Sculpturile lui Giacometti ma fac sa ma gandesc la umbrele alungite, pe care le lasa corpurile noastre, atunci cand sursa de lumina e foarte aproape de pamant. Pentru mine, e ca si cum artistul le modeleaza in ceva palpabil si atemporal.

Asa cum el insusi spunea, prin lucrarile lui, imortalizeaza amintirea a diverse momente sau stari traite pe parcursul vietii, iar busturile si siluetele umane prezentate la Tate Modern exploreaza sentimentul de izolare sau starea de anxietate. Asemeni umbrelor, si amintirile reduc realitatea, iar, de obicei, ramane esenta.

E foarte posibil ca, la aceasta asociere a mea, sa fi contribuit si display-ul expozitiei. Formele si texturile sculpturilor sunt evidentiate de prezenta luminii, iar umbrele lasate de ele pe podeaua sau peretii spatiului devin, la randul lor, parte din universul creativ al artistului. E ca un contrast intre umbre tangibile si intangibile.

Pot recunoaste uneori imagini, impresii si experiente – transformate si dislocate – care m-au impresionat profund, adesea, fara sa fiu constient de asta. Alberto Giacometti, potrivit Modern Tate

The post Sculpturile lui Alberto Giacometti. Un contrast intre umbre tangibile si intangibile. appeared first on Petocuri.

Recenta ei calatorie si vederile cu care s-a intors de acolo ne ofera prilejul de a continua seria de articole #UnMuzeuPeZi, inceputa anul trecut, cu spatii de expozitie din Paris. Acum, ne mutam la Londra si adaugam cateva muzee si galerii care gazduiesc, in aceasta perioada, expozitii memorabile.

National Portrait Gallery prezinta, pana pe 4 mai 2026, expozitia Lucian Freud: Drawing into Painting. Aceasta urmareste interesul lui Freud pentru arta portretului, manifestat inca din anii copilariei, anii 1930, si pana in prima decada a secolului in care ne aflam astazi.

Everything is a portrait. Lucian Freud, potrivit npg.org.uk

Cele 170 de lucrari – unele dintre ele, expuse pentru prima oara in fata publicului – acopera toata aceasta perioada si evidentiaza schimbarile intervenite, de-a lungul timpului, asupra stilului, procesului de creatie si mijloacelor de expresie.

Lucian Freud este renumit pentru picturile sale si mai putin cunoscut pentru desenele realizate, care ocupa si ele un loc important in arta sa, atat ca mediu de expresie, cat si ca mijloc de cercetare.

Expozitia asaza diverse schite si gravuri, alaturi de picturile cu care se afla in stransa legatura si, astfel, pare sa (re)creeze fragmente din drumul pe care il strabate o idee pentru a deveni arta.

The post National Portrait Gallery & expozitia “Lucian Freud: Drawing into Painting” appeared first on Petocuri.

Am descoperit expozitia curatoriata de Olivier Saillard, prin intermediul fotografiilor realizate recent de Andreea Macri la Paris. Aceasta poate fi vizitata, pana pe 24 mai 2026, la Fondation Azzedine Alaia.

Culoare / nonculoare, croieli sculpturale, materiale inovatoare

Chiar daca parcursul profesional al lui Alaia nu s-a desfasurat mai mult de cateva zile sub umbrela casei franceze care domina moda in anii ’50, influenta avuta de Christian Dior se reflecta in alegerile facute de el ca designer si colectionar.

Viziunile lor sunt unice, dar afinitatea pentru croieli care sculpteaza silueta sau pentru materiale inovatoare contribuie la un limbaj comun, iar cele aproape 70 de piese haute couture, incluse in expozitie, exploreaza tocmai acest limbaj.

*

Recenta colaborare dintre casele Alaia si Dior mai include o expozitie care prezinta, in spatiul La Galerie Dior, o selectie generoasa de tinute Dior, parte dintr-o colectie de moda impresionanta, adunata de Azzedine Alaia de-a lungul vietii, din care aproape 600 poarta semnatura casei Dior.

Anul trecut, Fondation Azzedine Alaia a prezentat un alt dialog creativ intre doua viziuni importante din moda, cel dintre Alaia si prietenul sau, Thierry Mugler, descoperit de mine tot datorita fotografiilor realizate de Andreea Macri.

The post Azzedine Alaia & Christian Dior, two masters of haute couture appeared first on Petocuri.

Le prezint in continuare in ordinea in care le-am vazut:

„Departe de casa, la rascruce, langa muntele care intra in mare (acolo)” de la Galeria Posibila

Subiectul expozitiei a fost timpul, cu toata nostalgia care insoteste trecerea lui. De altfel, nostalgia era sugerata inca din titlu, prin acel departe de casa, in loc de acasa, prin acel la rascruce, in loc de in linie dreapta, prin acel acolo, in loc de aici. Pentru toti, copilaria e T0, locul de unde incepem si in care ne tot intoarcem. Indiferent de experientele adunate pe parcursul vietii, ea ramane primul nostru acasa.

