie. O alta lucrare care m-a facut sa mai zabovesc putin pe taramul amintirilor este si As a child, I used to dream about flying, de Matei Emanuel, un avion compus din piese obisnuite din viata de zi cu zi, insa cu forme supradimensionate: o rigla, un creion, doua monede.

Airplanes, de Paul Popa ; As a child, I used to dream about Flying, de Matei Emanuel

Web, de Lucian Sandu Milea

And What If My Fly Would Be a Foreign Planet, de Mirela Cerbu

Monument I, II & III, de Albert Kaan

O, ramai, de 111INVERS1 ; Cadere, de Denis Nanciu

Galileo’s Cat si Work and Travel, ambele de Cristian Raduta

Raman in zona zborului si mentionez lucrarea And What If My Fly Would Be a Foreign Planet, realizata de Mirela Cerbu, pe care am remarcat-o inca de la intrarea in spatiul expozitiei, datorita stelelor care par sa pluteasca deasupra ierbii. Tot acolo, se afla lucrarile Cadere a lui Denis Nanciu si O, ramai, semnata de 111INVERS1, al carei text se modifica in functie de unghiul din care o privesti. Mi-a placut mult modul in care lucrarea Web, a lui Lucian Sandu Milea, se imbina cu natura, ca si cum aceasta ar fi o extensie metalica a copacului de care este prinsa. Apoi, cele trei busturi modelate din metal – Monument I, II si III, semnate de  Albert Kaan – mi-au creat impresia de schite desenate in aer. Mi-au mai ramas in minte si pisicile realizate de Cristian Raduta.

1. Colectiv II, de Vlad Berte; 2. Play The Game, de Dan Cebotari ; 3. Garden of Abyss, de Ana Pascu; 4. WUTHERING hair, de Misha Diaconu; 5. Loc de dispersare, de Mihai Aureliu Savin; 6. Stele taiate, de Bogdan Rata si Dan Visovan; 7. Riga Crypto si Lapona Enigel, de Teo Vasilescu; 8. Among Wolves, de Judith Wagner; 9. Nebelfigur, de Jorine Voigt; 10. Regina, de Ovidiu Toader; 11. I am playing in the cornfield and there is nobody to save me, de Bogdan Matei ; 12. Helioddity, de Anetta Mona Chisa.

RAD Art Fair 2026

Deschiderea RAD Sculpture Park este urmata de RAD Art Fair 2026, care se desfasoara intre 23–26 aprilie 2026, la CARO, Bucuresti. Targul aduce impreuna galerii de arta contemporana din Romania si din afara si, odata cu asta, prezinta o selectie ampla de artisti. Acesta este impartit in doua sectiuni principale: GALLERIES, dedicata galeriilor consacrate, si PLATFORM, concentrata pe galerii emergente si initiative curatoriale tinere, sustinute prin programe de mentorat. Pentru o oferi publicului o experienta cat mai complexa, programul targului este completat de talk-uri, un simpozion curatorial, expozitii si evenimente colaterale.

Fotografii: Andreea Macri si Ioana Lovin
Layout fotografie deschidere si video: Canva

The post RAD Sculpture Park 2026. Expozitie de arta in aer liber. appeared first on Petocuri.

Primul astfel de demers creativ a fost vernisat pe 21 martie. Intitulata „Eu nu emit carbon”, expozitia reprezinta un manifest social si ecologic si aduce impreuna viziunile artistilor Rares Balarau, Stefan Botis, Mircea But, Alina Carp, Marian Gheorghe, Sergiu Laslo, Tara von Neudorf, Tudor Oltean, Nicolae Romanitan, Andrei Sclifos, Ioana Sisea, Andras Szabo si Matei Tigareanu. Picturile, instalatiile, sculpturile si bijuteriile realizate sunt expuse in doua sali spatioase, fiecare dintre ele fiind gandita ca o reprezentare a conditiei umane, sub amprenta carbonului.

Proiectul ramane deschis publicului pana pe 29 aprilie si poate fi vizitat de marti pana vineri, intre 15:00-19:00, si in weekend, intre 11:00-18:00. Adresa galeriei este pe Calea Giulesti 14, etajul 4.

Sergiu Laslo. Slide.

Bijuterie realizata de Alina Carp

Andras Szabo. Natura moarta.

Matei Tigareanu. I need some Air.

Tara von Neudorf. Abator.

Foto via HALUCINARIUM

The post HALUCINARIUM. Triaj creativ by SAS. appeared first on Petocuri.

