Pentru Stefan Caltia, trecutul este intotdeauna nou. Prezentul intens poetic are ingrediente tot noi: textura, parfumul, delicatetea-retorica blanda, simbolismul cald, umanismul ca practica. Liviana Dan

Nu stiu daca mai exista o alta ordine a cuvintelor care sa rezume viziunea artistului, fara a o trunchia, asa cum a reusit Liviana Dan in primul paragraf din textul curatorial dedicat expozitiei.

Stefan Caltia s-a nascut la Brasov, in 1942, si a studiat arta in Timisoara si Bucuresti. Din anii ‘70, lucrarile lui sunt prezentate in expozitii personale sau de grup, la noi in tara si in strainatate.

Trecut si prezent

Cele peste 100 de lucrari din expozitia de la Sibiu sunt grupate in jurul unor teme emblematice, explorate de artist de-a lungul timpului. Printre ele, se regasesc atat locurile indragite, precum satul transilvanean, cat si personajele aflate la intersectia dintre real si imaginar – clovnii, acrobatii sau ingerii, pestii, broastele, papagalii sau unicornii. Nu lipsesc nici motivele recurente, cum sunt zborul si calatoriile.

Am remarcat destul de recent picturile cu natura moarta, semnate de Stefan Caltia, dar, din acel moment, au urcat in topul preferintelor mele. Au o delicatete si un firesc cu care rezonez. Asa ca  sectiunea dedicata lor a fost o surpriza binevenita.

Percep picturile lui Stefan Caltia ca pe niste fragmente de amintiri, uneori, prezentate ca atare, alteori, trecute parca prin filtrul unui vis. De aici si sentimentul de nostalgie care ma incearca atunci cand le privesc.

De aceasta data, spatiul expozitiei a contribuit si el cu o doza de nostalgie. Sibiul e orasul meu natal, si, in acest loc cu holuri si incaperi cu tavane boltite, pereti grosi si ferestre mari, studiau odata elevii Liceului Pedagogic. Din acest motiv, afirmatia ca “trecutul este intotdeauna nou” a primit inca o semnificatie, una personala.

Asa ca nu e de mirare ca m-a impresionat dialogul creat intre lucrari si spatiu si faptul ca, in prezent, arta e cea care deschide oamenilor acest loc incarcat de o istorie de peste cinci secole, un loc pe care sper sa-l pot vizita odata si cand va fi complet restaurat.

Arta si arhitectura

Si pentru ca am vorbit despre restaurare, in podul Manastirii Ursulinelor, poate fi vazuta, in cadrul aceleiasi vizite, expozitia 10 ani. 100 de monumente salvate a initiativei Ambulanta pentru Monumente, cea care a sustinut, in primavara, lucrari de punere in siguranta si de inlocuire a invelitorilor din corpul central si din sala de sport a fostei scoli.

Desfasurarea in paralel a celor doua expozitii dezvolta dialogul dintre arta si locul in care aceasta este prezentata. De altfel, veniturile din biletele pentru expozitia artistului vor fi directionate catre Ambulanta pentru Monumente si proiectele ei viitoare.

Am realizat, abia dupa ce am revenit la Bucuresti, ca o selectie mai mica de lucrari realizate de Stefan Caltia sunt incluse si intr-o expozitie-capsula, gazduita in cabinetul de curiozitati din Galeria de Arta Europeana a Muzeului Brukenthal. Poate la urmatoarea vizita la Sibiu…

Arta si moda

Inchei cu inca o initiativa care mi-a imbogatit experienta, una care stabileste o punte intre arta si moda. Intr-o incapere aflata la finalul circuitului printre picturi este prezentat rezultatul unei colaborari dintre Ami Amalia si Stefan Caltia. Diverse motive din universul artistului, printre care pestele, florile sau clovnii, sunt transpuse pe piese vestimentare tricotate sau pe esarfe. Un demers prin care arta devine purtabila.

Fotografii: Ioana Lovin (arhiva personala)
Layout design: Canva

The post Transilvania | Extravaganza. Lucrarile lui Stefan Caltia, expuse la Sibiu. appeared first on Petocuri.

O calatorie prin memoria colectiva

Expozitia reuneste obiecte de colectie, materiale de arhiva, reclame emblematice si elemente de design care ilustreaza evolutia Pepsi in Romania. Dar, in mod surprinzator, expozitia nu vorbeste doar despre Pepsi. Vorbeste despre noi. Despre muzica pe care am ascultat-o, despre imaginile care ne-au influentat si despre felul in care s-au schimbat gusturile, stilurile si aspiratiile de-a lungul generatiilor. Este o calatorie prin memoria colectiva filtrata prin estetica, culoare si creativitate.

