Nu e in niciun caz a „chick flick”, dar se prea poate ca publicul feminin sa fie mai degraba atras de povestea de succes a unei casnice din suburbia americana. Un succes discutabil de altfel, in functie de valorile dupa care te ghidezi.

Mildred e casnica, mama a doua fete, traind intr-o casnicie absolut banala si neimplinita, ocupandu-se cu pasiune doar de placintele ei. Sotul o inseala iar fiica cea mare traieste un complex de superioritate si dezvolta o lipsa de respect dureroasa.
Si intr-un moment de razvratire, Mildred se trezeste singura, nevoita sa munceasca, sa gaseasca solutii pentru supravietuire, plateste un pret extrem de mare pentru un moment de minima fericire, dar se ridica, se scutura si o ia de la capat.
Traseul lui Mildred e ghidat de dorinta ei de a-i fi pe plac fiicei ramase, rasfatata, rautacioasa si cu iluzia grandorii. Intre cele doua porneste la un moment dat chiar o competitie, in care doar Veda, fiica are sanse de castig pentru ca Mildred isi pastreaza atributul de mama.
In anii adolescentei Veda este interpretata de Rachel Evan Wood, care reuseste sa suprinda atat aroganta, lipsa de respect cat si potentialul de artista al frumoasei fiice.

Mildred Pierce e o adaptare dupa cartea lui James M. Cain, versiunea din 2011 fiind mult mai exacta si „by the book” decat cea din 1945. Criticii le-au comparat pe cele doua acordand mai multe puncte scenarului din’ 45 si ridicand-o in slavi pe Joan Crawford in rolul lui Mildred. Kate Winslet insa mi s-a parut absolut superba in acest rol, cu forta, vulnerabilitate si urme adanci de durere, iar nominalizarea la Emmy pentru acest rol ar putea sa imi sustina ( macar putin) aprecierile.

The post Mildred Pierce appeared first on Petocuri.

In acest peisaj ajunge Emma, in pragul inevitabil al adulterului, alaturi de prietenul fiului ei, departe de lumea perfecta a carei matroana este.
Emma este de origine rusa, insa ajunsa sotia unui om de afaceri italian, mama a trei copii, un  exemplu de stil si cu o viata sociala activa, pare integrata intr-un mediu traditionalist al unei paturi de mijloc pe cale de disparitie.

„I Am Love”, regizat de Luca Guadagnino incepe intr-un Milsno mohorat, unde Emma (Tilda Swinton) organizeaza o alta petrecere perfecta. Dicteaza cu blandete, se misca cu eleganta si zambeste sincer, din cand in cand. E un personaj care pare sa isi fi gasit locul, ale carui trasaturi tradeaza doar o autoimpusa sobrietate. Odata cu aparitia lui Antonio insa, structura perfecta, aproape ireala a Emmei prinde nuante si culori.
Viata ei se opreste si intreagul univers inceteaza sa mai respire in fata unei experiente culinare orgasmatice, logica i se destrama pe masura ce descopera caldura unui chip masculin, iar pana la final transformarea personajului este in mare masura una fizica.
Emma e alaturi de copiii ei, isi sustine fiica cand aceasta o anunta ca s-a indragostit de o femeie, pastreaza relatia cu fiul ei si incearca sa salveze ramasite ale casniciei. In acelasi timp insa nu poate sa isi refuze zambetul. Un gest ce pare nou invatat.
„I Am Love”  e un film puternic cu scene goale si totusi incarcate, cu un personaj feminin cum numai Tilda Swinton ar fi putut interpreta si o poveste atat de simpla. Simpla ca dragostea.

foto: hepta.ro

The post I AM LOVE appeared first on Petocuri.