Curatoriata de Anca Verona Mihulet, expozitia a prezentat impreuna opt artisti ai Galeriei Posibile, Alexandru Budes, Stefan Caltia, Oana Hodade, Nicu Ilfoveanu, Denise Lobont, Olivia Mihaltianu, Ghenadie Popescu, Miruna Radovici. Cartile postale, realizate de Oana Hodade, sunt cu fotografii dintr-o arhiva veche, gasita de ea intr-un targ de vechituri. Dintre ele, mi-a ramas cel mai clar in minte un cadru cu un copil in costum de Mos, langa bradul impodobit, probabil, in sufrageria casei parintesti. Instalatia video a lui Alexandru Budes prezenta locul unde a fost casa bonei din copilarie si unde artistul isi petrecea vacantele de vara, cu nelipsita asteptare de a se intoarce acasa pe fundal. Animatia lui Ghenadie Popescu reda povestea de viata a lui Vasile Vieru, deportat in anii ’40 cu mama si fratele mai mare. Cutiile luminoase cu fotografii, semnate de Olivia Mihalteanu, ilustrau obiecte personale. Acestea sunt doar cateva exemple care arata ca a vorbi despre timp coincide, de multe ori, cu a vorbi despre acasa.

„ACASA / HOME” de la Vila Catena

Picturile lui Nicolae Grigorescu si lucrarile unor artisti contemporani ca Alma Redingler, Anca Tintea, Lucian Pruna sau Marius Bercea impart acelasi spatiu, Vila Catena, pana pe 3 martie 2026. Impreuna compun o imagine plina de contraste despre ce inseamna acasa: de la rural, la urban, de la peisaje incarcate de amintiri, la fragmente din viata cotidiana, cum ar fi cafeaua de dimineata sau un colt al biroului la care lucram zi de zi, de la picturi, la fotografii, sculpturi sau instalatii.

Sunt de fapt doua expozitii sub acelasi acoperis. ACASA e dedicata exclusiv unor picturi semnate de Grigorescu, parte din Colectia AVARTE, iar HOME reuneste peste 30 de artisti, printre care si Grigorescu, intr-un proiect curatoriat de Maria Birsan si Alexandru Niculescu.

„If we lived here, we’d be home by now” de la Anca Poterasu Gallery

Lucrarile textile, picturile si instalatiile prezentate de Megan Dominescu la Anca Poterasu Gallery exploreaza ideea de acasa, din perspectiva personala si globala deopotriva. Nu doar situatiile din proximitate, ci si provocarile cu care se confrunta pamantul si societatea in care traim, de la schimbari climatice, la inegalitate de gen, gentrificare etc ne influenteaza vietile si felul in care ne simtim sau nu ne simtim acasa. If we’d live here, we’d be home by now.

O lucrare puternica atat vizual, cat si ca mesaj, e cea in care artista atinge tema cartierelor in care casele vechi sunt demolate si ilustreaza cum spiritele locului, ramase fara spatiul lor familiar, isi cauta alte constructii care sa le aminteasca de acasa si ajung astfel sa suprapopuleze magazinele Ikea.

Contrastele definesc arta lui Megan Dominescu. Ea deschide un dialog pe teme importante, care genereaza adesea dezbateri tensionate, doar ca o face intr-o maniera ghidata de optimism si speranta, de umor si autoironie, prin compozitiile alese, prin culorile lor vii si prin moliciunea si caldura firelor textile si a lanei impaslite. Expozitia poate fi vizitata pana pe 19 decembrie 2025.

Fotografii: arhiva personala

The post Acasa: perspective artistice appeared first on Petocuri.

Expozitia centrala din acest an imprumuta titlul romanului „Viata – mod de intrebuintare” de Georges Perec. Asa cum autorul francez ilustreaza fragmente din viata locatarilor unei cladiri pariziene, cei doi curatori documenteaza modurile in care artistii contemporani autohtoni si straini se confrunta cu realitatea de zi cu zi.

Muzeul de Transport Public Corneliu Miklosi

In lipsa unei case suficient de mari pentru a cuprinde sutele de fragmente de viata, bienala este impartita in mai multe locuri din cele doua orase. Le-am vizitat pe o parte dintre ele in cadrul unui tur de preview in Timisoara, inceput la Muzeul de Transport Public Corneliu Miklosi. Inaugurat odata cu deschiderea celei de-a doua editii Art Encounters, muzeul gazduieste doua dintre capitolele expozitiei centrale: „Cui i-e frica de politica?” si „Intuitii urbane”.

Le Lotissment, Julien Previeux

Situate la intrare, in partea dreapta, casele albe ale lui Julien Previeux, replici ale locuintelor in care au lucrat si creat diversi inventatori, muzicieni si filosofi celebri, au fost printre primele care mi-au captat atentia. Mi-au ramas in minte si picturile lui Mircea Suciu, sculptura lui Yael Efrati, „De la 14:00 la 16:00”, cu jocul ei de umbre, sau lucrarea „Soft War” semnata de Lea Rasovszky – un tanc militar imens, realizat din material gonflabil intr-o nuanta vibranta de portocaliu. Am aflat atunci ca acest obiect al contrastelor pierde din volum pe parcursul orelor, astfel incat vizitatorii il pot surprinde in diferite etape. Lucrarea ei este o critica adusa violentei umane si ilustreaza usurinta cu care un conflict poate deopotriva sa escaleze in violenta sau sa fie aplanat.

Soft War, Lea Rasovszky

De la 14:00 la 16:00, Yael Efrati

O alta lucrare care isi schimba forma pe parcurs este „Fantana de spuma” a lui Michel Blazy, prin care artistul sugereaza caracterul imprevizibil al materiei. Cand am ajuns eu, spuma alba care iesea din ce in ce mai mult din tomberoanele galbene mi-a amintit de niste banane decojite. De-a lungul timpului, aceasta spuma se revarsa pe podea.

