Am ascultat Depeche Mode, pentru prima oara, in copilarie, pe una dintre casetele cu compilatii, indragite de sora mea mai mare. Aveam sa-i descopar cu adevarat cativa ani mai tarziu. Astazi, trupa Depeche Mode continua sa fie descoperita si redescoperita de un public cu varste diferite. La concertul de aseara, au participat oameni care i-au ascultat pentru prima oara in urma cu cateva decenii, precum si tineri care i-au descoperit acum cativa ani.

In deschidere, publicul a facut cunostinta cu cei de la F.O.X, trupa ce insoseste Depeche Mode in turneu, in cateva tari europene. Infiintata la inceputul acestui an, F.O.X  s-a facut repede remarcata pe scena muzicala din Marea Britanie, cu soundul lor electro.

Apoi, au pasit pe scena Martin Gore, Andy Fletcher si Dave Gahan – solistul a purtat un sacou si o vesta in dungi, fara camasa, tinuta devenita deja o marca a sa. Cea de-a treia piesa „Walking in my shoes” a parut momentul in care publicul a pasit cu totul in lumea lor muzicala. Au urmat „Precious”, „Black Celebration”, iar „Policy of Truth” a ridicat si partea de public din tribuna, ramasa pana atunci pe scaune. Dave a dansat cu miscari lascive, uneori haioase, ce ii sporesc farmecul si au devenit si ele o marca a solistului. De altfel, intr-un interviu de pe huffingtonpost.com, artisul a afirmat ca se simte foarte confortabil pe scena. „Am spus intotdeauna ca sunt un stripper platit prea mult”, a adaugat el.

Dupa „Barrel of a Gun”, a venit randul lui Martin Gore sa interpreteze partea vocala a pieselor „Higher Love” si „When the Body Speaks”. Ritmurile lente ne-au oferit si noua ocazia sa ne adunam fortele pentru ceea ce avea sa urmeze.  Dave Gahan a revenit pe scena pe piesa Heaven, purtand de aceasta data o alta vesta. „Soothe My Soul”, „Pain That I’m Used To” si „A Question of Time” au electrizat publicul care a dansat si a cantat cu mainile in aer.

A venit si randul mult asteptatelor „Enjoy the Silence” si „Personal Jesus” care au creat o atmosfera uluitoare, transformandu-se intr-un exemplu relevant despre energia pe care muzica preferata o poate oferi oamenilor.

Dupa piesa „Good Bye”, membrii Depeche Mode au revenit pentru inca o portie generoasa de energie cu „Home”, „Halo”,  „Just Can’t Get Enough”, „I Feel You” si „Never Let Me Down”. Pe ritmurile ultimei piese, Dave a sincronizat miscarile de brate ale publicului. Pentru mine, acesta a reprezentat unul dintre momentele in care faptul ca am avut loc in tribuna a devenit un avantaj. De pe gazon, nu as fi surprins efectul lui impresionant.

Pentru mai multe imagini de la eveniment, intra pe pagina de facebook Emagic!

Foto: Alex ‘wu’ Barbulescu, Eduard Breaban Photography, Alex Chelba Photography via Emagic

The post Recenzie: Depeche Mode @ Arena Nationala appeared first on Petocuri.

Weekendul a inceput in forta vineri seara la Arena Nationala alaturi de trupa rock americana Red Hot Chili Peppers, aflata pentru prima oara in Romania. Show-ul a fost unul dintre cele mai asteptate concerte ale acestui an. Cei patru membri ai trupei, Anthony Kiedis (solist), Chad Smith (tobe), ‘Flea’ (bas) si Josh Klinghoffer (chitara) in formula actuala, au oferit fanilor un spectacol pe cinste, ridicandu-se la nivelul asteptarilor.

Dupa trei decenii de muzica, dependente, narcotice, suisuri si coborasuri, cei de la Red Hot sunt mai intelepti iar muzica-i mai coapta. Membrii trupei, care la inceputuri obisnuiau sa cante nud, cu sosete agatate de penis, au adaugat o nota de nostalgie si maturitate stilului specific. Am putea spune ca stilul ‘rugged’ al trupei s-a rafinat prin suferinta.

