„Este cel mai personal si, in acelasi timp, cel mai politic text pe care l-am scris vreodata. Asta si pentru ca maternitatea, pe langa toate lucrurile cunoscute sau mai putin cunoscute, dar la care intr-un fel sau altul ma asteptam, m-a pus si in situatia de a ma confrunta cu limitele corpului meu si cu statutul meu artistic (sau social, ca sa nu sune atat de pretentios). Adica, ce mai pun acum dupa «elena vladareanu,»? Mamica? E suficient pentru mine? As vrea mai mult? Imi permit sa fac mai mult? E drept fata de copil ca eu sa-mi folosesc timpul si pentru altceva care sa nu intre in schema alaptat-joaca-activitati? Cum ma impac cu faptul ca biroul si laptopul si cartile au fost inlocuite rapid de blatul de bucatarie, aragaz si oale? Este despre confuzie si despre timp, despre corp si despre identitate, despre nutritie, hrana sanatoasa, angoasa. Despre limite. Inclusiv despre cele ale literaturii,” declara Elena Vladareanu despre textul ei a carui putere evocatica creste exponential datorita interpretarii celor trei actrite.

Purtand tricouri albe, inscriptionate cu mesajul ‘artista/femeie in misiune patriotica’, ele par a reprezenta atat fatetele aceleasi femei, cat si trei femei diferite. Faptul ca actrita Carmen Florescu este insarcinata, urmand sa nasca peste cateva luni, marcheaza proiectul cu forta iminentei si a autenticitatii.

Replicile sunt emotionante, calde, jucause, zgomotoase, repetate uneori pana la epuizare. Ca spectator, simti ca ai pasit intr-un roller coaster al sentimentelor, prezentate printr-un dialog dinamic. Fragmentele video, citatele din carti, declaratiile politice pe subiectul maternitatii sau vox-pop-urile suplimenteaza continutul textual, imagistic si afectiv al piesei si te provoaca sa iti imaginezi raspunsuri, solutii, explicatii.

‘Habemus bebe’ nu este un spectacol care sa te descurajeze sa devii mama, nici unul care sa te convinga sa devii cand tu nu iti doresti asta. Este un performance despre descoperirea propriului drum ca femeie atunci cand itinerariul tau capata noi coordonate, iar tiparele prestabilite iti reduc vizibilitatea. Este despre maternitate, insa poate fi o sursa de inspiratie si pentru alte situatii ale vietii care impun o schimbare importanta.

Realizat datorita unei campanii de crowdfunding, ‘Habemus bebe’ are ultima reprezentatie pana la toamna, duminica, 8 iunie, de la 19:30, la WASP.

Foto via Habemus bebe

The post De vazut: Spectacolul ‘Habemus bebe’ appeared first on Petocuri.

Povesteste-ne mai multe despre colaborarea cu Farmec?
Sunt foarte fericita sa fiu imaginea noii game Farmec Natural si asta datorita faptului ca este un brand pe care il apreciez si folosesc de ani de zile. Intotdeauna am fost o mare sustinatoare a brandurilor romanesti si am fost extrem de incantata cand cei de la Farmec au venit cu propunerea de a fi imaginea lor, pentru ca eu consider ca ma reprezinta in totalitate.

„Indragosteste-te de viata” este sloganul noii campanii pe care o reprezinti si este, totodata, un slogan care te reprezinta si pe tine. Care este secretul optimismului tau?
Intotdeauna gandesc pozitiv si nu trece o zi in care sa nu ma trezesc cu un zambet. Am o viata extrem de frumoasa si am invatat sa ma indragostesc de ea in fiecare zi. Secretul optimismului meu sta in zambetul fetitei mele.

Farmec este un brand cu care am crescut cele mai multe dintre noi, fie ca il folosea mama, matusa sau bunica. Iti mai amintesti cand ai facut pentru prima oara cunostinta cu unul dintre produsele companiei?
Acum cativa ani, cand aveam probleme cu tenul, mama mi-a recomandat produsele Farmec si asa am ajuns sa le folosesc cu regularitate.

Anul trecut, a venit pe lume Antonia. Cum se impaca rolul de mama cu viata artistica?
Destul de greu, insa incerc sa le impac cat pot eu de bine. E greu sa fii mama full time si sa ai si o cariera care sa te solicite la maxim. Insa, cum niciuna nu poate fi neglijata, incerc din rasputeri sa le impac cat mai armonios.

Care este unul dintre cele emotionante momente din cariera ta?
Au fost multe momente emotionante. Cel care mi-a ramas in suflet a fost primul concert dupa nasterea Antoniei, cand am simtit tot dorul pe care mi l-au purtat oamenii care imi asculta muzica.

