Spune-ne cate ceva despre tine. Cum te-ai apucat de fotografie?
M-am apucat acum vreo patru ani, cand la scoala de arta pe care o frecventam ne-au spus ca trebuie sa folosim camere vechi, analog pentru fotografie. Am fost mereu genul de persoana care simte nevoia sa se exprime prin arta, dar nu ma gandisem pana atunci ca as putea descoperi astfel ce vreau sa fac cu viata mea. Cand m-am uitat prin obiectiv mi-am dat seama ca fotografia ma atrage ca un magnet, asa ca am facut un curs de trei ani in domeniul asta.

Numele tau aminteste de cele italiene si argentiniene. Care e povestea lui?
Tata este italian, asa ca parintii au ales sa ma boteze in acest spirit. Tot ei spun ca „Peron” provine din Argentina, insa nu stim cine a adus numele in familia noastra. Mi-as dori sa aflu mai multe despre istoria noastra.

In fotografia ta predomina acest sentiment de vis, de poveste, de reverie. Ai spune ca asta te atrage cel mai tare in fotografie?
Multi mi-au spus ca imaginile romantice cu cunune de flori sunt trademark-ul meu, dar nu prea cred. Era doar o faza in care imi placeau florile. Un trademark e ceva ce ramane permanent neschimbat, iar eu nu-mi doresc sa raman intr-un loc. Imi place schimbarea si imi place sa experimentez.

De ce ai optat pentru fotografia de moda?|
Sunt destul de obsedata de moda, asa ca nu e de mirare. Imi place sa lucrez cu oameni din industria modei, e o sansa fantastica. Modele, stilisti, make up artisti, art directori, toate mintile astea creative la un loc reusesc mereu sa scoata ceva fabulos la final.

Prima fotografie de care ai fost mandra?
Ah, era o fotografie cu iepurele meu, Winnie. I-am gadilat nasul si am facut fotografia exact cand a scos limba. Inca imi place fotografia, e foarte draguta.

Echipamentul tau?
Aparatul foto, mintea, inima, Photoshop-ul.

Care crezi ca e viitorul fotografiei de moda?
Cred ca va predomina filmul sau alt format interactiv. Revistele tiparite dispar iar cele online se inmultesc, si apare oportunitatea de expresie prin fashion films. Nu vor disparea, cu siguranta, fotografiile, pentru ca o imagine e mai intensa decat o scena de film. In video nu poti descoperi niciodata toate detaliile si nici nu te poti pierde intr-un moment.

Ce te inspira? Artisti, locuri, muzica, oameni, lucruri pe care le-ai pune pe un mood board?
Tatal meu, care e pictor si e un artist in adevaratul sens al cuvantului. M-a sustinut mereu si mi-a transmis felul sau special de a vedea lumea. Tim Walker e unul dintre fotografii mei preferati. Ma inspira toate locurile, uneori ma umplu de idei doar mergand prin oras si tragand cu ochiul la oameni sau situatii interesante. Muzica imi e la fel de vitala ca si somnul, mancarea sau aerul. Ascult electronica sau instrumentala, imi place ca nu are nevoie de voce pentru a exprima o stare.

Cel mai interesant loc pe care l-ai descoperit in ultimele 12 luni?
Chiar acum cateva zile am gasit o biserica foarte veche in centrul orasului, cu pietre funerare foarte inalte sub copaci, totul parand sa aiba in jur de 200 de ani. Putin scary, dar foarte tare.

Ce citesti/ce asculti?
Recitesc una dintre cartile mele preferate, deja pentru a treia oara, „La capatul lumii si in tara aspra a minunilor” de Murakami, si ascult Ratatat.

Cel mai misto lucru la faptul ca esti un artist care traieste in Munchen?
Oamenii pe care ii cunosti. Am lucrat cu foarte multi artisti talentati de cand sunt aici.

Fara ce nu ai putea trai?
Aparatul foto, smartphone-ul meu, perna si chai latte.

Foto: Angela Peron Photography Sursa: Hypestreet.ro

The post Interviu cu fotograful Angela Peron. Flori, fete si baieti appeared first on Petocuri.

