Alessia Nastase a absolvit, in 2025, Art, Media & Technology la Parsons Paris. A ales sa studieze arta cu convingerea ca ia decizia potrivita, iar anii care au urmat i-au dat dreptate. Si-a gasit locul printre oameni, colegi si profesori, cu care impartasea aceeasi pasiune si tot ce a invatat despre arta si despre sine i-a adus multa incredere.
Am invitat-o pe Alessia sa ne povesteasca despre experienta ei ca studenta acolo, despre emotia acestui pas, despre acomodare si teza finala, precum si despre locuri preferate din Paris sau din Bucuresti, despre moda si stil personal.
“Am aplicat si tin minte dimineata in care mi-a venit scrisoarea ca am fost acceptata si am fost acceptata si cu bursa. Am crezut ca este spam”, isi aminteste ea despre momentul in care a aflat ca a intrat la facultate. Arta a fost parte din viata ei de cand era mica, iar primele amintiri o poarta in podul casei in care a copilarit, alaturi de parintii ei, Amalia Nastase si Ilie Nastase. Era un loc amenajat cu si pentru arta, unde se desfasurau lectiile ei de pictura.
“Matematica, stiinta sau geografia nu ma pasionau atat de mult cat ma pasiona ora de arta si de-aia am zis sa urmez ceva care ma face fericita si care imi si place. In clasa a 12-a, a aplicat la Parsons Paris, o universitate si un univers din care si-a dorit sa faca parte. Am intrebat-o ce i-a fost sau i-ar fi fost de ajutor si daca are o recomandare care poate inspira pe cineva care termina liceul acum. Mi-a povestit cum parerile oamenilor din exterior, care puneau sub semnul intrebarii arta ca meserie adevarata sau sansa de reusita, tinand cont de rata de acceptare a scolii, au pus pe ea multa presiune. Din fericire, a avut parte si de mult sprijin, iar mama ei pare sa fi fost cel mai mare suporter. “Cred ca un sfat ar fi sa asculti oamenii care au incredere in tine, cu care poti discuta si cu care poti avea o conversatie adevarata si constructiva (…) Eu am crezut foarte mult in acei oameni, dar si in mama. Si cred ca am crezut mai mult in ea si de-aia a iesit bine.”
Acomodarea la o scoala de arta din afara
Fie ca e vorba de un cartier nou, de un alt oras sau de o alta tara, orice mutare de acasa e urmata de o perioada de acomodare, cu mult consum emotional, chiar si-atunci cand locul este unul fermecator cum e Parisul. Am fost curioasa cum a simtit ea schimbarea.“Ce m-a ajutat cel mai mult a fost aceasta dorinta de a pleca si de a descoperi ceva nou. Pentru ca tatal meu a jucat tenis acolo si a locuit in jur de 15 ani, mereu imi povestea ca este cel mai frumos oras. Si mama la fel. Practic, pentru mine, Parisul a fost a doua casa, eu m-am si nascut acolo si cred ca mi-a fost mai usor sa ma mut. In schimb, nu cred ca reuseam atat de usor daca nu aveam suportul emotional din partea mamei mele si suportul financiar, pentru care le sunt foarte recunoscatoare.”
Deoarece, in primul an, studentii exploreaza discipline foarte diverse, colegii incep sa urmeze mai multe cursuri impreuna abia din al doilea an. Atunci a simtit ca s-a acomodat cu adevarat si ca e parte dintr-un grup cu care impartasea pasiuni comune: “Si de-acolo s-au format si relatii si ma simteam si mult mai confortabil la scoala, pentru ca aveam cu cine sa vorbesc, aveam cu cine sa ies”.
Pregatirea pentru absolvire
Isi aminteste ca a intrigat-o perspectiva de a crea mai intai pentru tine si abia apoi pentru public: “Prima data, cand am intrat la facultate, nu intelegeam ce inseamna. Cum sa nu ma gandesc si la public, pentru ca eu, practic, ma gandesc mult mai mult la el?” se intreba ea. Simte ca a inteles pe deplin sensul in ultimul an de studii, cand a lucrat pentru teza de licenta.
Proiectul ei a pornit de la o tema personala, insomnia cu care se confrunta. Cand a dat, din intamplare, peste cartea lui Stephen King, Insomnia, varianta in franceza, si-a spus ca e un semn prea mare si s-a apucat de treaba: cercetare, eseu, instalatia finala. “A fost prima oara in patru ani cand chiar am facut ceva despre mine.”