Dar cea mai mare provocare pe care a trebuit sa o infrunti?
Fiecare nou single e o provocare si asta pentru ca incerc sa ma reinventez de fiecare data si sa le ating inimile celor care ma iubesc pentru muzica pe care o fac.

Pentru a se reinventa mereu, Giulia este atenta la tot ce se intampla in industria muzicala atat pe plan national, cat si international. „Am o lista foarte lunga de artisti preferati si asta pentru ca am incercat sa fur meserie de la toti”, ne martusiseste ea. In ceea ce priveste inspiratia, orice experienta de viata poate deveni pentru ea o sursa de creativitate. „Pe mine, ma inspira orice traiesc, orice frunza care cade din copac, orice rasarit de soare, dar mai ales surasul fetitei mele.”

Ti-ar placea sa canti pe aceeasi scena cu…
Smiley. Este un artist pe care il stiu de la prima lui aparitie pe scena si care a evoluat extraordinar de mult din toate punctele de vedere. Pentru asta il admir enorm.

Ce piese se regasesc astazi in playlist-ul tau?
In concertele mele se regasesc cateva piese de pe vremea Candy, piesele mele cu DJ Project si toate single-urile pe care le-am lansat ca artist solo. Avand in vedere ca am un band care ma insoteste la concerte, se intampla sa cantam uneori si coveruri care ne plac foarte mult.

Care este unul dintre cele mai dragi locuri pe care le-ai vizitat?
Faleza Dunarii de la Galati… mi-e foarte dor de orasul meu natal pe care nu reusesc sa-l vizitez prea des din pacate.

Am vazut ca ai cateva tatuaje, ce simbolizeaza ele?
Am 5 tatuaje pe care le-am facut in fiecare an de ziua mea, incepand de la 20 de ani. Am un ingeras pe omoplatul drept care sa aiba grija de mine, semnul zodiei mele pe incheietura mainii stangi care imi aminteste tot timpul ca sunt scorpioanca pana in maduva oaselor, cheia sol in spatele urechii drepte care imi aminteste de dragostea mea pentru muzica, o zana pe antebratul drept care imi indeplineste dorinte si simbolul japonez pentru noroc pe gamba dreapta pentru a-mi aminti in fiecare zi cat ma simt de norocoasa.

Pentru tine, o zi perfecta inseamna…
O zi petrecuta cu familia mea frumoasa.

Ce proiecte pregatesti pentru viitorul apropiat?
Pregatesc o piesa nou-nouta care va fi lansata in aprilie si care va aduce cu ea foarte multe schimbari. Sunt foarte curioasa sa vad cum va fi primita aceasta surpriza de catre fanii mei.

Foto: Arhiva personala – Giulia

The post GIULIA – un interviu cu farmec appeared first on Petocuri.

„Am avut parte de cateva saptamani linistite acasa si as vrea sa va anunt eu ceva inainte sa o faca altcineva. Pe 27 septembrie, am dat nastere fiului nostru Noah Shannon Green. Este sanatos, fericit si perfect.
Suntem bucurosi ca avem oportunitatea de a ne numi parintii acestui suflet frumos si voi fi intotdeauna recunoscatoare lui Dumnezeu ca mi-a ingaduit sa cunosc o astfel de dragoste imensa si imaculata.
Multumesc tuturor celor care ne trimiteti energia voastra pozitiva si urari de bine. Dumnezeu sa va binecuvinteze pe voi si pe familiile voastre!” transmite Megan Fox fanilor.

Foto: Hepta.ro

The post Megan Fox a devenit mamica appeared first on Petocuri.

Nu stiu cum este atunci cand pentru implinirea visului tau iti tin pumnii atat oameni dragi cat si necunoscuti care te-au vazut cel mai aproape intr-un prim plan pe ecranul televizorului. Stiu insa ca, dupa orice victorie sau infrangere, primul gand al Anei Maria se indreapta catre Maria Branza, mama ei pe care o alinta „pitica”. Asa a marturisit ea celor prezenti la Gala dedicata excelentei in sport, organizata  saptamana trecuta de P&G, ca parte din campania globala „Multumesc, mama!” „E primul meu gand indiferent ce se intampla. Si asta e inca de pe vremea cand (parintii mei) stateau cu sufletul la gura, pentru ca nu aveam telefon mobil, si asteptau pana la miezul noptii sa afle ce am facut”. In ciuda distantei, Ana Maria simte ca: „Mama e acolo tot timpul. Chiar daca nu e fizic langa mine. Mama este persoana aceea care te ajuta sa mergi mai departe. Indiferent daca ai facut bine sau rau, ea este omul care te sprijina. Chiar daca ai cunostinte si foarte multi oameni alaturi, cuvantul mamei e unul dintre cele mai importante. Cel putin asa este pentru mine.”