Regizorul Iris Spiridon a creat un concept aparte prin care sa integreze invitatii in povestea lui Lewis Carroll. Printre acestia s-au numarat Andreea Berecleanu, Gianina Corondan, Raluca Lazarut, Crina Semciuc, Meda Victor, Alexandra Ungureanu, Aylin, Mirela Vescan, Corina Vladescu, Claudia Castrase, Mihai Plesu, Ela Craciun, Ana Morodan, Cornel Lazia.

Spectatorii au patruns in casa in grupuri de 13 persoane si au strabatut un traseu privat prin lumea lui Alice Lidell, interpretata de actrita Ioana Anastasia Anton. Pe langa dezvaluirea povestii reale care l-a legat pe autorul britanic de micuta Alice, itinerariul parcurs le-a oferit invitatilor si oportunitatea de a explora universul British Gallery altfel decat de obicei. Nota experimentala i-a provocat la fiecare pas, iar suspansul a fost unul dintre ingredientele cheie.

Evenimentul a purtat amprenta unui tea party cu accente contemporane, ce a reconstituit atmosfera britanica, presarata de elemente definitorii: de la ceaiul simbolic la gustari specifice traditiei ceaiului si pana la elemente comice de decor ce au evocat lumea fantastica a lui Alice.

Pentru mai multe imagini, click aici!

Foto si info: British Gallery

The post Adevarul despre Alice @ British Gallery appeared first on Petocuri.

Asa ca si-a facut un site cu fotografiile care ii placeau, initial pentru el si prieteni, apoi pentru cunoscutii de pe forumurile pe care haladuia (pentru ca in absenta Facebook, prieteniile virtuale se legau pe forumuri in urma cu ceva vreme). L-a gadilat, desigur, ca pe orice posesor de foto blog, ideea de a deveni autorul viitoarelor imagini de pe oitzarisme, insa placerea de a promova alti fotografi a castigat pariul. Apoi, a venit randul celuilalt proiect cu care Constantin se mandreste. LOVE ISSUE este, in primul rand, o revista online de fotografie contemporana si, mai apoi, un clasor de povesti si proiecte care se tes in jurul unei teme generoase si adesea universale.

Ce inseamna Love Issue? Cum te-ai apucat de revista?

Se implineau patru ani de blog si mi-am dat seama ca mai aveam nevoie de ceva care sa ma stimuleze. Eram extaziat de ideea de a avea o revista. Aveam in cap modelul ideal – mai curata, fara publicitate, fara deranjamente vizuale. Asa ca n-am stat prea mult pe ganduri si mi-am lansat propria revista. Trebuia sa gasesc un titlu puternic, cu mult feeling. Aveam nevoie de un produs compact care sa adune laolalta toate lucrurile faine pe care le gaseam pe net si care sa poata fi share-uit mai departe. Imagini si povesti care merita descoperite. I-am spus LOVE ISSUE pentru ca nu stiu ce e mai puternic decat Love pe lumea asta. Initial vroiam sa scot fiecare numar cu un nume personalizat. Dar prietena mea mi-a propus sa il las asa, „ca dragostea e in toate.” Apoi, ne-am certat chiar inainte sa apara revista si toata lumea credea ca ne-am despartit pe Facebook. „Deci asta-i LOVE ISSUE!„, au spus cu totii. Apoi ne-am impacat, evident, dupa trei ore, si asa a aparut LOVE ISSUE, dintr-un mic “love issue” domestic.

Care e relatia cu artistii pe care ii incluzi in revista? Cum faci selectia pentru un anumit numar, pentru o tema, cum ii descoperi?

Tema o aleg in functie de ce descopar pe internet in momentul in care imi caut subiectul. De exemplu, al doilea numar a avut tema familiei pentru ca am descoperit doua proiecte ale unei fotografe pe nume Aline Smithson, unul despre copiii si unul despre mama ei. Mi s-a parut extraordinar si am decis sa dea tema numarului. Asa mi-am amintit si de alte proiecte pe care le descoperisem de-a lungul timpului, foarte interesante. Mi-am dorit initial sa fac un rezumat vizual al proiectelor pe care le promovasem deja pe oitzarisme.

Ai vorbit despre familie, izolare, distanta, Romania, fiecare cu numarul sau dedicat. Ce ai de gand sa abordezi mai departe?