Nostalgia este noul cool

Intr-un moment in care vintage-ul domina moda, iar nostalgia inspira totul, de la colectiile marilor case de lux pana la trendurile de pe TikTok, „Doza de amintiri offline” vine exact la momentul potrivit. Expozitia demonstreaza ca unele simboluri nu imbatranesc, ci se reinventeaza continuu, pastrandu-si relevanta de la o generatie la alta.

O experienta care merita descoperita

Pentru iubitorii de design, cultura pop si povești cu impact emotional, expozitia este una dintre acele aparitii rare care reusesc sa fie in acelasi timp relevanta, stylish si memorabila. Un reminder ca, uneori, cele mai bune povesti nu sunt cele noi, ci cele care au 60 de ani si inca reusesc sa surprinda.

Fotografii: Andreea Macri

The post 60 de ani de Pepsi, celebrati printr-o expozitie-eveniment appeared first on Petocuri.

Sculpturile lui Giacometti ma fac sa ma gandesc la umbrele alungite, pe care le lasa corpurile noastre, atunci cand sursa de lumina e foarte aproape de pamant. Pentru mine, e ca si cum artistul le modeleaza in ceva palpabil si atemporal.

Asa cum el insusi spunea, prin lucrarile lui, imortalizeaza amintirea a diverse momente sau stari traite pe parcursul vietii, iar busturile si siluetele umane prezentate la Tate Modern exploreaza sentimentul de izolare sau starea de anxietate. Asemeni umbrelor, si amintirile reduc realitatea, iar, de obicei, ramane esenta.

E foarte posibil ca, la aceasta asociere a mea, sa fi contribuit si display-ul expozitiei. Formele si texturile sculpturilor sunt evidentiate de prezenta luminii, iar umbrele lasate de ele pe podeaua sau peretii spatiului devin, la randul lor, parte din universul creativ al artistului. E ca un contrast intre umbre tangibile si intangibile.

Pot recunoaste uneori imagini, impresii si experiente – transformate si dislocate – care m-au impresionat profund, adesea, fara sa fiu constient de asta. Alberto Giacometti, potrivit Modern Tate

The post Sculpturile lui Alberto Giacometti. Un contrast intre umbre tangibile si intangibile. appeared first on Petocuri.

Recenta ei calatorie si vederile cu care s-a intors de acolo ne ofera prilejul de a continua seria de articole #UnMuzeuPeZi, inceputa anul trecut, cu spatii de expozitie din Paris. Acum, ne mutam la Londra si adaugam cateva muzee si galerii care gazduiesc, in aceasta perioada, expozitii memorabile.

National Portrait Gallery prezinta, pana pe 4 mai 2026, expozitia Lucian Freud: Drawing into Painting. Aceasta urmareste interesul lui Freud pentru arta portretului, manifestat inca din anii copilariei, anii 1930, si pana in prima decada a secolului in care ne aflam astazi.

Everything is a portrait. Lucian Freud, potrivit npg.org.uk

Cele 170 de lucrari – unele dintre ele, expuse pentru prima oara in fata publicului – acopera toata aceasta perioada si evidentiaza schimbarile intervenite, de-a lungul timpului, asupra stilului, procesului de creatie si mijloacelor de expresie.

Lucian Freud este renumit pentru picturile sale si mai putin cunoscut pentru desenele realizate, care ocupa si ele un loc important in arta sa, atat ca mediu de expresie, cat si ca mijloc de cercetare.

Expozitia asaza diverse schite si gravuri, alaturi de picturile cu care se afla in stransa legatura si, astfel, pare sa (re)creeze fragmente din drumul pe care il strabate o idee pentru a deveni arta.

The post National Portrait Gallery & expozitia “Lucian Freud: Drawing into Painting” appeared first on Petocuri.

Am descoperit expozitia curatoriata de Olivier Saillard, prin intermediul fotografiilor realizate recent de Andreea Macri la Paris. Aceasta poate fi vizitata, pana pe 24 mai 2026, la Fondation Azzedine Alaia.

Culoare / nonculoare, croieli sculpturale, materiale inovatoare

Chiar daca parcursul profesional al lui Alaia nu s-a desfasurat mai mult de cateva zile sub umbrela casei franceze care domina moda in anii ’50, influenta avuta de Christian Dior se reflecta in alegerile facute de el ca designer si colectionar.

Viziunile lor sunt unice, dar afinitatea pentru croieli care sculpteaza silueta sau pentru materiale inovatoare contribuie la un limbaj comun, iar cele aproape 70 de piese haute couture, incluse in expozitie, exploreaza tocmai acest limbaj.