In ceea ce o priveste pe scrimera Ana Maria Branza, rolul membrilor familiei in cariera sportiva si-a spus cuvantul chiar de la inceput, fratele ei fiind cel care a indrumat-o spre scrima. „Ideea nu a fost in totalitate a mea, a fost a fratelui meu, pe atunci un junior la echipa de fotbal a Stelei. Stiindu-ma probabil o fire mai energica si mai baietoasa, s-a gandit ca (scrima) e cea mai indicata pentru mine”, a declarat ea jurnalistilor.

Abia dupa ani de antrenamente, dupa decizii importante si concursuri din ce in ce mai impunatoare, Ana Maria Branza a stiut ca isi va contura viitorul cu lovituri de spada pe plansa de scrima: „Cred ca m-am convins ca acesta mi-e drumul dupa Campionatul Mondial de cadeti din 2000, de la Gdansk – Polonia, unde am castigat medalia de aur la individual. Dupa finala, stateam pe o banca cu antrenorul meu si ne gandeam amandoi: <Uau! Ce am putut sa facem? Cum am ajuns noi aici pana la urma?> Atunci ne-am dat seama ca pentru asta sunt facuta si ca acesta e drumul pe care trebuie sa-l urmez”.

Acest drum nu a fost lipsit insa de momente grele. Printre ele, a mentionat si castigarea argintului european din acest an, desi viza prima treapta a podiumului: „Sunt multe momente. Chiar si acum cateva zile pot spune ca am avut un moment greu la Campionatul European. Dar cel mai greu moment a fost accidentarea de la mana stanga, mana de baza, care m-a tinut timp de sase luni departe de plansa de scrima”.

Ambitia este singurul dintre atuurile pe care Ana Maria este dispusa sa-l dezvaluie. Cu acesta la vedere, insotit de cele pe care le tine in secret, scrimera noastra si-a surprins multe adversare si a indeplinit vise. Pentru ea, modelele in viata nu sunt pentru a fi urmate, ci depasite. „Niciodata nu am avut idoli. Nici cand eram copil nu imi doream sa fiu cum era cineva anume. Atunci cand am obtinut primele rezultate era in voga Laura Badea si niciodata nu mi-am dorit sa fiu ca Laura Badea. Mi-am dorit sa fiu mai buna decat Laura Badea. Si asta este sfatul meu pentru toti cei care vor sa faca sport, mai ales pentru copii: sa nu isi doreasca niciodata sa fie cum e cineva, ci sa fie cei mai buni.”

Familia i-a fost alaturi in multe  situatii, dar un mare „multumesc” adresat parintilor ei este pentru faptul ca au sustinut-o atunci cand, pentru a-si urma pasiunea pentru scrima, a trebuit sa plece la Craiova. „Cred ca vesnic o sa le multumesc pentru inconstienta – cu ghilimele de rigoare – de care au dat dovada in clipa in care m-au lasat sa plec singura in lume, la o varsta frageda, la 13 ani”, spune ea.

Chiar daca multi considera un sacrificiu faptul ca un campion isi petrece mare parte din timp departe de familie, Ana Maria este de alta parere: „Mie mi se pare prea mult spus sacrificiu. La fel cum nu sunt de acord cu ideea ca toti sportivii fac sacrificii pentru ca-si lasa deoparte copilaria sau ca nu-si traiesc copilaria. Nu e asa. In clipa in care te duci la sport, te duci ca sa te distrezi, ca sa te joci. Iti place acolo pentru ca esti copil. Ulterior, bineinteles, simti altfel aceste lipsuri si zilele plecata de acasa. Dar, pana la urma, cand iti indeplinesti obiectivul si ajungi pe o treapta a podiumului – prima ar fi ideal de fiecare data – uiti de tot. Uiti ca ti-a fost dor sau ca ti-a fost greu si esti fericita pentru ca ai facut un lucru bun.”

