Sfoara de intins rufe I

Timpul s-a imputinat
odata cu monezile de argint
ale bunicii. una cate una,
papusile au imbatranit, oasele li s-au supt
pana ce
din camera inalta a copilariei
nu a mai ramas
decat o rasuflare prelunga. E liniste.
Eu nu respir, nu misc aerul,
ascult doar secunda prelingandu-se
ca o picatura pe sfoara
de intins rufe.

In Sfoara de intins rufe, Alice Popescu stie sa gaseasca cuvintele cele mai intense si mai taioase pentru a vorbi despre cercul solidar al fidelitatii fata de trecut; Alice ne face sa reinviem ca nimeni altcineva cimitirul nostru interior, in care amintirile sunt inmormantate in unul si acelasi mormant fratern. Demult ucisa, copilaria revine acum, durerile trecute au lasat urme, iar lucrurile nespuse au crescut precum chisturile. Odata ajunse la maturitate, aceste chisturi trebuie sa fie incizate si numite. Alice Popescu alege sa le transforme in poeme. Intre rezistenta si rezilienta (in sensul de forta morala), intre poveste si povestire, poezia sa este un balsam (o „pudra”) pe care poeta o presara peste corpul ei, peste urmele trecutului sau (familial si politic), este o franghie de intins rufe pe care isi agata amintirile. Poezia lui Alice Popescu vine din adancurile sale. Ca o afirmare a sinelui, a suferintei, dar si a sperantei. E o miscare interioara perpetua, marcata de tensiuni si rupturi. Ca o rafala a sufletului si a tuturor contradictiilor pe care acesta le poate contine. E o lupta continua, reala si onirica totodata, caci poezia are un fel misterios de a fi in acelasi timp prezenta si invizibila, imposibil de atins si concreta, fara ca vreuna din aceste trasaturi sa fie mai puternica decat cealalta. – Fanny Chartres

Tot mai multi poeti de la noi practica la debut o formula emotionala de tip catenaccio. Eficienta, dar in acelasi timp dezarmanta. Nu trebuie sa fii critic literar ca sa constati asta. E de-ajuns sa vrei sa te apropii, omeneste, de cartile lor. Dupa cateva incercari, le lasi balta invariabil. Oricat de bine scrise ar fi. (Caci, da, adeseori sunt bine scrise). Alice Popescu vine din alta poveste. Ea se expune, se deschide fara precautii. De altfel, nicaieri in acest volum nu veti intalni imagini ale claustrarii. Insasi suprafata poroasa a paginilor pare permeabila. De acolo ies la suprafata, aproape spontan si aproape spectral, ingrijorari, spaime, fobii, obsesii. Traduse, acestea, intr-o limba romana atat de subtila incat echivocul sensurilor e identificat, descompus si reconstituit de nenumarate ori. Fara ca vreodata ceva sa ramana deoparte. Nu intamplator, o jumatate din dedicatie e adresata unuia dintre cei mai inteligenti prozatori pe care i-am avut. Cele o mie (si una) de posibile lecturi ale acestui volum necesita nu doar empatie, ci si resurse majore de ingeniozitate. Va tine? – Cosmin Ciotlos

Povestea acestei carti incepe acum 25 de ani. Atunci Alice a fost pentru mine mai intai o voce. O voce fara chip, pe care o auzeam din departare, citindu-si poemele. Era o seara de iulie, ma intorceam din oras in Padurea verde de la marginea Timisoarei, acolo unde in tabara anuala de literatura incepuse deja cenaclul de fiecare zi. Intarziasem si pe masura ce inaintam pe aleile parcului-padure, auzeam din ce in ce mai clar o voce care domina imprejurimile imediate ale campusului in care eram cazati. Era o voce firava si ferma in acelasi timp, care te intimida si nu te lasa sa pleci, o voce care se juca intr-un fel foarte serios cu gravitatea lucrurilor despre care vorbea, o voce alba care se colora treptat si se albea apoi la loc, o voce care manipula aerul, il supunea bland si il lasa liber apoi. La fel facea si cu auzurile noastre. Poezia lui Alice Popescu era puternica intr-un fel indirect, fara a se folosi de artificiile puterii. Sfoara de intins rufe contine toate inflexiunile acelei voci poetice contemplative, diagnosticale, pline de forta, care vreme de 25 de ani si-a precizat si sporit, in intimitate, capacitatea de seductie. Povestea acestui volum incepe acum 25 de ani cand am aflat pentru prima data ca fragilitatea e cel mai bun culcus al fortei. – Svetlana Carstean

