Oamenii isi aleg masina cu multa pasiune si emotie. Ramona Pirlog, Director de Marketing Mercedes-Benz Romania

Intr-o perioada in care atentia consumatorilor este cea mai valoroasa moneda, brandurile nu mai concureaza doar prin produse, ci prin experiente. Showroomul traditional lasa loc spatiilor care inspira, educa si creeaza conexiuni autentice. Marketingul nu mai este doar despre a spune o poveste, ci despre a-i invita pe oameni sa o traiasca.

Mercedes-Benz Studio, proiectul gazduit timp de sase saptamani la Muzeul de Arta Recenta din Bucuresti, este expresia acestei transformari. Mai mult decat o expozitie sau un spatiu de brand, studioul functioneaza ca un hub urban in care designul, patrimoniul, tehnologia si comunitatea se intalnesc intr-o experienta construita in jurul emotiei.

In spatele proiectului se afla o competitie globala, o echipa care a indraznit sa viseze si o strategie care pune oamenii inaintea produsului.

De la Bucuresti la Los Angeles si Tokyo

Putini dintre vizitatorii care trec pragul Mercedes-Benz Studio stiu ca proiectul a castigat o competitie internationala, in care Bucurestiul s-a aflat pe aceeasi lista cu orase precum Los Angeles, Paris, Tokyo sau Shanghai. Totul a inceput in noiembrie anul trecut, cand sediul central Mercedes-Benz din Stuttgart a lansat conceptul unor spatii urbane temporare, amplasate in centrul marilor orase ale lumii.

Am intrat in competitie fara sa stim exact la ce sa ne asteptam. Poate tocmai de aceea ne-am permis sa fim foarte creativi, spune Ramona Pirlog.

Creativitatea s-a dovedit decisiva. Dincolo de indicatorii de trafic sau de potentialul comercial al pietei, echipa de evaluare a urmarit forta ideii si capacitatea acesteia de a genera relevanta culturala. Rezultatul? Bucurestiul a intrat in cercul select al oraselor care gazduiesc conceptul Mercedes-Benz Studio.

Am pus Bucurestiul pe harta Mercedes-Benz global. Se vorbeste despre noi in intalnirile internationale ale companiei si este o mandrie care depaseste granitele brandului,” a adaugat ea.

Cand showroomul devine experienta

In ultimii ani, una dintre cele mai importante transformari din marketing a fost trecerea de la comunicarea produsului la construirea experientei.

Mercedes-Benz Studio a fost gandit exact in aceasta logica.

Nu este un showroom. Nu este nici o galerie de arta si nici un spatiu de evenimente in sensul clasic. Este un loc in care oamenii pot descoperi universul Mercedes-Benz, fara presiunea unei decizii de cumparare. Poti intra pentru o cafea, pentru un workshop de design, pentru o vizionare de Formula 1 sau pentru a vedea primul patent al automobilului din istorie. In acelasi spatiu, poti explora cele mai noi modele ale marcii si poti intelege cum s-au construit cei 140 de ani de inovatie care definesc brandul.

Ne-am dorit sa fim mai aproape de oameni si sa construim un loc al intalnirilor si al experientelor. Un spatiu in care sa descoperi Mercedes-Benz intr-un mod firesc si relaxat.

Puterea emotiei intr-o industrie tehnica

Poate cea mai interesanta revelatie pe care Ramona Pirlog a avut-o odata cu intrarea in industria auto este legata de modul in care oamenii aleg o masina. Desi piata vorbeste despre specificatii, performanta si tehnologie, adevarata decizie se ia, de multe ori, la nivel emotional.

Noi credem ca alegem o masina pe baza specificatiilor tehnice. In realitate, conteaza enorm cum te face sa te simti, daca te reprezinta si daca te regasesti in ea. Masina este, de multe ori, o extensie a personalitatii noastre.

Intr-o categorie dominata aparent de argumente rationale, emotia continua sa fie factorul determinant. Materialele, culorile, senzatia de la volan sau sentimentul de apartenenta la un anumit univers de brand sunt elemente care influenteaza profund procesul de alegere.

