Unul dintre motive este faptul ca modelul pe care l-am cunoscut in familie nu ne-a oferit imaginea unui trai fericit sau suficient de satisfacator. Conflictele si/sau adulterul traite intr-o perioada in care divortul nu era o practica curenta au fost asociate cu ideea de casnicie, facand-o pe aceasta din urma indezirabila. O alta posibila sursa a evitarii asumarii rolului de adult poate fi frica. Fiind din ce in ce mai constienti de mediul nesigur in care traim, atat din punct de vedere economic, dar nu numai, suntem mai putin dispusi sa ne asumam riscuri.

Insa, aspectul care ii face atat pe psihologi, cat si pe sociologi, sa se puna de acord cu privire la acest subiect este gama larga de alternative si alegeri la care suntem supusi astazi. Atat in sectorul comercial, cat si in cel profesional si personal, avem o mai mare libertate de alegere si o mai mare diversitate a optiunilor. Din aceasta cauza, pierderea tuturor celorlalte alternative in momentul deciziei asupra uneia anume devine greu de asumat. Asa ca preferam sa tinem cat mai multe usi deschise, pentru a fi siguri ca ne pastram libertatea si independenta.

Maturizarea este in sine o forma de pierdere – in primul rand a rolului de copil, de neajutorat, de persoana ce are nevoie in permanenta de sprijin. Putem aborda insa maturizarea, dincolo de rolurile impuse de societate, si sa o consideram o etapa de viata in care ne putem exersa alte abilitati decat cele folosite pana acum:

Gandirea rationala. Ne putem observa si experimenta emotiile fara a le transforma in principalii factori de decizie. Putem studia care sunt acele mecanisme care ne incurca in felul in care analizam lumea exterioara (bias-uri, ganduri irationale) si putem invata sa le controlam, astfel incat deciziile noastre sa fie potrivite cu prezentul real, nu cu ce ne imaginam sau simtim noi ca este.

A fi activ. O abordare matura inseamna sa ne implicam in activitati care ne provoaca, sa participam in mod direct la propria noastra crestere si dezvoltare. De asemenea, e important sa intelegem ca suntem un agent al propriei satisfactii si sa ne comportam in acord cu acest principiu, fara a astepta acest lucru de la cei din jur.

Relatiile echilibrate. A te pozitiona in rolul adult presupune sa te simti confortabil si atunci cand oferi si atunci cand primesti, sa fii constienta de nevoile tale afective, dar atenta la cele ale celor din jur pentru a putea calibra in mod armonios relatiile cu acestia. Si nu in ultimul rand, sa poti  accepta limitele daruirii afectiunii ale celor din jur, dar si ale tale.

Poate unul din factorii care adanceste distanta dintre generatia Peter Pan si generatiile anterioare este tocmai presiunea la care este supusa aceasta – presiunea de a fi altfel decat sunt, de a nu fi potriviti cu anumite scheme trasate in trecut. E important sa ne detasam de aceasta presiune si sa devenim constienti de care sunt dorintele si valorile noastre reale. Adevarata maturizare inseamna de multe ori sa adoptam pozitii noi, care pot sau nu sa coincida cu cele pe care si le doresc cei din jur de la noi.

Articol realizat de Laura Constantinescu, psiholog

The post Generatia Peter Pan – de ce ne sperie rolul de adult appeared first on Petocuri.

Imi plac comediile romantice care isi bat joc de comediile romantice. Cam cum ar fi trebuit sa fie Crazy, Stupid, Love daca regizorul nu ar fi simtit brusc o melancolie fata de asteptarile publicului si nu ar fi schimbat sfarsitul. Dar pentru ideea pe care ne-o propune si pentru felul usor amuzat si tolerant cu care priveste derapajele din viata a doua cupluri complet diferite, merita sa vedeti acest film.

La ce sa te astepti dupa 20 de ani de casnicie, 20 de ani in care ai aflat cate perechi de sosete are cel de langa tine, ai auzit de prea multe ori aceleasi glume, stii ce desert va comanda la restaurant si iti poti imagina cu precizie o zi din viata voastra peste alti 20 de ani? Iubirea e in continuare valabila, nimeni nu face (inca) pasul rusinos de a-l insela pe celalalt, dar lucrurile sunt in fiecare zi…la fel. Nimeni nu are nicio vina. Poate doar barbatul incaltat in acelasi model de adidasi din 85, cu aceeasi frizura si acelasi discurs (candva romantic, acum plictisitor) si care nu te mai surprinde decat cu dimensiunea mareata a burtii sale.

Pe de alta parte, ce gust are viata pentru un barbat in fata caruia femeile cad lesinate inca inainte de a scoate o vorba, atunci cand intalneste o femeie atipica, imuna la acest farmec si atat de independenta incat ii clatina toate cliseele siropoase de care s-a folosit toata viata pentru a cuceri? Atunci cand intelege ca dragostea nu inseamna un numar de femei variate trecute prin patul sau, ci frica teribila de a-l pierde pe cel de langa tine?

Doi barbati de doua varste diferite si cu experienta diametral opusa se intalnesc si isi schimba viata reciproc. Intrebarea cu care ramai, insa, dupa ce vezi acest film este una singura: poti sa reinvii pasiunea dintr-o relatie doar pentru ca iti schimbi garderoba, frizura si cocktailul? Sunt relatiile din start compromise si oare nu au un termen de expirare pe care oamenii, pur si simplu, refuza sa-l accepte? E ca un iaurt, vezi ca a expirat, dar il mananci pentru ca te gandesti ca nu poate fi asa de rau.

Nu stiu daca in viata poate functiona la fel. Suntem invatati sa credem ca, daca depunem eforturi, pasiunea nu se stinge niciodata, ca evolueaza in ceva mai important numit „prietenie” si „respect”, dar oare cand te bagi in pat alaturi de un prieten pe care il respecti, iti mai tremura carnea pe tine de placere?

In viata normala, cei doi s-ar fi despartit. Pentru ca, dupa 20 de ani de casnicie in care, la sfarsitul unei cine romantice, nu poti alege un desert pentru ca nu mai ai nimic de spus celuilalt, e cazul sa mergi mai departe. Asta daca cea din fata ta nu este „the love of your life”. Atunci, cred ca trebuie sa vii cu un alt plan decat o schimbare de garderoba pentru a fi sigur ca femeia din viata ta te va mai privi cu aceiasi ochi si aceeasi dorinta ca la prima intalnire.

foto: hepta.ro

The post Crazy, Stupid, Love appeared first on Petocuri.