Instalatia ei, intitulata Clinical Chaos, a fost construita dintr-un cadru de pat imens, sudat special pentru proiect, deasupra caruia era o sculptura mobila, compusa din obiecte diverse, dintre care unele o ajutau sa adoarma, chiar daca avea parte de un somn superficial, si celelalte, dimpotriva, o tineau treaza. Instalatia a fost prezentata, pentru cateva zile, la Galerie Au Roi, intr-o expozitie colectiva, alaturi de lucrarile colegilor.
Aceasta nu a fost prima ei expozitie. Alessia a mai avut un vernisaj la Bucuresti, inainte sa aplice la facultate. Lucrarile de atunci, de la serigrafie, la sculptura si instalatie, au avut ca punct de pornire sportul practicat de tatal ei, iar focusul ales a fost tenisul ca miscare.
Locuri preferate din Paris si Bucuresti
Ramanem in zona expozitiilor, de aceasta data a celor vizitate in timpul liber. Pentru ea, Bourse du Commerce reprezinta locul din Paris, care gazduieste constant expozitii impresionante, iar, printre ele, un loc special il ocupa expozitia To Breathe – Constellation (2024), semnata de Kimsooja.
“Kimsooja a facut o instalatie imensa. A acoperit tot Bourse du Commerce cu oglinzi. Cand am intrat, mi s-a parut ca nu mai aveam nevoie de telefon si de lumea de afara. Eram, pur si simplu, eu cu instalatia. Intr-adevar, am vazut si foarte multi oameni care isi foloseau telefoanele si isi faceau poze, dar si foarte multi oameni care atingeau instalatia si se conectau cu ea. Si lucrul asta mi s-a parut foarte puternic, mai ales in ziua de azi, cand tot ce conteaza este telefonul.”
Aflat in renovare, asa cum e tot Centrul Pompidou, Atelierul Brancusi reprezinta un alt loc drag ei, unde mergea cand ii era dor de casa. “Era foarte frumos si ma simteam foarte privilegiata ca puteam sa ma duc acolo si sa stau cat voiam eu.”
“In primul rand, cartierul meu preferat este Le Marais. Acolo se strang oamenii tineri, creativi si simt ca este inima Parisului, cum ar veni. Nu locuiesc acolo, dar merg in fiecare weekend cu prietenii la cafenea, ne plimbam, radem, glumim. Sunt foarte multe show-uri live. (…) Daca ar fi sa zic un restaurant sau loc unde as manca, orice braserie din Paris este buna. Aproape de casa, este un loc foarte bun cu burgeri. Mereu ma duc acolo. Se numeste Ferdi. Imi mai place L’Entrecote, care este, cred, cel mai viral loc din Paris. Acolo am fost prima data cu mama, cand am ajuns in Paris, si e o amintire frumoasa.”
Locurile dragi din Bucuresti sunt cele in care s-au cuibarit cel mai bine amintirile copilariei. Printre ele, prima casa in care a locuit, primul ei acasa, Parcul Kisselef sau restaurantul Paul din Dorobanti, unde obisnuia sa mearga cu tatal ei. “Mereu cand ma duc acolo, am un flashback din copilarie.”
Moda & stil personal
Conversatia noastra a trecut la moda, o lume conectata cu arta si am ajuns la concluzia ca, daca unii pun punct si altii, semnul intrebarii la expresia “moda este arta”, noi suntem de partea primei baricade. De aici, am trecut la stilul ei vestimentar: “Astazi, ar fi foarte mult despre mama si despre cum se imbraca ea cand era de varsta mea. Acum cativa ani, probabil ca as fi spus ca ma uitam la trenduri si era ceva superficial.” Jachetele din piele si trench-coat-urile sunt printre piesele care ii plac foarte mult. Mi-a povestit ca majoritatea garderobei ei e compusa din haine purtate in trecut de mama ei, din lucruri gasite in second-hand-uri sau articole pe care le are de mai multi ani si ca obisnuieste sa isi cumpere doar lucruri care ii plac foarte mult. Intr-o lume a fast-fashion-ului, apreciaza si incurajeaza obiceiul care pare a avea o amploare din ce in ce mai mare printre tineri de a cauta obiecte vintage si de a merge in second-hand-uri.
La varsta de 22 de ani, Alessia e inca la inceput de drum. Isi doreste ca arta sa ramana parte din viata ei si i-ar placea ca pe viitor sa exploreze mai mult zona de instalatii, unde se simte cel mai bine. Sensibilitatea ei aparte, increderea si experienta castigate in anii de studiu sunt un GPS bun pentru ce va urma.
Fotografii: Andreea Macri