Pentru numarul urmator m-am gandit la cuvantul pasiune. Pasiune poate sa insemne multe lucruri. Asa ca m-am gandit sa trec de la pasiunile pentru obiecte, prin la cele pentru stari si pana la cele pentru oameni.

Care e cel mai interesant lucru care ti s-a intamplat de cand ai inceput lucrul la revista?

Cunosc multi oameni, interactionez cu si mai multi oameni, comunic cu ei si toti apreciaza ce fac sau ma critica. Primesc feedback puternic si asta ma incanta cel mai mult.

Personal, ce preferi, online sau print? Crezi ca media online si digitala va castiga in fata printului?

Exista o chestie de mijloc aici. Avantajele online-ului sunt multiple: e gratuit, poti sa bagi cate pagini vrei, te joci cu culorile, cu spatiul…Dar sentimentul pe care il ai cand dai pagina lipseste atunci cand vrei sa te duci intr-o cafenea, sa stai sa citesti, sa mergi la munte si sa te relaxezi rasfoind o carte, atunci cand tu ai in geanta o tableta.

Site-ul tau oitzarisme functioneaza ca un spatiu curatorial online pentru atat de multi artisti. Si mai vedem multe astfel de intitiative pe net. Care e diferenta ca experienta intre o galerie de arta online si una fizica? Ce se pierde, ce e in plus?

Cred ca e mai multa flexibilitate intr-o galerie virtuala. Excludem faptul ca e mult mai ieftin. As spune ca e mult mai la indemana sa ai o galerie virtuala. O galerie reala e mai exclusivista, in sensul ca nu intra oricine, iar publicul e mai restrans, dar targetul e mai bine format. Experienta e mult mai placuta intr-o galerie fizica. Printre planurile mele era sa creez o galerie virtuala si sa o transform intr-una fizica. Pe net, poti sa vizitezi cate zece galerii pe zi si sa derulezi repede ce se intampla in ele, dar nu poti sa le consumi cum trebuie, pentru ca esti derutat si sunt multe care au publicitate, bannere, ai monitorul mic, esti limitat de atmosfera, de context, iti fuge ochiul. La o galerie reala ai spatiul tau, intri intr-o atmosfera, intr-o relatie mai intima cu ceea ce privesti. La Berlin, am avut un moment foarte frumos cand am stat in fata unui tablou de Manet, cu ghidul audio in urechi – am stat vreo 10 minute ascultand povestea tabloului. Nu a trecut nimeni, eram atat de liber, intrasem acolo, in filmul ala. E liniste, se mai aud tocuri din cand in cand. Dar daca ai o galerie reala trebuie sa stii sa o expui, sa o vinzi, sa creeze confortul ala despre care iti spun.

Incotro se indreapta consumul de arta vizuala in Romania? Ce crezi ca ne lipseste pentru a putea vedea si aprecia arta cu ochi mai limpezi?

Cred ca ne-ar trebui un filtru prin care sa treaca miile de poze pe care le vedem zilnic. Consumam foarte multa cultura vizuala, incepand de la pozele de pe Facebook, Tumblr si alte site-uri. Cantitatea de informatie vizuala e din ce in ce mai mare si mai nefiltrata; ne nauceste, ne aglomereaza internetul si ochii, nu stim cum sa facem sa nu mai inghitim totul. Ne trebuie educatie si constiinciozitate.

Cum ti se pare fotografia din Romania?

Incepem sa crestem, dar suntem acoperiti oarecum de tehnologie. Am impresia ca majoritatea fotografilor pun pret pe aparatura, pe experimente cu tot ce apare nou si interesant, si uita ca trebuie sa mai faca si fotografie, sa se puna si de partea cealalta a obiectivului. Multi oameni cred ca tot ce e scump e si bun sau ca aparatul face poze singur. E foarte la indemana sa faci fotografie, dar e greu sa faci un proiect foto.

Ultima carte citita, ultimul artist descoperit?

Smulgatorul de inimi al lui Boris Vian, acum citesc 1Q84. Ultima artista descoperita se numeste Valérie Belin.

Ce ai pune pe un wishlist pentru 2012?

Vreau sa ajung pe print cu LOVE ISSUE si vreau sa promovez in continuare proiectele foto si nisa pe care m-am bazat, si, desigur, sa incerc sa expun cat mai multi artisti romani.

Pe Constantin Nimigean il gasiti aici

Love Issue poate fi citita aici

The post Interviu: Constantin Nimigean, despre LOVE ISSUE appeared first on Petocuri.