Adesea reactiile la evenimente traumatizante ale copiilor includ:

• Temeri noi sau intensificarea unor temeri care coreleaza cu evenimentul-sursa
• Tulburari de somn
• Lipsa de interes pentru activitatile obisnuite
• Nervozitate, agitatie, tulburari de concentrare
• Dureri psihosomatice
• Griji cu privire la familia apropiata sau la propria siguranta.

Toate acestea se pot manifesta in perioada imediat urmatoare evenimentului, dar scad in intensitate in timp. In mod obisnuit, copiii si adolescentii care nu au mai suferit traume anterioare sunt rezilienti si depasesc aceasta perioada fara sechele majore. Exista insa situatii in care copiii pot avea de-a face cu traume secundare, cele care rezulta din evenimentul-sursa: inmormantari, chestiuni de custodie sau iminenta unei mutari. Familia sau tutorii sunt cei care se ingrijesc ca efectele acestor situatii sa fie cat mai putin invazive pentru copii. Cum anume?

• Ofera copilului cadrul de incredere in care sa iti poata adresa orice intrebare cu privire la evenimentul la care a asistat, ofera-i raspunsuri si corecteaza informatiile eronate pe care le-ar putea avea. Admite cand nu stii raspunsul la unele intrebari, mai degraba decat sa-l inventezi. Stabileste un contact autentic, in care copilul sa stie ca esti disponibil/a spre a-l asculta si a-l sprijini atunci cand are nevoie.

• Respecta o rutina zilnica a copilului. Adesea sentimentul de siguranta vine din faptul ca stim ce urmeaza sa se intample, ca lucrurile sunt predictibile si ca ne putem baza pe ele. Ora de masa, ora de somn, scoala, activitatile cu prietenii pot face parte dintr-un program care sa-l ajute pe copil sa se simta protejat.

• Limiteaza accesul copilului la imagini sau discutii care au legatura cu evenimentul-sursa, acestea pot duce la retrairi ale acestuia.

• Vorbeste cu el despre temerile lui, acceptandu-le in contextul post-traumatic.

• Organizeaza evenimente creative si recreative pentru copil, prin care sa-l ajuti sa exprime emotiile pe care uneori nu le poate pune in cuvinte, intr-un mod simplu si eliberator.

• La fel ca in cazul adultilor, cea mai importanta resursa este constanta relatiilor. Familia-nucleu, familia extinsa, prietenii de familie, prietenii de joaca – sunt toti resurse in sprijinirea copilului si in sporirea rezilientei sale.

Daca insa reactiile copilului la eveniment se cronicizeaza, daca recuperarea sa se dovedeste a fi dificila si greu de gestionat de catre familie sau tutori, este important sa consultati un specialist, care va poate sprijini in demersul colectiv de vindecare.

Articol realizat de Laura Constantinescu, psiholog

Foto: Hepta.ro

The post Cum sa-ti sprijini copilul in depasirea situatiilor dificile din viata appeared first on Petocuri.

Ce este specific traumei este ca reprezinta o amenintare a modului de desfasurare a vietii de pana atunci. Fie ca e vorba de pierderea unei persoane semnificative, un accident, abuz fizic/psihic, dezastru natural sau razboi, ce este comun tuturor traumelor este ca viata celui care trece printr-o asemenea experienta este fundamental transformata.

Prima reactie la un asemenea eveniment este inevitabil socul. Exista un scurtcircuit emotional care fie determina o stare de amortire, de incetinire a reactiilor, fie absenta lor. In aceasta faza este foarte dificil sa recunosti ceea ce s-a intamplat sau se te porti in concordanta cu evenimentul. In zilele si saptamanile urmatoare, starea de latenta, de minima reactivitate, incepe sa se impleteasca cu stari emotionale intense, in care apar spaima, neputinta, furia, tristetea, rusinea sau chiar usurarea.

Perioada de dupa o experienta traumatica presupune adesea schimbari ale modului in care persoana e obisnuita sa functioneze: tulburari de somn, alimentatie si libido, dificultati de concentrare, lapsusuri, afectiuni psihosomatice (dureri, fluctuatii de tensiune, tahicardie, afectiuni gastrice etc).

Fiecare dintre noi reactioneaza diferit in asemenea momente si nu exista o maniera corecta sau gresita de a o face. Fii toleranta cu gandurile, emotiile si reactiile tale si, pe cat posibil, cu cele ale celor din jur. Nu cauta sa le eviti, acorda-ti timp pentru a le afla si a le trai. Iti va putea parea dificil sa vorbesti despre ceea ce ti se intampla, dar este de un real folos.