*

Recenta colaborare dintre casele Alaia si Dior mai include o expozitie care prezinta, in spatiul La Galerie Dior, o selectie generoasa de tinute Dior, parte dintr-o colectie de moda impresionanta, adunata de Azzedine Alaia de-a lungul vietii, din care aproape 600 poarta semnatura casei Dior.

Anul trecut, Fondation Azzedine Alaia a prezentat un alt dialog creativ intre doua viziuni importante din moda, cel dintre Alaia si prietenul sau, Thierry Mugler, descoperit de mine tot datorita fotografiilor realizate de Andreea Macri.

The post Azzedine Alaia & Christian Dior, two masters of haute couture appeared first on Petocuri.

Le prezint in continuare in ordinea in care le-am vazut:

„Departe de casa, la rascruce, langa muntele care intra in mare (acolo)” de la Galeria Posibila

Subiectul expozitiei a fost timpul, cu toata nostalgia care insoteste trecerea lui. De altfel, nostalgia era sugerata inca din titlu, prin acel departe de casa, in loc de acasa, prin acel la rascruce, in loc de in linie dreapta, prin acel acolo, in loc de aici. Pentru toti, copilaria e T0, locul de unde incepem si in care ne tot intoarcem. Indiferent de experientele adunate pe parcursul vietii, ea ramane primul nostru acasa.

Curatoriata de Anca Verona Mihulet, expozitia a prezentat impreuna opt artisti ai Galeriei Posibile, Alexandru Budes, Stefan Caltia, Oana Hodade, Nicu Ilfoveanu, Denise Lobont, Olivia Mihaltianu, Ghenadie Popescu, Miruna Radovici. Cartile postale, realizate de Oana Hodade, sunt cu fotografii dintr-o arhiva veche, gasita de ea intr-un targ de vechituri. Dintre ele, mi-a ramas cel mai clar in minte un cadru cu un copil in costum de Mos, langa bradul impodobit, probabil, in sufrageria casei parintesti. Instalatia video a lui Alexandru Budes prezenta locul unde a fost casa bonei din copilarie si unde artistul isi petrecea vacantele de vara, cu nelipsita asteptare de a se intoarce acasa pe fundal. Animatia lui Ghenadie Popescu reda povestea de viata a lui Vasile Vieru, deportat in anii ’40 cu mama si fratele mai mare. Cutiile luminoase cu fotografii, semnate de Olivia Mihalteanu, ilustrau obiecte personale. Acestea sunt doar cateva exemple care arata ca a vorbi despre timp coincide, de multe ori, cu a vorbi despre acasa.

„ACASA / HOME” de la Vila Catena

Picturile lui Nicolae Grigorescu si lucrarile unor artisti contemporani ca Alma Redingler, Anca Tintea, Lucian Pruna sau Marius Bercea impart acelasi spatiu, Vila Catena, pana pe 3 martie 2026. Impreuna compun o imagine plina de contraste despre ce inseamna acasa: de la rural, la urban, de la peisaje incarcate de amintiri, la fragmente din viata cotidiana, cum ar fi cafeaua de dimineata sau un colt al biroului la care lucram zi de zi, de la picturi, la fotografii, sculpturi sau instalatii.

Sunt de fapt doua expozitii sub acelasi acoperis. ACASA e dedicata exclusiv unor picturi semnate de Grigorescu, parte din Colectia AVARTE, iar HOME reuneste peste 30 de artisti, printre care si Grigorescu, intr-un proiect curatoriat de Maria Birsan si Alexandru Niculescu.

„If we lived here, we’d be home by now” de la Anca Poterasu Gallery

Lucrarile textile, picturile si instalatiile prezentate de Megan Dominescu la Anca Poterasu Gallery exploreaza ideea de acasa, din perspectiva personala si globala deopotriva. Nu doar situatiile din proximitate, ci si provocarile cu care se confrunta pamantul si societatea in care traim, de la schimbari climatice, la inegalitate de gen, gentrificare etc ne influenteaza vietile si felul in care ne simtim sau nu ne simtim acasa. If we’d live here, we’d be home by now.

O lucrare puternica atat vizual, cat si ca mesaj, e cea in care artista atinge tema cartierelor in care casele vechi sunt demolate si ilustreaza cum spiritele locului, ramase fara spatiul lor familiar, isi cauta alte constructii care sa le aminteasca de acasa si ajung astfel sa suprapopuleze magazinele Ikea.