Fantana de spuma, Michel Blazy

Mi-am petrecut cateva minute si in „Camera de joc – Sfera transformabila”, conceputa de Laurentiu Ruta-Fulger. M-am jucat aici cu cateva dintre sferele care isi modifica forma atunci cand se rostogolesc pe o suprafata inclinata. Realizez acum ca ultimele proiecte despre care am ales sa povestesc impartasesc cateva elemente comune: schimbarea si imprevizibilitatea (partiala) cu care ea se intampla.

Camera de joc – Sfera transformabila, Laurentiu Ruta-Fulger

Muzeul de Arta Timisoara

Al doilea spatiu vizitat a fost Muzeul de Arta Timisoara. Desi bienala prezinta o radiografie detaliata a artei actuale, Diana Marincu si Ami Barak au pregatit si o incursiune in trecut, concentrandu-se pe anii ’60 – ’70. Ei au gandit trei proiecte expozitionale, printre care reenactment-ul unei expozitii desfasurate in 1968, in Sala Kalinderu din Bucuresti. Prin acesta, i-au readus in prim plan pe 5 artisti timisoreni: Stefan Bertalan, Roman Cotosman, Constantin Flondor, Diet Sayler si Molnar Zoltan.

Tot aici am vazut fotografiile din „Mask Series”, semnate de Decebal Scriba si prezentate in expozitia „Decebal Scriba & Serge Spitzer”, dar si lucrarile lui Endre Tot, incluse in „Avangarda istorica si arta ping-pong-ului”.

Mask Series, Decebal Scriba

Lucrari realizate de Endre Tot

Casa ISHO

La Casa ISHO, am revenit pe scena artei actuale. Spatiul gazduieste alte doua capitole din expozitia centrala: „Acest obscur obiect al dorintei” si „Casa, dulce casa”. In top of mind se regasesc fotografiile „Marsupium a main”, realizate de Pusha Petrov. Acestea ilustreaza cinci genti pentru femei, cu o parte dintre obiectele personale din interior. Pozate de sus, accesoriile devin o reprezentare a organelor genitale feminine.

Marsupium a main, Pusha Petrov

O parte dintre artistii de la bienala sunt personaje in mai multe capitole ale expozitiei centrale. Dupa ce am pasit cu cateva ore inainte in auria „Smoking Room” a Oliviei Mihaltianu, am reintalnit-o pe artista in Casa ISHO prin intermediul cutiilor luminoase – „Trousse Beaute” – imprimate cu diferite obiecte personale.

Trousse Beaute, Olivia Mihaltianu

Halele Timco

Si pentru ca am vorbit de reintalniri, mi-am amintit de cutiile negre de servetele ale lui Slobodan Stosic. Opt la numar, acestea sunt puse la indemana publicului in diferite locuri. Fiecare servetel din interior are desene unice si/sau mesaje scrise, iar vizitatorii sunt invitati sa-l foloseasca asa cum doresc: sa-si stearga fruntea cu el – numele proiectului fiind chiar „Wiping the forehead of…” – sau sa-l inrameze. Ajunsa acasa, am optat pentru a doua varianta.

Traim intr-o tara cu drepturi egale pentru cetatenii ei, dar sansele ca ei sa se bucure de ele sunt inegale. In primavara, Dan Perjovschi a acceptat invitatia de a fi parte din proiectul SOS Pata Rat cu tema locuirii, care s-a desfasurat in Orasul Vizibil, initiat de fundatia AltArt. Acesta s-a desfasurat la Pata Rat, langa groapa de gunoi din Cluj, unde locuiesc in prezent aproximativ 1500 de oameni, o parte dintre ei evacuati. Pe parcursul a trei zile, artistul a sustinut un atelier de desen pentru copiii de acolo, in cadrul caruia cei mici si-au imaginat si au desenat impreuna casa lor ideala. Lucrarea „Casa visurilor / Desene impreuna” este rezultatul acestei experiente, despre care Dan Perjovschi a povestit intr-un articol pe care il poti citi si aici. Desenele realizate de copii sunt adunate intr-o carte de colorat ce poate fi achizitionata la Art Encounters (la shopul de la Muzeul Corneliu Miklosi), iar fondurile stranse din vanzarea ei vor fi directionate spre copiii de la Pata Rat.

Lucrarea lui Dan Perjovschi este parte din capitolul „Comunitatea de nemarturisit”, gazduit la Halele Timco. Tot aici sunt prezentate si capitolele „Muncesc, deci nu exist” si „A doua natura”. Mi s-a intiparit in minte lucrarea care da numele capitolului in care este expusa „I work, therefore I’m not” („Muncesc, deci nu exist”) semnata de Anca Benera si Arnold Estefan. Prin demersul lor, cei doi prezinta situatia actuala a artistilor, care sunt constransi de multe ori sa se angajeze intr-un domeniu diferit, pentru a reusi sa se intretina. Desenele expuse de ei redau miscarile de mouse in timpului programului de munca de luni pana vineri, pe parcursul unui an.