• Rutina – in conditiile unei intreruperi bruste a continuitatii ritmului vital asa cum ti-e familiar, intoarcerea la rutina de zi cu zi poate fi un excelent prim pas. Chiar si in lipsa unei activitati principale, organizarea timpului de masa, somn, a programului cu familia sau cu prietenii, iti poate reduce senzatia de neputinta sau de inghet.
• Reteaua de suport – poate fi formata din familia apropiata sau extinsa, prieteni, colegi si chiar persoane care au trecut printr-o situatie similara. Chiar daca pare ca esti singura in suferinta ta, ca nimeni nu intelege, acorda o sansa celor disponibili din jurul tau. Dragostea si sustinerea lor reprezinta o resursa importanta in procesul vindecarii.
• Familiarizeaza-te cu tehnici de relaxare sau meditatie – acestea te pot ajuta sa depasesti momentele mai incarcate emotional si mai stresante. De asemenea, ele vor reprezenta o dovada a faptului ca iti recapeti controlul, invatand sa te ajuti singura.

Cand este cazul sa apelezi la un specialist? Daca au trecut mai bine de 2 luni si nu simti nicio schimbare in emotiile, gandurile si comportamentul tau. Sigur, recuperarea este un proces variabil, dar in acelasi timp este un flux in care suferinta si durerea nu sunt constante. Daca activitatea ta la serviciu sau la scoala este tulburata, daca ti-e dificil sa relationezi cu cei din jur, daca tulburarile de somn sau alimentatie persista, daca suferi din pricina cosmarurilor sau a flashback-urilor, te poti adresa unui specialist care sa iti stea alaturi pe drumul cel nou, al recuperarii de sine si al sperantei.

Articol realizat de Laura Constantinescu, psiholog

Foto: Hepta.ro

The post Trauma – Cum sa depasesti momentele dificile din viata appeared first on Petocuri.

Exista metode de autoevaluare, ale caror raspunsuri sincere te pot ajuta sa iesi din cercul vicios pe care il creeaza deseori gelozia.

Identifica stimulii care iti provoaca gelozia: care sunt acele detalii care te scot din zona de confort, ce ganduri apar in astfel de situatii si ce insemnatate au detaliile respective pentru a reusi sa-ti starneasca gelozia. Analizeaza care sunt presupunerile favorizate in acel moment, exprima-le, fie verbal, fie in scris, si supune-le testului realitatii! Vei afla, astfel, daca presupunerile tale reprezinta ceva cu adevarat posibil sau acestea seamana mai mult cu un scenariu de film. In cazul in care presupunerile tale pot fi totusi confirmate, gandeste-te ce spun ele despre relatia voastra, despre valorile voastre si despre modul in care esti tratata si respectata. Coincid toate acestea cu nevoile si dorintele tale?

Afla care este teama care nu-ti da pace si care sta in spatele acestor ganduri si presupuneri: este vorba despre o nesiguranta personala, despre teama de pierdere, de abandon, sau este o suferinta justificata, care vine din cunoasterea partenerului tau si a comportamentului sau anterior, care a avut ca efect slabirea increderii tale in el?

Acum, ca esti in contact cu emotia ta, intreaba-te cu onestitate pe cine/la ce serveste acea emotie! Este ceva care iti aduce un bine personal, te protejeaza in vreun fel, sau tinde sa te indrepte intr-o directie gresita? Fii sincera cu tine si afla daca emotia in virtutea careia apare gelozia este una favorabila in mod real sau este una care te incurca si te saboteaza. Vorbeste despre cu ea cu oamenii in care ai incredere, accept-o ca pe o parte din tine care are un mesaj ce ti-ar fi mai util descifrat.

Inlocuieste gandurile irationale cu ganduri adaptative: gandeste-te la aspectele care fac relatia voastra puternica si unica, la acele resurse care va ajuta sa depasiti conflictele si sa va mentineti atractia unul fata de celalalt.

Sesizeaza diferenta dintre gelozia ca emotie si comportamentul gelos! Evita sa recurgi la gesturi dramatice, care de multe ori intaresc emotia bazala ce se ascunde in spatele geloziei evidente. Accepta-ti intreaga paleta de emotii fara a-i permite controlul asupra actiunilor tale!

Pana la urma, gelozia este doar un paravan cu un nume popular, sub care se ascund fie vulnerabilitati personale, fie vulnerabilitati ale relatiei. O puteti folosi ca pe un mecanism de reluare a cercului vicios personal sau de cuplu sau ca pe o sansa de evolutie, de cunoastere reciproca si de intimitate de cuplu.

Articol realizat de Laura Constantinescu, psiholog

The post GELOZIA – cum sa iesi din cercul ei vicios appeared first on Petocuri.