Contrastele definesc arta lui Megan Dominescu. Ea deschide un dialog pe teme importante, care genereaza adesea dezbateri tensionate, doar ca o face intr-o maniera ghidata de optimism si speranta, de umor si autoironie, prin compozitiile alese, prin culorile lor vii si prin moliciunea si caldura firelor textile si a lanei impaslite. Expozitia poate fi vizitata pana pe 19 decembrie 2025.

Fotografii: arhiva personala

The post Acasa: perspective artistice appeared first on Petocuri.

Expozitia centrala din acest an imprumuta titlul romanului „Viata – mod de intrebuintare” de Georges Perec. Asa cum autorul francez ilustreaza fragmente din viata locatarilor unei cladiri pariziene, cei doi curatori documenteaza modurile in care artistii contemporani autohtoni si straini se confrunta cu realitatea de zi cu zi.

Muzeul de Transport Public Corneliu Miklosi

In lipsa unei case suficient de mari pentru a cuprinde sutele de fragmente de viata, bienala este impartita in mai multe locuri din cele doua orase. Le-am vizitat pe o parte dintre ele in cadrul unui tur de preview in Timisoara, inceput la Muzeul de Transport Public Corneliu Miklosi. Inaugurat odata cu deschiderea celei de-a doua editii Art Encounters, muzeul gazduieste doua dintre capitolele expozitiei centrale: „Cui i-e frica de politica?” si „Intuitii urbane”.

Le Lotissment, Julien Previeux

Situate la intrare, in partea dreapta, casele albe ale lui Julien Previeux, replici ale locuintelor in care au lucrat si creat diversi inventatori, muzicieni si filosofi celebri, au fost printre primele care mi-au captat atentia. Mi-au ramas in minte si picturile lui Mircea Suciu, sculptura lui Yael Efrati, „De la 14:00 la 16:00”, cu jocul ei de umbre, sau lucrarea „Soft War” semnata de Lea Rasovszky – un tanc militar imens, realizat din material gonflabil intr-o nuanta vibranta de portocaliu. Am aflat atunci ca acest obiect al contrastelor pierde din volum pe parcursul orelor, astfel incat vizitatorii il pot surprinde in diferite etape. Lucrarea ei este o critica adusa violentei umane si ilustreaza usurinta cu care un conflict poate deopotriva sa escaleze in violenta sau sa fie aplanat.

Soft War, Lea Rasovszky

De la 14:00 la 16:00, Yael Efrati

O alta lucrare care isi schimba forma pe parcurs este „Fantana de spuma” a lui Michel Blazy, prin care artistul sugereaza caracterul imprevizibil al materiei. Cand am ajuns eu, spuma alba care iesea din ce in ce mai mult din tomberoanele galbene mi-a amintit de niste banane decojite. De-a lungul timpului, aceasta spuma se revarsa pe podea.

Fantana de spuma, Michel Blazy

Mi-am petrecut cateva minute si in „Camera de joc – Sfera transformabila”, conceputa de Laurentiu Ruta-Fulger. M-am jucat aici cu cateva dintre sferele care isi modifica forma atunci cand se rostogolesc pe o suprafata inclinata. Realizez acum ca ultimele proiecte despre care am ales sa povestesc impartasesc cateva elemente comune: schimbarea si imprevizibilitatea (partiala) cu care ea se intampla.

Camera de joc – Sfera transformabila, Laurentiu Ruta-Fulger

Muzeul de Arta Timisoara

Al doilea spatiu vizitat a fost Muzeul de Arta Timisoara. Desi bienala prezinta o radiografie detaliata a artei actuale, Diana Marincu si Ami Barak au pregatit si o incursiune in trecut, concentrandu-se pe anii ’60 – ’70. Ei au gandit trei proiecte expozitionale, printre care reenactment-ul unei expozitii desfasurate in 1968, in Sala Kalinderu din Bucuresti. Prin acesta, i-au readus in prim plan pe 5 artisti timisoreni: Stefan Bertalan, Roman Cotosman, Constantin Flondor, Diet Sayler si Molnar Zoltan.

Tot aici am vazut fotografiile din „Mask Series”, semnate de Decebal Scriba si prezentate in expozitia „Decebal Scriba & Serge Spitzer”, dar si lucrarile lui Endre Tot, incluse in „Avangarda istorica si arta ping-pong-ului”.

Mask Series, Decebal Scriba

Lucrari realizate de Endre Tot

Casa ISHO

La Casa ISHO, am revenit pe scena artei actuale. Spatiul gazduieste alte doua capitole din expozitia centrala: „Acest obscur obiect al dorintei” si „Casa, dulce casa”. In top of mind se regasesc fotografiile „Marsupium a main”, realizate de Pusha Petrov. Acestea ilustreaza cinci genti pentru femei, cu o parte dintre obiectele personale din interior. Pozate de sus, accesoriile devin o reprezentare a organelor genitale feminine.