Muncesc, deci nu exist, Anca Benera si Arnold Estefan

„Viata: mod de intrebuintare” nu se incheie aici, ea continua si la Muzeul de Arta din Arad, cu capitolul „De veghe in oglinda”. In plus, pe langa expozitia centrala, Art Encounters include in programul sau o serie de alte expozitii si evenimente conexe. Pe scurt, bienala din acest an inseamna 13 spatii expozitionale, 150 de artisti, 300 lucrari, zeci de spectacole artistice, conferinte si dialoguri, petreceri si evenimente in aer liber. Asa ca daca planuiai o mini-vacanta prin tara in toamna asta, iti recomand Timisoara si Arad.

Poti afla mai multe despre Art Encounters pe site-ul artencounters.ro, pe pagina lor de Facebook sau pe Instagram.

Corectura: Intr-o versiune anterioara, am prezentat ca proiectul SOS Pata Rat a fost initiat de fundatia AltArt. De fapt, fundatia AltArt a initiat proiectul Orasul Vizibil, in cadrul caruia a avut loc si proiectul SOS Pata Rat. De asemenea, nu toti cei aproximativ 1500 de oameni au fost evacuati, asa cum am prezentat anterior (sursa: patacluj.ro).

Foto: Ioana Lovin (arhiva personala)

The post Viata: mod de intrebuintare appeared first on Petocuri.

Titlul m-a dus cu gandul pe de-o parte la fascinatia pentru natura a artistului nascut la Sibiu si stabilit in Germania, pe de alta parte la sentimentul pe care l-am avut ca vizitator al proiectului. De fiecare data cand am revenit asupra unei lucrari, am zabovit asupra unor detalii pe care nu le-am observat cu cateva minute inainte: anumite culori, texturi sau forme.

Realizate in acuarela, creion si cerneala, lucrarile sunt completate de o interventie a artistului asupra spatiului de expozitie. Inspirat de pictura originala care inca se intrezareste pe tavanul uneia dintre incaperile galeriei de pe strada Plantelor 58, Miron Schmückle s-a pus in ipostaza de „restaurator”. A preluat din cromatica si geometria elementelor vechi si a pictat plantele sale fictive in coltul unui perete, creand astfel iluzia ca pictura murala care a ornat interiorul cladirii, cu multe decenii in urma, i-ar fi apartinut.

Nascut in 1966, Schmückle a parasit Romania in 1988 si traieste, in prezent, la Berlin. A absolvit pictura experimentala la Muthesius Art School din Kiel in 1996 si, de atunci, a continuat sa investigheze lumea plantelor si sa-si dezvolte tehnica de pictura. Am vizitat expozitia cu o zi inainte de vernisaj, in cadrul unui eveniment de preview care a inclus si o discutie intre artistul Miron Schmückle si curatorul Hans-Werner Schmidt. Asa am aflat ca interesul artistului pentru natura s-a manifestat inca din copilarie. Printre altele, el a povestit, cu claritatea pe care anumite amintiri din viata noastra reusesc sa si-o pastreze, despre doua momente care i-au influentat viziunea artistica. Unul dintre ele a avut loc pe cand avea sapte ani si a vizitat, alaturi de tatal sau, Muzeul Brukenthal din orasul natal. A fost fermecat atunci de doua miniaturi ale pictorului flamand Joris Hoefnagel. Acestea ilustreaza intr-o maniera realista diverse flori, fructe, insecte, moluste. Ani mai tarziu, ele au devenit subiect de cercetare pentru artist si au fost incluse in teza lui de doctorat in istoria artelor, pe care a sustinut-o anul trecut.

Schmückle a mai povestit si despre visul sau din copilarie de a vedea o jungla cu vegetatia ei luxurianta si despre cum restrictiile regimului comunist ii faceau dorinta de neindeplinit. Calatoriile in afara granitelor nu erau o optiune la indemana, iar, in interiorul lor, nu existau paduri tropicale. In acest context, o vizita alaturi de familie la Gradina Botanica din Bucuresti l-a dus cat de putea de aproape de visul sau. Complet diferite de ceea ce a intalnit pana atunci in natura, plantele din sere i-au creat sentimentul ca a pasit intr-o cu totul alta lume – un sentiment pe care il dau astazi si lucrarile lui.

Expozitia de la Galeria Anca Poterasu este cea de-a doua sustinuta de artist in Romania. In 2009, Miron Schmückle si-a prezentat lucrarile chiar la primul muzeu vizitat de el in copilarie, la Brukenthal. De-a lungul carierei, artistul a fost parte din mai multe expozitii de grup gazduite de Kallmann-Museum, Ismaning (2016), Haus der Kulturen der Welt, Berlin (2015), College des Bernadins, Paris (2013), Kieler Stadtgalerie (2010), Stadtische Galerie Villa Zanders (2008), Museum Morsbroich, Leverkusen (2005), Kunsthaus Erfurt (2003) sau Museo Galleria d’Arte Moderna, Bologna (2001). Printre muzeele si galeriile unde a avut expozitii personale se regasesc Kunstmuseum Bayreuth (2016); Galeria Manzoni Schäper, Berlin (2011); Muzeul Brukenthal, Sibiu (2009); Galeria Rena Bransten, San Francisco (2007); Villa Concordia, Bamberg (2005); sau Hamburg Kunsthalle (2002). De asemenea, lucrarile care ii poarta semnatura sunt incluse si in diverse colectii publice si private, printre care Kunsthalle Kiel, Graphic Art Collection; Ludwig-Forum, Essen; Kunstforum Ostdeutsche Galerie, Regensburg; Villa Concordia, Bamberg; Isobe Art Collection, Tokio; West Collection, Pennsylvania; Schwules Museum, Berlin; Stadtgalerie, Kiel; sau Museum of Modern Art Berlinische Galerie.