In urma cu mai bine de douazeci de ani, primele ei poezii au fost publicate in Suplimentul Literar Artistic al Scinteii Tineretului (SLAST), la rubrica semnata de Alex Stefanescu. Alice Popescu (n. 27 ianuarie 1970, Buzau) a publicat si in revistele Astra si Contrapunct. In 1995 a absolvit Facultatea de Litere, sectia romana-engleza, din cadrul Universitatii Bucuresti, iar in 1996 cursul de master al aceleiasi universitati. In 2007 si-a sustinut teza de doctorat in Literatura Romana Contemporana (coordonator prof. dr. Nicolae Manolescu), cu titlul O sociopsihanaliza a realismului socialist. Lucrarea sa de doctorat a fost publicata, in 2009, de Editura Trei si, in 2010, a primit Premiul de debut pentru eseu, acordat de revista Romania literara. A semnat, incepand din 1998 si pana in prezent, articole in revistele Dilema, Dilema veche, Dilemateca, Observator cultural. Este lector universitar doctor de limba engleza la Facultatea de Psihologie (Universitatea Titu Maiorescu).

Sursa info: Editura Pandora M, Foto main: Hepta.ro, Foto carte: Pandora M

The post Poezie: ‘Sfoara de intins rufe’ de Alice Popescu appeared first on Petocuri.

Poeziile lui Iv au aparut online in urma cu trei ani, pe blogul ivcelnaiv.blogspot.com. S-au mutat apoi intr-un loc mai mare pe ivcelnaiv.ro, iar o parte dintre ele au pasit si pe paginile unui album, publicat de Editura Vellant in decembrie 2011, sub titlul ‘Versez’. La fel ca primul volum, Uibesc este ilustrat de Vali Petridean.

Afla mai multe despre Iv cel naiv intr-un interviu PeTocuri in culori!

Afis: Editura Vellant

The post Lansare Iv cel naiv – Uibesc @ Control appeared first on Petocuri.

Un colt de strada va fi amenajat special pentru standul VERSEZ. Aici cititorii lui Iv pot intra in atmosfera poeziei sale, pot aprinde versuri-licurici cu ajutorul unor lampioane si pot lasa un gand bun la stand, in bolul cu ganduri. Iv cel naiv este un poet al detaliilor naive de zi cu zi si al sms-urilor cu rima. Citite la inceput doar online, versurile lui si-au gasit loc si intre copertele unei carti ilustrate de Vali Petridean pentru Vellant.

Coloana sonora a intamplarii va fi creata de Ovidiu Zimcea si de invitatii sai in cadrul proiectului ambiental Basme. Pentru mai multe detalii si pentru programul intregului eveniment, accesati site-ul proiectului: streetdelivery.ro. Iar despre Iv cel Naiv, poti afla mai multe in interviul nostru PeTocuri.ro, realizat cu ceva timp in urma.

Ilustratie Vali Petridean

The post Versurile lui Iv cel Naiv zboara la Street Delivery Timisoara appeared first on Petocuri.

Cum a luat nastere tipul fictiv, Iv cel Naiv?
Acum doi ani si un pic, pe un colt de canapea rosie, iubita-mea imi zicea, intr-un acces de altruism, ca toate biletelele, scrisorelele, mailurile si sms-urile, in special de iubire, pe care i le trimiteam, merita sa fie vazute de mai multi oameni. Mi-a propus sa le adun pe un blog. Eu nu stiam prea bine ce inseamna asta, dar am avut incredere in sentimentul asta al ei si asa a aparut ivcelnaiv.ro.
Cand au aparut si cativa oameni, la inceput vreo 8, interesati zilnic de ce scriu, a inceput sa mi se schimbe viata. Am inceput sa fiu cumva responsabil si sa simt ca trebuie sa mai scriu si maine, la fel de bine, la fel de naiv, la fel de surprinzator si de inspirator. Azi sunt pe site peste 13.000 lunar si ma simt la fel de obligat sa ii bucur in fiecare zi.