Marsupium a main, Pusha Petrov

O parte dintre artistii de la bienala sunt personaje in mai multe capitole ale expozitiei centrale. Dupa ce am pasit cu cateva ore inainte in auria „Smoking Room” a Oliviei Mihaltianu, am reintalnit-o pe artista in Casa ISHO prin intermediul cutiilor luminoase – „Trousse Beaute” – imprimate cu diferite obiecte personale.

Trousse Beaute, Olivia Mihaltianu

Halele Timco

Si pentru ca am vorbit de reintalniri, mi-am amintit de cutiile negre de servetele ale lui Slobodan Stosic. Opt la numar, acestea sunt puse la indemana publicului in diferite locuri. Fiecare servetel din interior are desene unice si/sau mesaje scrise, iar vizitatorii sunt invitati sa-l foloseasca asa cum doresc: sa-si stearga fruntea cu el – numele proiectului fiind chiar „Wiping the forehead of…” – sau sa-l inrameze. Ajunsa acasa, am optat pentru a doua varianta.

Traim intr-o tara cu drepturi egale pentru cetatenii ei, dar sansele ca ei sa se bucure de ele sunt inegale. In primavara, Dan Perjovschi a acceptat invitatia de a fi parte din proiectul SOS Pata Rat cu tema locuirii, care s-a desfasurat in Orasul Vizibil, initiat de fundatia AltArt. Acesta s-a desfasurat la Pata Rat, langa groapa de gunoi din Cluj, unde locuiesc in prezent aproximativ 1500 de oameni, o parte dintre ei evacuati. Pe parcursul a trei zile, artistul a sustinut un atelier de desen pentru copiii de acolo, in cadrul caruia cei mici si-au imaginat si au desenat impreuna casa lor ideala. Lucrarea „Casa visurilor / Desene impreuna” este rezultatul acestei experiente, despre care Dan Perjovschi a povestit intr-un articol pe care il poti citi si aici. Desenele realizate de copii sunt adunate intr-o carte de colorat ce poate fi achizitionata la Art Encounters (la shopul de la Muzeul Corneliu Miklosi), iar fondurile stranse din vanzarea ei vor fi directionate spre copiii de la Pata Rat.

Lucrarea lui Dan Perjovschi este parte din capitolul „Comunitatea de nemarturisit”, gazduit la Halele Timco. Tot aici sunt prezentate si capitolele „Muncesc, deci nu exist” si „A doua natura”. Mi s-a intiparit in minte lucrarea care da numele capitolului in care este expusa „I work, therefore I’m not” („Muncesc, deci nu exist”) semnata de Anca Benera si Arnold Estefan. Prin demersul lor, cei doi prezinta situatia actuala a artistilor, care sunt constransi de multe ori sa se angajeze intr-un domeniu diferit, pentru a reusi sa se intretina. Desenele expuse de ei redau miscarile de mouse in timpului programului de munca de luni pana vineri, pe parcursul unui an.

Muncesc, deci nu exist, Anca Benera si Arnold Estefan

„Viata: mod de intrebuintare” nu se incheie aici, ea continua si la Muzeul de Arta din Arad, cu capitolul „De veghe in oglinda”. In plus, pe langa expozitia centrala, Art Encounters include in programul sau o serie de alte expozitii si evenimente conexe. Pe scurt, bienala din acest an inseamna 13 spatii expozitionale, 150 de artisti, 300 lucrari, zeci de spectacole artistice, conferinte si dialoguri, petreceri si evenimente in aer liber. Asa ca daca planuiai o mini-vacanta prin tara in toamna asta, iti recomand Timisoara si Arad.

Poti afla mai multe despre Art Encounters pe site-ul artencounters.ro, pe pagina lor de Facebook sau pe Instagram.

Corectura: Intr-o versiune anterioara, am prezentat ca proiectul SOS Pata Rat a fost initiat de fundatia AltArt. De fapt, fundatia AltArt a initiat proiectul Orasul Vizibil, in cadrul caruia a avut loc si proiectul SOS Pata Rat. De asemenea, nu toti cei aproximativ 1500 de oameni au fost evacuati, asa cum am prezentat anterior (sursa: patacluj.ro).

Foto: Ioana Lovin (arhiva personala)

The post Viata: mod de intrebuintare appeared first on Petocuri.

Titlul m-a dus cu gandul pe de-o parte la fascinatia pentru natura a artistului nascut la Sibiu si stabilit in Germania, pe de alta parte la sentimentul pe care l-am avut ca vizitator al proiectului. De fiecare data cand am revenit asupra unei lucrari, am zabovit asupra unor detalii pe care nu le-am observat cu cateva minute inainte: anumite culori, texturi sau forme.