Foto: Ioana Lovin (arhiva personala)

The post Ochiul nu se satura a privi appeared first on Petocuri.

Expozitia centrala din 2017 a prezentat, intre 20 si 28 mai, 200 de proiecte inedite, intr-un spatiu diferit de cele care au gazduit editiile ei anterioare. Este, de altfel, un detaliu care a devenit traditie pentru organizatorii The Institute. Dupa Palatul Stirbei, Palatul Camerei de Comert, Hanul Gabroveni si Piata Amzei, epicentrul designului romanesc a fost stabilit pe strada Grigore Cobalescu 45 din Bucuresti.

Standpoint / ICR London, The Institute & Romanian Design Week

Cladirea a functionat in trecut ca service al companiei auto Cobalescu, iar asta se reflecta in aspectul nefinisat al interiorului, in incaperile spatioase, in rampele care fac trecerea de la un etaj la altul. Lucrarile au fost asezate pe o suprafata de 4000 m2 dupa un concept gandit de Attila Kim, arhitectul care a realizat designul si pentru expozitiile precedente.

Standpoint a fost primul proiect asupra caruia mi-am oprit privirea. Prezentat in februarie in cadrul London Fashion Week, acesta reuneste creatiile designerilor Andreea Castrase, Ancuta Sarca, Emese Bako, Sabina Pop si Smaranda Almasan. Am continuat cu o serie proiecte care exploreaza relatia dintre mestesuguri traditionale si design contemporan. Patzaikin, Mesteshukar Butiq, Deltacraft sau soxen 2.0 by KraftMade sunt cateva dintre ele.

Mesteshukar Butiq

Detaliu din instalatia Hilariopolis – ADNBA

La primul etaj, cel dedicat urbanismului si arhitecturii, mi-am petrecut mare parte din timp in jurul instalatiei Hilariopolis, o macheta a unui Bucuresti eclectic, cu detalii lucrate minutios. Am urcat, apoi, la etajul dedicat cu precadere modei, unde am descoperit mai intai rezultatul dialogului interdisciplinar purtat de artista Ioana Olahut si de designerul Lucian Broscatean in proiectul Dislocated/ Folded/ Displaced.

Dislocated/ Folded/ Displaced – Ioana Olahut si Lucian Broscatean 

Designul vestimentar a fost reprezentat si de o selectie de tinute recente, semnate de 20 de designeri romani: Adelina Ivan, Alexandru Floarea, Alexandru Simedru, Ana Alexe, Andra Handaric, Andreea Ciungan, Andreea Tincu, ARGO by Andreea Buga, Borbala Ferencz, Cactus the Brand, Carmen Secareanu, Emese Bako, Ioana Ciolacu, Ioana Grama, LANA, Lena Criveanu, Sabina Pop, Smaranda Almasan, SPOFF si TRASKIN. Modul lor de prezentare mi-a amintit de finalul fashion show-urilor, cand toate topmodelele revin pe podium pentru o ultima defilare.

Alaturi, am vazut proiectul Transformers, curatoriat de Lenn Cox si Sergiu Chihaia. Cele 30 de tinute semnate de 10 tineri designeri din Romania si Olanda au fost expuse pe manechine din hartie, asezate de-o parte si de cealalta a unui catwalk pe care paseai tu ca vizitator. O inversare de roluri interesanta.

Transformers – ArtEZ  si UNARTE

In aceeasi incapere a fost prezentata si expozitia de bijuterie contemporana Escape Room 40. Room 40 a fost un birou dedicat descifrarii mesajelor secrete in timpul Primului Razboi Mondial. Pornind de la ideea de a revela detalii ascunse, curatorul David Sandu a gandit proiectul ca modalitate de a dezvalui publicului procesul din spatele designului de bijuterie contemporana.

Color

Am incheiat incursiunea in universul designului romanesc cu proiectele de grafica, ilustratie si cu obiectele expuse la cel de-al treilea etaj. Vesela din ceramica pictata manual de Madalina Andronic, ghivecele de flori Woodish, paharele din portelan Studio Mud., piesele din zona dedicata tehnologiei de printare 3D sunt cateva dintre detaliile care mi-au ramas in minte.

Daca nu ai reusit sa ajungi la expozitia centrala sau doresti sa revezi cateva dintre proiectele prezentate aici, te invit sa rasfoiesti galeria noastra de imagini.

Foto: Ioana Lovin – arhiva personala

The post Romanian Design Week 2017 appeared first on Petocuri.

Deschisa publicului larg pe 19 martie, intre orele 12:00 si 20:00, expozitia este conceputa astfel incat sa incite toate simturile: auzul, vazul, simtul tactil, dar mai ales pe cel olfactiv si pe cel gustativ. Parfumurile vor ramane in spatiul ceainariei si pe parcursul zilelor urmatoare. Serile de 20 si 21 martie vor fi insa dedicate celor care care se inscriu la noua editie de seminarii, intitulate ”Parfumierii si creatiile lor”.