Show-ul de vineri ne-a demonstrat totodata ca stropul de nebunie ‘curata’ nu s-a evaporat. Dincolo de mersul in maini al lui Flea, de forta lui Chad la tobe sau de prestatia scenica foarte dinamica a baietilor, Red Hot au transmis o energie aproape diabolica in puterea ei de transformare. Umpluta pana la refuz, Arena Nationala s-a preschimbat intr-o catedrala care a vibrat la vocile si pasiunea celor 45000 de oameni prezenti. Romanii de pretutindeni din tara au alcatuit un public impecabil, receptiv, care a stiut sa primeasca dar si sa ofere, ceea ce l-a facut pe Flea sa declare ca este fericit sa concerteze in Romania.

Aflati in turneu pentru promovarea noului album ‘I’m With You’, cei de la RHCP au cantat pe langa piese noi si melodii consacrate, toate fiind foarte bine primite de public. Concertul s-a deschis cu ‘Monarchy of Roses’ iar din setlist nu au lipsit ‘Dani California’, ‘Give it Away’, ‘Look Around’, ‘Higher Ground’, ‘Ethiopia’ si ‘By the Way’. Trupa le-a facut si o mica surpriza fanilor cu un jam al lui Chad alaturi de percutionistul brazilian Mauro Refosco.

Ne-am bucurat si de o versiune cam rapida a lui ‘Scar Tissue’, melodie emblematica pentru John Frusciante, ceea ce i-a facut probabil pe multi sa-l regrete pe fostul chitarist ale carui acorduri au facut istorie.

Totusi Josh a facut o treaba buna, s-a integrat bine in trupa, iar la ‘Californication’, ‘Under the bridge’ si ‘The Adventures of Rain Dance Maggie’ comunicarea dintre trupa si public a fost absoluta.

Venirea celor de la Red Hot la Bucuresti a provocat o isterie in randul romanilor. Snapshot-uri cu bilete pe Facebook, tricouri, suspans, kitsch. In seara concertului insa evenimentul a avut o dimensiune noua. Oamenii s-au indreptat catre stadion cu multa decenta, ca la un pelerinaj, intr-o (aproape) liniste solemna. Dinspre stadion, cat inca era lumina, razbatea sunetul trupelor in deschidere, AAAK (As Able as Kane) si Grimus care au trecut cu brio de aceasta proba de foc. Putin inainte de venirea trupei pe scena, publicul vuia, fremata. La orele 21:00 s-a produs explozia: un Big Bang muzical care a declansat nebunia. Pe langa muzica, publicul s-a bucurat de un spectacol de lumini si lasere. Concertul a fost redat live pe doua ecrane uriase, amplasate de-o parte si de cealalta a scenei care au surprins si portiuni insufletite din marea de oameni. In public a circulat un banner pe care scria ‘We’ve been waiting since 1983′(‘Va asteptam din 1983’, anul infiintarii trupei), iar pe scena a fost adus steagul Romaniei. Cred ca si un pagan, un strain fata de tot ceea ce inseamna rock sau Red Hot, ar fi fost convertit.

RHCP sunt cunoscuti pentru stilul muzical care imbina rock-ul cu influente funk, punk, rap, heavy-metal si rock psihedelic. In plus, tot ei au popularizar stilul shants (cuvant telescopat din shorts si pants). Totusi, RHCP au ceva in plus, caracteristic lor, ca o poveste nerostita dar subinteleasa. O filosofie aparte, o combinatie magica.

Din acest motiv, in timpul concertului, care a durat cam o ora jumatate, am trait o experienta paradoxala: pe de-o parte am fost cuprinsa de o exuberanta si de o energie incontrolabile, iar pe de alta parte am cazut in transa, sub efectul ‘acelui ceva’ inefabil.

Iar at the end of the day, chiar daca ne-a lipsit Frusciante l-am avut pe Josh, chiar daca sonorizarea a lasat de dorit s-a auzit ecoul publicului, si desi momentul magic s-a disipat putin inainte de miezul noptii, el a deschis apetitul romanilor pentru concerte cel putin la fel de grandioase.

Text: Alex Stan
Foto: Alex Chelba, Alex Barbulescu

The post Recenzie: Red Hot Chilli Peppers @ Arena Nationala appeared first on Petocuri.