Realizate in acuarela, creion si cerneala, lucrarile sunt completate de o interventie a artistului asupra spatiului de expozitie. Inspirat de pictura originala care inca se intrezareste pe tavanul uneia dintre incaperile galeriei de pe strada Plantelor 58, Miron Schmückle s-a pus in ipostaza de „restaurator”. A preluat din cromatica si geometria elementelor vechi si a pictat plantele sale fictive in coltul unui perete, creand astfel iluzia ca pictura murala care a ornat interiorul cladirii, cu multe decenii in urma, i-ar fi apartinut.

Nascut in 1966, Schmückle a parasit Romania in 1988 si traieste, in prezent, la Berlin. A absolvit pictura experimentala la Muthesius Art School din Kiel in 1996 si, de atunci, a continuat sa investigheze lumea plantelor si sa-si dezvolte tehnica de pictura. Am vizitat expozitia cu o zi inainte de vernisaj, in cadrul unui eveniment de preview care a inclus si o discutie intre artistul Miron Schmückle si curatorul Hans-Werner Schmidt. Asa am aflat ca interesul artistului pentru natura s-a manifestat inca din copilarie. Printre altele, el a povestit, cu claritatea pe care anumite amintiri din viata noastra reusesc sa si-o pastreze, despre doua momente care i-au influentat viziunea artistica. Unul dintre ele a avut loc pe cand avea sapte ani si a vizitat, alaturi de tatal sau, Muzeul Brukenthal din orasul natal. A fost fermecat atunci de doua miniaturi ale pictorului flamand Joris Hoefnagel. Acestea ilustreaza intr-o maniera realista diverse flori, fructe, insecte, moluste. Ani mai tarziu, ele au devenit subiect de cercetare pentru artist si au fost incluse in teza lui de doctorat in istoria artelor, pe care a sustinut-o anul trecut.

Schmückle a mai povestit si despre visul sau din copilarie de a vedea o jungla cu vegetatia ei luxurianta si despre cum restrictiile regimului comunist ii faceau dorinta de neindeplinit. Calatoriile in afara granitelor nu erau o optiune la indemana, iar, in interiorul lor, nu existau paduri tropicale. In acest context, o vizita alaturi de familie la Gradina Botanica din Bucuresti l-a dus cat de putea de aproape de visul sau. Complet diferite de ceea ce a intalnit pana atunci in natura, plantele din sere i-au creat sentimentul ca a pasit intr-o cu totul alta lume – un sentiment pe care il dau astazi si lucrarile lui.

Expozitia de la Galeria Anca Poterasu este cea de-a doua sustinuta de artist in Romania. In 2009, Miron Schmückle si-a prezentat lucrarile chiar la primul muzeu vizitat de el in copilarie, la Brukenthal. De-a lungul carierei, artistul a fost parte din mai multe expozitii de grup gazduite de Kallmann-Museum, Ismaning (2016), Haus der Kulturen der Welt, Berlin (2015), College des Bernadins, Paris (2013), Kieler Stadtgalerie (2010), Stadtische Galerie Villa Zanders (2008), Museum Morsbroich, Leverkusen (2005), Kunsthaus Erfurt (2003) sau Museo Galleria d’Arte Moderna, Bologna (2001). Printre muzeele si galeriile unde a avut expozitii personale se regasesc Kunstmuseum Bayreuth (2016); Galeria Manzoni Schäper, Berlin (2011); Muzeul Brukenthal, Sibiu (2009); Galeria Rena Bransten, San Francisco (2007); Villa Concordia, Bamberg (2005); sau Hamburg Kunsthalle (2002). De asemenea, lucrarile care ii poarta semnatura sunt incluse si in diverse colectii publice si private, printre care Kunsthalle Kiel, Graphic Art Collection; Ludwig-Forum, Essen; Kunstforum Ostdeutsche Galerie, Regensburg; Villa Concordia, Bamberg; Isobe Art Collection, Tokio; West Collection, Pennsylvania; Schwules Museum, Berlin; Stadtgalerie, Kiel; sau Museum of Modern Art Berlinische Galerie.

Foto: Ioana Lovin (arhiva personala)

The post Ochiul nu se satura a privi appeared first on Petocuri.

Expozitia centrala din 2017 a prezentat, intre 20 si 28 mai, 200 de proiecte inedite, intr-un spatiu diferit de cele care au gazduit editiile ei anterioare. Este, de altfel, un detaliu care a devenit traditie pentru organizatorii The Institute. Dupa Palatul Stirbei, Palatul Camerei de Comert, Hanul Gabroveni si Piata Amzei, epicentrul designului romanesc a fost stabilit pe strada Grigore Cobalescu 45 din Bucuresti.