Artizanii Olfactivi reprezinta un proiect fondat de expertul parfumier Alexandra Giuca si de producatorul de televiziune Valentina Baintan. Le-am intalnit in aceasta formula cu ceva timp in urma, la primul atelier sustinut de ele in acest an, intitulat “Incursiune in universul parfumurilor”. Alexandra Ghiuca a impartasit atunci informatii generoase despre istoria parfumului si despre industrie, iar Valentina Baintan a completat seminarul cu reportaje si interviuri realizate de ea, dar si cu dulciuri inspirate de ingrediente folosite si in bucatarie si in parfumerie. Este ciudat sa spui ca nu te-ai simtit niciodata mai aproape de un parfum, cand il porti pe piele in fiecare zi, insa acesta este sentimentul pe care l-am avut in timpul seminarului.

Povesti compuse din note olfactive

Am testat ingrediente in stare naturala si uleiuri esentiale, pe care le-am identificat apoi in ape de parfum sau de toaleta. Nu am invatat cum sa creez un parfum – nu acesta este scopul proiectului, dar interactiunea directa cu atatea arome si informatiile acumulate m-au invatat cum sa ma orientez, intr-o mare de posibilitati, spre cea potrivita mie.

Imi place sa cred ca parfumierii determina corespondente intre cuvinte si note olfactive si spun prin intermediul lor povesti despre si pentru noi. Poate tocmai din acest motiv, partea despre ingrediente si cum continua sa evolueze acestea, asemeni oricarui limbaj pana la urma, mi s-a intiparit in minte. Va scriu in continuare doar cateva detalii.

Cautarile neincetate de ingrediente s-au incheiat uneori in cele mai neasteptate locuri. De exemplu, ambra este de fapt produsa in intestinul casalotilor. Resturile dure de mancare sunt invelite de o secretie vascoasa pe care mamiferele marine le elimina din organism in mod natural. Curentii apei le aduc pe plaja de unde sunt culese si procesate pentru a fi folosite in parfumeria de lux ca fixator al mirosului.

Este multa chimie si maiestrie intr-o sticla de parfum. Zeci de ingrediente puse impreuna, astfel incat rezultatul sa fie unic si memorabil. Mi s-a parut interesant ca exista flori – precum lacramioarele sau liliacul – din care nu pot fi obtinute uleiuri esentiale, astfel incat specialistii le-au reconstituit aroma in laborator.

De-a lungul timpului, unele ingrediente naturale au fost inlocuite cu unele sintetice si din motive ce tin de etica. Obtinerea moscului, de exemplu, un ingredient des intalnit printre notele de baza ale parfumurilor, implica uciderea mamiferului cu acelasi nume. Din fericire, utilizarea moscului animal a fost interzisa in 1979, iar astazi il intalnim in parfumuri doar in varianta sintetica.

Rezultatele cercetarilor din domeniu sau noile reglementari bazate pe etica si sanatate influenteaza nu doar formulele de parfum care urmeaza sa fie concepute, ci si pe cele care si-au castigat statutul de clasice. Odata trecuta pe lista alergenilor de exemplu, utilizarea unei anumite substante poate fi limitata sau interzisa cu totul. Atunci, parfumierii incearca sa-i gaseasca un sinonim astfel incat sa pastreze povestile parfumurilor create. Acest lucru este posibil uneori, alteori nu.

Parfumuri, amintiri, emotii

“Parfumul este un element de conectare emotionala. Fiecare amintire, fiecare experienta, fiecare persoana si fiecare emotie inregistrata alaturi de aceasta contine si o coordonata olfactiva, poate cea mai importanta,” considera Artizanii Olfactivi. Incursiunea in universul olfactiv s-a transformat pentru mine si intr-o incursiune in copilarie, pentru a repera primele mele amintiri despre parfumuri. M-am oprit la unul dintre weekendurile pe care obisnuiam sa le petrec la bunica. Parfumul facea parte din micul ei ritual de frumusete. Obisnuia sa toarne pe degete cateva picaturi dintr-o sticluta transparenta pe a carei eticheta, daca tin bine minte, era schitat un buchet de lacramioare. Tapota zona gatului de-o parte si de cealalta, iar cand eram langa ea simteam cum aroma apei de toaleta se dezlipeste de pe piele si vine discret spre mine. Nu-mi amintesc mirosul, ci doar senzatia de proaspat, de curat… pe care o caut la parfumuri si astazi.

Intrarea la expozitia “Universul Parfumurilor” este libera. Informatii despre cum se poate participa la seminarii gasesti pe pagina de Facebook de eveniment dedicata lor.

Foto: arhiva personale / sunt realizate in timpul seminarului organizat de Artizanii Olfactivi

The post Universul Parfumurilor appeared first on Petocuri.

Hubert de Givenchy, 1960,
Fotografie: Robert Doisneau; prin amabilitatea lui Hubert de Givenchy

Acesta a fost inceputul unei colaborari ce avea sa fie dublata de o prietenie pe viata. Astazi nu poti spune cu adevarat povestea designerului Givenchy fara sa o mentionezi pe Audrey Hepburn, asa cum, daca vorbesti despre cariera actritei, contributia marelui couturier in conturarea personajelor ei devine inevitabil parte din conversatie. Din acest motiv, nu e de mirare faptul ca expozitia retrospectiva dedicata lui Hubert de Givenchy si gazduita pana pe 26 martie 2017 de Gemeentemuseum din Haga, o aduce in prim plan si pe Audrey Hepburn.