Cum ai ales acest nume si de ce l-ai preferat in defavoarea celui real?
A fost o decizie de moment in care fara sa vreau am scos la iveala din mine ceva in ce eu cred foarte tare: oamenii ar trebui sa-i aprecieze pe ceilalti pentru ceea ce fac, nu pentru cine sunt. Opera, si nu autorul – cum zicea Maiorescu.
De ce iv, de ce naiv? A fost o hotarare la fel de intuitiva bazata pe cum sunt, cum ma simt, cum scriu, cum gandesc – un soi de proiectie virtuala de-a mea. A fost un raspuns la intrebarea nepusa – “Ce personaj imaginar ai vrea sa fii?” Unii raspund Batman, altii dulcik_69, George Sand sau Teddy Daniels. Eu am ales sa fiu Ivcelnaiv.

Naivitatea despre care vorbesti este golita de semnificatia negativa. Ce inseamna pentru tine sa fii un tip naiv si cum reusesti sa-ti pastrezi dramul de naivitate?
Atata timp cat te poti bucura de fluturi, baltoace, pinguini, bani, plictisuri, joburi, cuvinte, papadii, sunete, zambete, fixuri, lipsuri, rodii, dodii, dar si de lipsa lor inseamna ca esti naiv.
Iar naivitatea, ca orice planta rara, se cultiva zi de zi, dram cu dram. Gandesc oameni, observ ganduri, privesc trecutul, imi amintesc norii, mangai fluturii, pun mana pe gesturi, admir amintiri. Ma rog, s-au amestecat un pic, dar v-ati prins.

Pe langa un dram de naivitate, ce mai cara Iv cel Naiv in spate?
Nu-mi place sa car lucruri in spate. Si cand plec in calatorii, I travel light. Incerc sa-mi iau doar strictul necesar. Mai mult decat un dram de naivitate nu-mi trebuie nimic. Rucsacul usor pastreaza capul limpede spunse cineva, cred ca eu.

De la sms-uri adresate unui cititor, respectiv persoanei iubite, la un blog unde gandurile tale sunt citite de oricine isi doreste si pana la cartea “Versez”, lansata la sfarsitul anului trecut, care ti-a adus si mai multi cititori… Putem spune ca Iv cel Naiv a crescut mare. Cum a fost pentru tine acest parcurs?
Parcursul meu a fost ca o iedera pe o casa: fermecator din exterior, un pic dificil de intretinut din interior. Am crescut din zambetele celorlalti, fotosintetizand lumina din ochii iubita-mii, si facand eforturi sa raman verde. Incerc sa raman la fel de poetic ca iedera de pe o casa veche, dar la fel de simplu, practic si anonim ca gradinarul care o intretine zilnic.

Cum s-au imprietenit versurile tale cu ilustratiile lui Vali Petridean?
In cel mai firesc mod cu putinta. Lui i-a placut ce scriam. Mie – cum picteaza. L-am intrebat. A zis da. N-ar fi putut fi altfel. Vali e un tip dintr-o bucata. Si foarte bun. Cel mai bun. Intrati pe valipetridean.com si o sa vreti sa scrieti o carte doar ca sa v-o ilustreze el. Si sa aveti un perete gol acasa doar ca sa il umpleti cu un tablou de-al lui.

Daca ar trebui sa alegi doar trei cuvinte pentru a descrie lumea lui Iv cel Naiv, care ar fi acestea?
Heeei, supriza, paa.

Sa intretii un blog nu e un lucru simplu de facut, cititorii asteapta ceva nou din partea ta in fiecare zi. Ce faci cand inspiratia se incapataneaza sa nu apara?
Sa imi scuzi te rog bravada
Dar inspiratia e ca limonada.
Am in mine un lamai care fabrica incontinuu lamai,
Doar cativa stropi de transpiratie la radacina sa ii pui.

Care este cea mai mare sursa de inspiratie pentru tine?
Oamenii. Daca va uitati atent la ce scriu veti vedea ca tot ce scriu e despre, cu si pentru ei.

Ce planuri de viitor are Iv?
Am un singur plan de viitor care le subscrie cumva pe celelalte. Se numeste AFP. Autonomie Fizica Permanenta. Adica sa fiu in ce loc vreau cand vreau. Sa scriu ce invat aici, ce vad dincolo, despre ce nu exista acolo sau despre ce stim cu totii, oriunde.

Pe Iv cel Naiv il gasesti si pe facebook aici! Iar daca iti doresti cartea „Versez” de martisor, al doilea tiraj al volumului de poezii apare chiar pe 1 martie.

Ilustratie: Vali Petridean
Foto interior: David Burlacu

The post Interviu: IV CEL NAIV, despre ‘Versez’, fluturi, baltoace si pinguini appeared first on Petocuri.