Standpoint / ICR London, The Institute & Romanian Design Week

Cladirea a functionat in trecut ca service al companiei auto Cobalescu, iar asta se reflecta in aspectul nefinisat al interiorului, in incaperile spatioase, in rampele care fac trecerea de la un etaj la altul. Lucrarile au fost asezate pe o suprafata de 4000 m2 dupa un concept gandit de Attila Kim, arhitectul care a realizat designul si pentru expozitiile precedente.

Standpoint a fost primul proiect asupra caruia mi-am oprit privirea. Prezentat in februarie in cadrul London Fashion Week, acesta reuneste creatiile designerilor Andreea Castrase, Ancuta Sarca, Emese Bako, Sabina Pop si Smaranda Almasan. Am continuat cu o serie proiecte care exploreaza relatia dintre mestesuguri traditionale si design contemporan. Patzaikin, Mesteshukar Butiq, Deltacraft sau soxen 2.0 by KraftMade sunt cateva dintre ele.

Mesteshukar Butiq

Detaliu din instalatia Hilariopolis – ADNBA

La primul etaj, cel dedicat urbanismului si arhitecturii, mi-am petrecut mare parte din timp in jurul instalatiei Hilariopolis, o macheta a unui Bucuresti eclectic, cu detalii lucrate minutios. Am urcat, apoi, la etajul dedicat cu precadere modei, unde am descoperit mai intai rezultatul dialogului interdisciplinar purtat de artista Ioana Olahut si de designerul Lucian Broscatean in proiectul Dislocated/ Folded/ Displaced.

Dislocated/ Folded/ Displaced – Ioana Olahut si Lucian Broscatean 

Designul vestimentar a fost reprezentat si de o selectie de tinute recente, semnate de 20 de designeri romani: Adelina Ivan, Alexandru Floarea, Alexandru Simedru, Ana Alexe, Andra Handaric, Andreea Ciungan, Andreea Tincu, ARGO by Andreea Buga, Borbala Ferencz, Cactus the Brand, Carmen Secareanu, Emese Bako, Ioana Ciolacu, Ioana Grama, LANA, Lena Criveanu, Sabina Pop, Smaranda Almasan, SPOFF si TRASKIN. Modul lor de prezentare mi-a amintit de finalul fashion show-urilor, cand toate topmodelele revin pe podium pentru o ultima defilare.

Alaturi, am vazut proiectul Transformers, curatoriat de Lenn Cox si Sergiu Chihaia. Cele 30 de tinute semnate de 10 tineri designeri din Romania si Olanda au fost expuse pe manechine din hartie, asezate de-o parte si de cealalta a unui catwalk pe care paseai tu ca vizitator. O inversare de roluri interesanta.

Transformers – ArtEZ  si UNARTE

In aceeasi incapere a fost prezentata si expozitia de bijuterie contemporana Escape Room 40. Room 40 a fost un birou dedicat descifrarii mesajelor secrete in timpul Primului Razboi Mondial. Pornind de la ideea de a revela detalii ascunse, curatorul David Sandu a gandit proiectul ca modalitate de a dezvalui publicului procesul din spatele designului de bijuterie contemporana.

Color

Am incheiat incursiunea in universul designului romanesc cu proiectele de grafica, ilustratie si cu obiectele expuse la cel de-al treilea etaj. Vesela din ceramica pictata manual de Madalina Andronic, ghivecele de flori Woodish, paharele din portelan Studio Mud., piesele din zona dedicata tehnologiei de printare 3D sunt cateva dintre detaliile care mi-au ramas in minte.

Daca nu ai reusit sa ajungi la expozitia centrala sau doresti sa revezi cateva dintre proiectele prezentate aici, te invit sa rasfoiesti galeria noastra de imagini.

Foto: Ioana Lovin – arhiva personala

The post Romanian Design Week 2017 appeared first on Petocuri.

Deschisa publicului larg pe 19 martie, intre orele 12:00 si 20:00, expozitia este conceputa astfel incat sa incite toate simturile: auzul, vazul, simtul tactil, dar mai ales pe cel olfactiv si pe cel gustativ. Parfumurile vor ramane in spatiul ceainariei si pe parcursul zilelor urmatoare. Serile de 20 si 21 martie vor fi insa dedicate celor care care se inscriu la noua editie de seminarii, intitulate ”Parfumierii si creatiile lor”.