Singurul concurs la care mama ei a participat a fost un campionat national din 1998, anul in care Ana Maria a plecat la Craiova. Din teama de a nu-i transmite emotiile, Maria Branza si-a umplut minutele cand fiica ei se lupta pe plansa de scrima si asteptarea pana la aflarea rezultatelor facand treaba in casa. Amintindu-si de perioada in care internetul si telefonul mobil nu erau parte din viata noastra de zi cu zi, mama Anei Maria a declarat ca: „E atata bucurie in acea asteptare, in acele emotii, iar mai ales cand se termina cu bine este ceva fantastic. Simti ca si-a indeplinit un vis copilul tau”. De cand poate urmari competitiile pe internet sau la televizor, Maria Branza isi incurajeaza fiica in direct, chiar daca ea nu o poate auzi. Anul acesta, insa ea va fi alaturi de Ana Maria si fizic.

Intrebata cum va fi sa-si stie mama acolo, Ana a spus ca: „Va fi o emotie in plus cu siguranta. Dar trebuie sa multumesc P&G ca mi-a intregit cu adevarat echipa. Daca la Atena eram un copil ratacit printre nume mari ale sportului mondial, la Beijing am reusit sa cuceresc argintul, dar nu am avut echipa alaturi, acum o sa fie si echipa si mama cu mine. Ce altceva mi-as putea dori mai mult ca sa ajung la aurul olimpic?” Desi nu este o fire superstitioasa, Ana Maria a declarat presei ca daca mama se va dovedi a fi talismanul ei norocos la Londra, va trebui sa o insoteasca pe viitor la toate concursurile.

Foto: Gala Atletilor, P&G

The post Scrimera Ana Maria Branza – Cu mama alaturi, echipa ei e gata pentru olimpiada appeared first on Petocuri.

Copil fiind, iti iubeai enorm parintii si ceea ce iti doreai, la randul tau, era sa primesti in permanenta dovezi de iubire din partea lor. Pentru a le dobandi, ai invatat ca trebuie sa ii multumesti. Chiar daca acel trecut iti pare unul foarte indepartat, el continua sa aiba o influenta asupra ta: esti rezultatul experientelor trecutului. Astfel, tot ce-ai invatat in copilarie isi va pune amprenta asupra prezentului, in special asupra relatiei de cuplu.

Am stabilit: copilaria ne influenteaza in multe feluri alegerile ulterioare in dragoste, iar una dintre modalitati este prin tipul de atasament de care ai avut parte cand erai copil. S-a demonstrat ca stilurile dragostei romantice corespund unor stiluri de atasament timpuriu. Psihologii au observat ca atunci cand copiii erau separati de mamele lor si plasati printre straini, acestia tindeau sa se manifeste diferit, in functie de relatia de atasament avuta cu mama. Astfel, se evidentiaza 3 stiluri, care mai tarziu se vor regasi si in legaturile amoroase.

1) Copiii siguri pe ei insisi puteau sa suporte o despartire de scurta durata. Avand incredere ca mama lor se va intoarce, erau usor de impacat in urma despartirii. In concluzie si indragostitilor siguri pe ei insisi nu le va fi teama ca vor fi abadonati si pot dezvolta o relatie libera, lipsita de constrangeri pornite din frica de a nu fi parasiti si teama de a nu fi suficient de buni pentru partenerul ales. Se pot bucura de intimitate si nu le va fi teama sa isi deschida inima, fiindu-le confortabil sa depinda de altii si sa ii faca pe altii sa depinda de ei.

2) Copiii evitanti nu au creat un atasament stabil cu propriile mame. Pentru ca nu au suficienta incredere, adopta un comportament detasat si indiferent atat la plecarea mamei cat si la reintoarcerea ei. Aceasta schema relationala se prelungeste pe parcursul intregii vieti. Indragostite fiind, persoanele evitante ajung sa experimenteze aproprierea si intimitatea cu neincredere. Adesea si-au creat o carapace interioara in care se retrag si se simt in siguranta. Pentru ca nu au invatat ce inseamna increderea in ceilalti, sunt extrem de independenti si nu isi permit sa depinda de ceilalti. Sunt cei care fug de intimitate atunci cand lucrurile se incing pentru ca apropierea le-a produs suferinta si au invatat ca e mai indicat sa ramai neimplicat afectiv. Isi deschid cu greutate inima, iar inainte de a face un astfel de pas se asigura si isi pun inconstient la incercare partenerul pentru a valida trainicia sentimentelor declarate. Se pare ca exista doua tipuri de indragostiti evitanti : unul ” temator” , care adopta o atitudine retrasa din teama de a nu fi ranit odata cu apropierea, iar un al doilea tip cel ” batjocoritor”, care reprezinta prototipul barbatului inabordabil.