De fapt, „Hubert de Givenchy: To Audrey with Love” vine ca o continuare a proiectului „Hubert de Givenchy. Haute Couture worn by Audrey Hepburn”, desfasurat in 1988 in spatiul aceluiasi muzeu. Atunci, protagonistii au participat impreuna la vernisaj. Acum, la peste doua decenii de la moartea lui Hepburn, expozitia a devenit un tribut pentru ea. “Revenirea in Olanda reprezinta intotdeauna un moment important pentru mine, cu atat mai mult cu cat o fac pentru a prezenta expozitia, un omagiu emotionant adus lui Audrey Hepburn in tara ei natala si in marele Gemeentemuseum. Sunt convins ca Audrey ar fi fost foarte fericita si mandra de acest proiect. Te iubim, Audrey,” a declarat Givenchy care a implinit de curand 90 de ani.
(Audrey Hepburn s-a nascut in Belgia, pe 4 mai 1929, dar a locuit si in Olanda, tara natala a mamei, si in Anglia, tara de origine a tatalui ei.)

O schita realizata de Hubert de Givenchy, care o infatiseaza pe Audrey Hepburn intr-o tinuta din „Breakfast at Tiffany’s” (1961). Prin amabilitatea lui Hubert de Givenchy

Tinuta Givenchy din colectia toamna-iarna 1960, purtata de Audrey Hepburn in „Breakfast at Tiffany’s” (1961). Parte din colectia Gemeentemuseum Den Haag

Audrey Hepburn intr-o tinuta creata de Hubert de Givenchy, in „Breakfast at Tiffany’s” (1961)
Fotografie: Mondadori Portfolio; Prin amabilitatea lui Hubert de Givenchy

Dezvoltata impreuna cu marele couturier, expozitia propune o incursiune in universul impresionant al casei de moda, de la deschiderea ei in 1952 si pana in 1995, an in care fondatorul a decis sa se retraga din industrie. Sunt prezentate o mare parte dintre piesele lui favorite, unele aduse pentru prima oara in fata publicului larg. Nu lipsesc nici tinutele purtate de Hepburn in filme ca „Breakfast at Tiffany’s” (1961) sau „How to steal a Million” (1966). Mai mult decat atat, piesele vestimentare sunt insotite de schite si desene, de cadre de film si de fotografii. “Hainele lui Givenchy sunt singurele in care ma simt cu adevarat eu insami. El este mai mult decat un couturier, este un creator de personalitate,” a afirmat la un moment dat Audrey Hepburn. Actrita i-a purtat tinutele atat pe platourile de filmare, cat si in viata de zi cu zi.

Simplitatea si eleganta sunt doua dintre cuvintele asezate deseori alaturi de creatiile atemporale ale lui Givenchy. Couturierul s-a declarat intotdeauna fascinat de abordarea lui Cristobal Balenciaga asupra modei. Aceasta a reprezentat si unul dintre reperele cheie de la care a pornit in conturarea propriei viziuni, una atat de inovatoare incat s-a facut imediat remarcata. Lansata in 1952, pe cand Givenchy avea doar 24 de ani, prima colectie „Separates” cuprindea bluze elegante si fuste lungi, care puteau fi combinate diferit si care au fost adoptate ca alternativa chic a rochiei. Doi ani mai tarziu, couturierul avea sa marcheze un alt pas important, devenind primul couturier care a prezentat o colectie pret-a-porter de lux, intitulata Givenchy Universite. Lansarea parfumului L’interdit din 1958 a stabilit si ea o premiera. A fost pentru prima oara cand un star a devenit imaginea unui parfum. Si da, a fost vorba despre Audrey Hepburn.

Audrey Hepburn ca imagine a campaniei pentru parfumul L’Interdit, 1958,
Fotografie prin amabilitatea lui Hubert de Givenchy

Audrey Hepburn si Hubert de Givenchy in Paris, 1982,
Fotografie: Jacques Scandelari; Prin amabilitatea lui Hubert de Givenchy

Audrey Hepburn (Breakfast at Tiffany’s)
Fotografie: Ullstein Bild/Getty

Expozitia „To Audrey with Love” nu o infatiseaza pe Hepburn doar din ipostazele de actrita, fashion icon si prietena, ci isi indreapta atentia si spre activitatea ei ca ambasadoare UNICEF. O intreaga galerie a muzeului documenteaza munca umanitara depusa de ea si sprijinul acordat initiativelor dezvoltate cu scopul de a imbunatati conditiile de viata ale copiilor din tari defavorizate. Expozitia are la randul ei si o componenta umanitara de strangere de fonduri ce vor fi donate catre UNICEF.

Etiopia, 1988
Audrey Hepburn, Ambasadoare a Bunavointei UNICEF, impreuna cu un copil in Mehal Meda. Imaginea a fost realizata in timpul unei vizite la un centru de distribuire de priduse alimentare.
Fotografie: John Isaac © UNICEF / ONU

Vietnam, 1990
Audrey Hepburn impreuna cu localnicii din Hoang Lien Son Province din Vietnam.
Ea poarta o bluza si o fusta traditionale, primite cadou in timpul vizitei.
Fotografie: Peter Charlesworth

Daca ajungi la Haga in perioada urmatoare sau doar iti doresti sa afli mai multe despre expozitie, intra pe site-ul muzeului gemeentemuseum.nl. Numele expozitiei coincide cu titlul cartii de schite recreate si dedicate de Givenchy muzei sale, in urma cu cativa ani.

Poti vizualiza un scurt video de la expozitie aici.