Artizanii Olfactivi reprezinta un proiect fondat de expertul parfumier Alexandra Giuca si de producatorul de televiziune Valentina Baintan. Le-am intalnit in aceasta formula cu ceva timp in urma, la primul atelier sustinut de ele in acest an, intitulat “Incursiune in universul parfumurilor”. Alexandra Ghiuca a impartasit atunci informatii generoase despre istoria parfumului si despre industrie, iar Valentina Baintan a completat seminarul cu reportaje si interviuri realizate de ea, dar si cu dulciuri inspirate de ingrediente folosite si in bucatarie si in parfumerie. Este ciudat sa spui ca nu te-ai simtit niciodata mai aproape de un parfum, cand il porti pe piele in fiecare zi, insa acesta este sentimentul pe care l-am avut in timpul seminarului.

Povesti compuse din note olfactive

Am testat ingrediente in stare naturala si uleiuri esentiale, pe care le-am identificat apoi in ape de parfum sau de toaleta. Nu am invatat cum sa creez un parfum – nu acesta este scopul proiectului, dar interactiunea directa cu atatea arome si informatiile acumulate m-au invatat cum sa ma orientez, intr-o mare de posibilitati, spre cea potrivita mie.

Imi place sa cred ca parfumierii determina corespondente intre cuvinte si note olfactive si spun prin intermediul lor povesti despre si pentru noi. Poate tocmai din acest motiv, partea despre ingrediente si cum continua sa evolueze acestea, asemeni oricarui limbaj pana la urma, mi s-a intiparit in minte. Va scriu in continuare doar cateva detalii.

Cautarile neincetate de ingrediente s-au incheiat uneori in cele mai neasteptate locuri. De exemplu, ambra este de fapt produsa in intestinul casalotilor. Resturile dure de mancare sunt invelite de o secretie vascoasa pe care mamiferele marine le elimina din organism in mod natural. Curentii apei le aduc pe plaja de unde sunt culese si procesate pentru a fi folosite in parfumeria de lux ca fixator al mirosului.

Este multa chimie si maiestrie intr-o sticla de parfum. Zeci de ingrediente puse impreuna, astfel incat rezultatul sa fie unic si memorabil. Mi s-a parut interesant ca exista flori – precum lacramioarele sau liliacul – din care nu pot fi obtinute uleiuri esentiale, astfel incat specialistii le-au reconstituit aroma in laborator.

De-a lungul timpului, unele ingrediente naturale au fost inlocuite cu unele sintetice si din motive ce tin de etica. Obtinerea moscului, de exemplu, un ingredient des intalnit printre notele de baza ale parfumurilor, implica uciderea mamiferului cu acelasi nume. Din fericire, utilizarea moscului animal a fost interzisa in 1979, iar astazi il intalnim in parfumuri doar in varianta sintetica.

Rezultatele cercetarilor din domeniu sau noile reglementari bazate pe etica si sanatate influenteaza nu doar formulele de parfum care urmeaza sa fie concepute, ci si pe cele care si-au castigat statutul de clasice. Odata trecuta pe lista alergenilor de exemplu, utilizarea unei anumite substante poate fi limitata sau interzisa cu totul. Atunci, parfumierii incearca sa-i gaseasca un sinonim astfel incat sa pastreze povestile parfumurilor create. Acest lucru este posibil uneori, alteori nu.

Parfumuri, amintiri, emotii

“Parfumul este un element de conectare emotionala. Fiecare amintire, fiecare experienta, fiecare persoana si fiecare emotie inregistrata alaturi de aceasta contine si o coordonata olfactiva, poate cea mai importanta,” considera Artizanii Olfactivi. Incursiunea in universul olfactiv s-a transformat pentru mine si intr-o incursiune in copilarie, pentru a repera primele mele amintiri despre parfumuri. M-am oprit la unul dintre weekendurile pe care obisnuiam sa le petrec la bunica. Parfumul facea parte din micul ei ritual de frumusete. Obisnuia sa toarne pe degete cateva picaturi dintr-o sticluta transparenta pe a carei eticheta, daca tin bine minte, era schitat un buchet de lacramioare. Tapota zona gatului de-o parte si de cealalta, iar cand eram langa ea simteam cum aroma apei de toaleta se dezlipeste de pe piele si vine discret spre mine. Nu-mi amintesc mirosul, ci doar senzatia de proaspat, de curat… pe care o caut la parfumuri si astazi.

Intrarea la expozitia “Universul Parfumurilor” este libera. Informatii despre cum se poate participa la seminarii gasesti pe pagina de Facebook de eveniment dedicata lor.

Foto: arhiva personale / sunt realizate in timpul seminarului organizat de Artizanii Olfactivi

The post Universul Parfumurilor appeared first on Petocuri.