„Am avut norocul sa cresc intr-o familie inclinata spre arta, cultura, istorie, asa ca de mica am dezvoltat o pasiune pentru orice manifestare creativa sau umanista. De-a lungul anilor am frecventat cu mult entuziasm numeroase cursuri si ateliere de creatie, de la pictura la ceramica etc”, imi spune. „Cred ca pentru parinti a devenit putin confuza toata situatia avand in vedere ca in fiecare an imi gaseam o noua pasiune sau sport… Asa ca, atunci cand am descoperit fotografia- pe la 13 ani, cand am sterpelit vechiul aparat al tatalui meu, un Zenit ET- credeau ca e doar un nou interes si ca o sa ma plictisesc la un moment dat. Nu as putea sa ma plictisesc vreodata de asta.”

Majoritatea timpului si-l petrece la scoala, la cursuri sau studiind, adica in jur de 12 ore pe zi, lucru care nu ii lasa prea multe ragazuri pentru distractie. „Sunt autodidact in ale fotografiei si incerc sa-mi folosesc tot timpul liber, energia si eforturile ca sa cresc si sa ma dezvolt ca fotograf”. In plus, lucreaza pentru diverse agentii de fotomodele din Milano, pentru varii publicatii online, scrie pentru doua reviste (una de design si una de fotografie) si are in plan un start-up. „Noptile mele sunt destul de scurte, iar week-endurile libere foooarte rare. Putinele ore complet libere (trecute si ele in agenda), imi place sa le traiesc cat de divers posibil. Prietenii mei se amuza mereu pe seama mea cand ii intreb daca au chef de o aventura. Vreau sa strang o colectie bunicica de amintiri de povestit viitorilor nepoti.”

Iti mai amintesti prima fotografie care ti-a atras atentia, care a facut declicul pentru tine?

Sincera sa fiu, nu e vorba despre o singura fotografie, ci despre o valiza intreaga. La propriu. Bunicii mei au o valiza enorma- cand eram mica, puteam sa incap in ea fara probleme- plina de fotografii din tineretea lor si din toate locurile pe care le-au vizitat. Tin minte ca-i spuneam bunicului, si el pasionat de fotografie, ca vreau si eu sa fac intr-o zi asa poze frumoase ca el.

Ce vezi prima oara cand te uiti prin obiectiv?

Hm, depinde. Incerc sa traiesc foarte concentrat pe prezent; in momentul in care fac ceva, sa fiu cat de implicata posibil in acel proces. Atunci cand fac poze, mintea mi se goleste complet si fotografiez oarecum lasandu-ma ghidata de instinct; procesul creativ e o reactie la ceea ce se intampla in jur, iar astfel interactiunea cu subiectul devine foarte intima, personala.
Sunt zile cand am o anumita idee, foarte bine conturata, pe care vreau sa o redau cu orice pret, si atunci incerc sa raman concentrata pe asta. Daca fotografiem un editorial, stabilim cu echipa anumiti parametri dinainte, dar intotdeauna, cele mai reusite cadre sunt cele spontane, naturale. Cand ma inspira modelul in mod deosebit, sesiunea foto curge de la sine si povestea se dezvolta din mers, indiferent de discutiile premergatoare.
In orice caz, ca fotografiez oameni, cladiri, sau evenimente, caut intotdeauna detaliile mai putin evidente, lucrurile mici care fac scena speciala. Suna a cliseu, stiu, dar imi place sa observ lumea ce ma inconjoara si sa surprind ceva ce majoritatea oamenilor ar trece cu vederea. De cele mai multe ori incerc sa pun in valoare elemente subtile, de finete, folosindu-ma de lumina, culoare, si atmosfera.

Cu ce reviste ai lucrat? Care a fost cea mai memorabila experienta foto de pana acum?

Avand in vedere ca sunt la inceput de drum, nu ma pot lauda cu experiente memorabile sau colaborari cu nume grele ale industriei. Pana acum, am lucrat cu cateva reviste online pentru care am fotografiat editoriale exclusive; printre ele pot mentiona Fashionising.com, Ben Trovato, Papercut, Fucking Young etc. Momentan astept sa imi fie publicate editoriale in alte cateva reviste, iar in urmatoarele saptamani o sa am un program destul de intens avand in vedere ca suntem in plin sezon (Men/Women Fashion Week): teste pentru agentiile de top din Milano, editoriale si cateva campanii. Din pacate, in fiecare an am examene exact in aceeasi perioada cu fashion week-ul, asa ca ratez numeroase evenimente si oferte, dar scoala e pe primul loc deocamdata.