Fotografii prin amabilitatea Gemeentemuseum Den Haag

The post Hubert de Givenchy: To Audrey with Love appeared first on Petocuri.

Hybrid Holism, Rochie, Iulie 2012
Dungi metalice, tule si bumbac / Din colectia designerului
Fotografie: Bart Oomes, No 6 Studios

Nu am avut ocazia de a le vedea live (inca), dar imi imaginez o experienta super-captivanta, cu atat mai mult cu cat creatiile ei m-au cucerit instant si de la distanta impusa de ecranul monitorului sau al telefonului mobil. Cel mai recent pas virtual in universul ei creativ l-am facut, de curand, cand am aflat despre expozitia mai putin efemera, gazduita de Grand Rapids Art Museum (GRAM) din Michigan, pana pe 15 ianuarie 2017. Intitulata “Iris van Herpen: Transforming Fashion”, aceasta reuneste 45 de tinute haute couture si pantofi din colectiile realizate de designer intre anii 2008 si 2015. Pe o parte dintre ele le putem vedea aici, in fotografii. Pentru vizitatori, experienta vizuala bogata a expozitiei este dublata de cea tactila. Alaturi de exponatele mentionate, sunt prezentate si cateva dintre materialele inovatoare concepute de designer, pe care publicul are oportunitatea de a le atinge. Acestea includ un material translucid din otel inoxidabil si unul construit din spitele unor umbrele pentru copii.

Magnetic Motion, Rochie, Septembrie 2014
Polimer transparent printat 3D, stereolitografiere cu rasina / High Museum of Art
Fotografie: Bart Oomes, No 6 Studios

Hacking Infinity, Pantofi, 2015
In colaborare cu Noritaka Tatehana si 3D Systems / Realizati din piele, fotopolimer printat 3D si prin stereolitografiere cu rasina / Parte din colectia designerului
Fotografie: NORITAKA TATEHANA

Biopiracy, Rochie, Martie 2014
3D printed TPU 92A-1, strat de silicon / Colaborare cu Julia Koerner si Materialise /Parte din colectia Phoenix Museum of Art, oferita de Arizona Costume Institute
Fotografie: Bart Oomes, No 6 Studios

“Iris continua sa redefineasca moda si locul pe care aceasta il are in lumea artei”, spune Dana Friis-Hanse, director si CEO GRAM. “La fel ca majoritatea artistilor, ea continua sa experimenteze si sa testeze idei noi pentru a realiza propria viziune artistica, fie ca este vorba de capturarea miscarii apei sau de vizualizarea undelor sonore.”

Pentru van Herpen, balanta dintre functionalitate si exprimare artistica inclina spre cea de-a doua componenta. Desi apeleaza la tehnologii inovatoare, lucrul realizat de mana reprezinta un reper cheie in demersul ei. „Creatiile lui Iris au fost descrise ca fiind de o <frumusete sublima>. Ea realizeaza acest lucru prin imbinarea dintre design, tehnologie, moda si stiinta, intr-o maniera ce pare a fi aproape fara efort, dar care ramane adanc inradacinata in mestesugul traditional,” declara Ron Platt, chief curator la GRAM.

Nascuta in 1984 in Wamel, un mic oras din Olanda, van Herpen a lansat prima ei colectie in 2007. Se intampla la scurt timp dupa ce a absolvit studiile la ArtEZ Institute of the Arts. Cinci ani mai tarziu, designerul a devenit membru al Camerei Sindicale de Haute Couture, iar de atunci creatiile ei sunt o prezenta constanta pe podiumurile de la Paris.

“Regulile obisnuite nu se aplica…” – asa incepe descrierea universului conturat de Iris van Herpen pe site-ul ei oficial. Desi precizeaza despre ce nu este moda ei, cuvintele evidentiaza foarte bine si despre ce este: despre libertatea de a experimenta.

Voltage, Rochie, Ianuarie 2013
In colaborare cu Philip Beesley / Laser cut 3D polyester film lace, micro fiber / Din colectia designerului
Fotografie: Bart Oomes, No 6 Studios

Hybrid Holism, Rochie, Iulie 2012
Polimer printat 3D / In colaborare cu Julia Koerner si Materialise /High Museum of Art, cu sprijinul prietenilor lui Iris van Herpen, 2015.170
Fotografie: Bart Oomes, No 6 Studios

Radiation Invasion, Rochie, Septembrie 2009
Piele artificiala, foita de aur, bumbac, tul / Groninger Museum, 2012.0201
Fotografie: Bart Oomes, No 6 Studios

 Chemical Crows, Rochie si guler, Ianuarie 2008
Spite de umbrela pentru copii si piele / Groninger Museum, 2012.0192.a-b
Fotografie: Bart Oomes, No 6 Studios

Capriole, tinuta, Iulie 2011
In colaborare cu Isaie Bloch si Materialise / Piesa printata 3D din poliamida /Groninger Museum, 2012.0209
Fotografie: Bart Oomes, No 6 Studios

Gasesti mai multe informatii despre expozitiile si proiectele GRAM pe site-ul artmuseumgr.org.

Sursa imaginii principale:
Refinery Smoke, Rochie, Iulie 2008 / tesatura metalica, piele si bumbac /Groninger Museum, 2012.0196 / Fotografie: Bart Oomes, No 6 Studios

The post Iris van Herpen: Transforming Fashion appeared first on Petocuri.