3) Copiii anxiosi – ambivalenti iar mai tarziu indragostitii anxiosi-ambivalenti. Ca si copii, au intampinat mari dificultati in tolerarea despartirii de mama, se agatau de aceasta si nu acceptau nici in ruptul capului sa stea separati chiar si pentru putin timp. La maturitate, cand sunt indragostiti, de multe ori se ingrijoreaza ca partenerul nu ii iubeste suficient si pretind o relatie de fuziune care ii sperie pe ceilalti. Niciodata nu se simt suficient de mult iubiti, sunt suspiciosi si capriciosi.

Sunt multe necunoscute care stau la baza unui comportament,  dar unele dintre ele pot fi explicate prin aceasta schema de atasament. Cunoscand-o, poate iti va fi mai usor sa intelegi si sa accepti comportamentul persoanei cu care te afli intr-o relatie si sa-ti evaluezi propriile tendinte. Cu cat poti recunoaste influenta trecutului tau asupra a ceea ce simti in prezent, cu atat vei fi mai libera sa actionezi in concordanta cu valorile tale si sa nu lasi relatia sa se impotmoleasca in tipare disfunctionale cu radacini in trecut.

Articol realiza de Iulia Rusea, psiholog
Foto: Hepta.ro

The post Cum ne influenteaza copilaria alegerile parteneriale appeared first on Petocuri.

Chiar daca iti impui sa lasi la usa preocuparile legate de serviciu pretinzand ca esti disponibila pentru relatia voastra, copiii simt adevarul si stiu cand esti sau nu pe aceeasi lungime de unda cu ei. La fel ca parintii, si ei trebuie sa participe la efortul de a merge mai departe intr-o familie ocupata.

Copiii simt stresul pe care il traiesc parintii lor, iar unii dintre ei isi iau in serios rolul de salvator si se comporta astfel incat nimic sa nu ii deranjeze pe acestia. Sunt copiii maturi, seriosi si perfectionisti. Altii insa isa revendica galagios parintii si sunt neascultatori si mai mereu nemultumiti. In acest fel, ei incearca sa-si pedepseaca parintii pentru ca petrec impreuna prea putin timp.

Pe zi ce trece, copilul tau invata sa faca o multime de lucruri, iar tu regreti ca pierzi momente semnificative din dezvoltarea lui. Il vezi crescand si te minunezi cand a invatat sa faca atatea lucruri si te incearca teama ca in ritmul acesta ii vei rata intreaga copilarie. Apoi, te cuprinde vinovatia ca nu esti o mama suficient de buna.

Daca treci prin aceasta situatie, poate ca este momentul sa iti evaluezi prioritatile. Stiu, nu e deloc usor! Mai mult timp acordat familiei inseamna mai putini bani castigati, lucru ce implica automat alte tipuri de griji. Dar daca anumite sarcini de serviciu pot suporta amanare, ar trebui sa evaluezi ce merita mai mult: timpul petrecut alaturi de copilul tau sau activitatea de la serviciu?

Goana dupa promovare sau teama de somaj conduce in unele cazuri spre un comportament dependent de munca, in care granitele intre viata de familie si cea profesionala nu mai exista. Programul de la 9 la 18 se prelungeste pana seara tarziu, uneori chiar si pe durata weekendurilor. Din ce in ce mai multi parinti au trecut printr-o astfel de criza si au luat masuri. Pentru unii, programul de jumatate de norma devine o optiune valabila, cel putin pana cand copilul va merge la scoala.

Pe masura ce cresc, copiii pot fi integrati in atributiile casnice si pot petrece un plus de timp alaturi de parinti, invatand sa faca fata responsabilitatilor. Ii puteti lua in bucatarie si le puteti trasa anumite sarcini clare, timp in care puteti purta diverse discutii. Chiar daca asta va ingreuna procesul, este important sa ii lasati sa participe si sa le apreciati ajutorul.

Copiii au nevoie sa invete de la parintii lor care sunt adevaratele valori dupa care sa isi ghideze existenta, iar munca este o valoare. De aceea, oricat de debusolata ai fi de serviciul la care mergi, ai grija la mesajul pe care il transmiti copilului tau. El va invata si se va pregati pentru „viata de om mare”, urmand exemplul tau. Daca ii arati ca munca este o continua sursa de frustrare in care te implici pentru ca esti constransa de planul material, este foarte posibil ca in mintea lui de copil sa asocieze ideea de a munci cu ceva neplacut, de care trebuie sa se fereasca. Copilul trebuie ajutat sa-si descopere pasiuni in care sa-si investeasca energia si sa-si cladeasca o cariera pornind de la ceea ce ii place.

Articol realizat de Iulia Rusea, psiholog
Foto: Hepta.ro

The post Esti mama. Cum te imparti intre familie si cariera? appeared first on Petocuri.