Cea mai interesanta experienta fotografica de pana acum a avut loc cu aproximativ un an in urma; am mers in Ljubljana, Slovenia special pentru asta. A fost primul meu editorial, asa ca am fost destul de stresata, mai ales avand in vedere ca urma sa lucrez cu cei mai buni artisti din Slovenia si toti aveau asteptari mari de la mine. Am folosit ca locatie sera tropicala din gradina botanica.
Inauntru erau cel putin 25 de grade, iar afara viscolea, totul (inclusiv sera) era acoperit de zapada.Vegetatia luxurianta contrasta superb cu scena din exterior, atat ca, umezeala din sera ne-a dat mari batai de cap la machiaj si coafura, iar lumina, sau mai degraba, lipsa ei, mi-a dat planurile peste cap complet, din punct de vedere a tipurilor de imagini pe care doream sa le obtin. In plus, am avut numeroase probleme tehnice, 2 ore la dispozitie sa pozam 8 tinute complexe si foarte fragile, vizitatorii gradinii se plimbau in voie prin cadrele noastre. O intreaga aventura. Uitandu-ma in urma, ma incearca o urma de regret, pentru ca stiu ca puteam obtine mult mai mult; observ toate greselile si ma gandesc la tot ceea ce as fi facut diferit. Dar, a fost o prima experienta excelenta, am invatat foarte mult din ea, asa ca nu as schimba nimic.

Un fetish fotografic si o fantezie pe care ai indeplini-o daca ai avea un buget nelimitat?

Nici nu stiu de unde sa incep. In momentul de fata visez la un shooting tropical si ultra colorat pe o plaja in Brazilia, la unul sub soarele torid in desertul Chichuaua din Mexic, si un roadtrip accross US, neaparat cu instalatia Prada Marfa. Si mi-ar placea sa documentez Burning Man.

Ce echipament folosesti?

Momentan am un Nikon D7000, un prime de 50 mm 1.8 si cateva aparate pe film. Sper sa imi cumpar un set basic de lumini cat de curand, si sa-mi transform casa intr-un mic studio.

Cu ce modele ti-ai dori sa lucrezi?

Cara Delevingne si Michael Tintiuc. Mi-ar placea sa-l cunosc pe Rick Genest si sa-i fac poze pe un acoperis in Berlin.

Ce te inspira (oameni, artisti, locuri, lucruri, carti, filme, muzica…)?

Tot. Destul de simplu. Cred ca traim intr-o lume absolut extraordinara si ar fi o nebunie sa raspund orice altceva. In primul rand iubesc si respect natura, asta ma face foarte calma, zen cum imi place sa spun, si ma face sa caut frumosul in orice. Oamenii mi se par incredibil de interesanti, ceea ce ma face sa vreau sa cunosc si sa fotografiez pe toata lumea; atunci cand nu se asteapta, pentru ca vreau sa-i surprind sinceri. Citesc foarte mult si am o paleta foarte larga de interese; in ultima vreme citesc despre univers, fizica cuantica, hacking si design interior. Nu prea au legatura cu fotografia, dar ma ajuta sa gandesc totul mult mai profund, sa invat sa-mi pun intrebarile potrivite si sa imi exersez mintea si creativitatea.
Am o curiozitate innascuta si o nevoie continua de a afla lucruri noi. As putea sta ore in sir in orice muzeu sau biblioteca, as vrea sa ma uit peste reviste si albume zile intregi, si nu as pierde nici o ocazie sa povestesc cu un artist. Ma fascineaza suprarealismul, Dali, lumina din tablourile lui Vermeer, arhitectura lui Wright, delicatetea lui J.S.Foer si ciudatenia lui Kurt Vonnegut. Am o afinitate pentru surf rock, anii 60-70, miscarea hippie, raves si locatii post-industriale.

Un fotograf foarte talentat pe care ti-ar placea sa il cunosti? (contemporan sau nu)

In realitate, as vrea sa cunosc cateva perechi de fotografi: Mert&Marcus, Inez&Vinoodh, Andoni&Arantxa, si Camilla Akrans de sine statatoare haha.

Descopera mai multe fotografii ale artistei pe pagina ei de Facebook!

Foto: www.patriciaimbarus.com

The post Interviu: Patricia Imbarus. Zenit, Milano, Burning Man appeared first on Petocuri.