Muzeul ca spatiu de dialog

Gasirea locatiei potrivite a fost una dintre cele mai mari provocari ale proiectului. Dupa saptamani de cautari si adaptari, echipa a gasit, in Muzeul de Arta Recenta, partenerul ideal. Rezultatul este o combinatie rar intalnita intre patrimoniu, arta contemporana si inovatie tehnologica.

La etajul dedicat expozitiei, vizitatorii pot parcurge istoria automobilului de la primul patent pana la concepte care par desprinse din viitor. In restul spatiului, programul este construit in jurul experientei si dialogului. Ateliere pentru copii, workshopuri de design si inovatie, degustari, lansari de modele si seri dedicate comunitatii transforma studioul intr-un organism viu, aflat intr-o permanenta schimbare.

O generatie care cauta experiente

Unul dintre cele mai surprinzatoare lucruri pentru echipa Mercedes-Benz a fost profilul vizitatorilor. Dincolo de clientii traditionali ai marcii, studioul a atras un public nou: tineri, familii si foarte multi copii.

Ma bucur enorm sa vad copii de doi sau trei ani care vin in fiecare weekend sa descopere ce masini avem expuse.

Poate ca acesta este cel mai clar semnal ca limbajul noilor generatii este experienta.
Nu reclama. Nu afisul. Nu spotul TV.
Experienta.

Energia care vine de la oameni

Pentru Ramona Pirlog, proiectul a avut si o dimensiune personala. Organizarea unui program cu evenimente aproape zilnice, timp de sase saptamani, a insemnat un ritm de lucru intens, insa si o descoperire neasteptata.

Am aflat ca am mai multa energie decat credeam. Ma incarc din energia oamenilor si din reactiile lor. Fiecare seara imi da puterea sa o iau de la capat a doua zi.

Este, poate, cea mai buna definitie a marketingului contemporan: atunci cand experienta functioneaza, energia circula in ambele sensuri.

Mai mult decat un proiect de marketing

Daca ar fi sa rezumam Mercedes-Benz Studio intr-un singur cuvant, acesta ar fi relevanta.

Relevanta culturala.
Relevanta pentru comunitate.
Relevanta pentru generatiile care cauta conexiuni autentice cu brandurile pe care le aleg.

Intr-o lume in care produsele pot fi copiate, iar tehnologia devine rapid accesibila tuturor, experienta ramane unul dintre putinele avantaje competitive, imposibil de replicat. Iar Mercedes-Benz Studio demonstreaza ca viitorul marketingului nu se construieste doar in jurul produselor, ci in jurul oamenilor care aleg sa faca parte din poveste.

Fotografii: Andreea Macri

The post Bucurestiul pe harta globala a Mercedes-Benz appeared first on Petocuri.

Primul gand care m-a vizitat cand am decis sa sustin seminarul de publicitate pentru studentii din anul 1 de la FJSC a fost ca poate ar trebui sa imbrac o “haina” de profesor – e adevarat, cam “oversized” pentru mine :)) – si sa vin la curs cu informatii cristalizate din experienta si livrate academic in cele doua ore clasice de seminar. 

A plecat repede gandul acesta. 

Pentru ca a fost practic impins aproape brutal de ceea ce pentru mine este cea mai importanta regula a comunicarii: iti adaptezi mesajul in functie de audienta. Iar adevarul este ca acesti tineri de 19-20 de ani sunt la o intrebare AI distanta de majoritatea informatiilor pe care poti sa le oferi, fie chiar si dupa 25 de ani de experienta. E adevarat, ceea ce obtin ei instant din chat-ul cu AI e o informatie plata si volatila care cu greu ramane cu ei. Asa ca am decis sa le ofer experienta din spatele informatiei, experienta care da semnificatie si face informatia memorabila. 

In cele 2 luni si jumatate cat am lucrat impreuna, am imaginat o “agentie de studenti” si mi-am propus sa parcurgem pe bune toate etapele unei campanii – de la research, insight, concept, prezentare și pana la spot. La finalul intalnirilor noastre urma sa avem o campanie la cheie, care sa poata sa fie oricand prezentata unui client. 

Pe baza unui brief virtual, am realizat impreuna o campanie de ziua femeii pentru brandul Mercedes- Benz, plecand de la unul dintre cele mai frumoase insight-uri pe care le-am auzit vreodata despre “femei la volan” – si anume acela ca mamele transforma rutina in ritualul care ne formeaza si ca drumurile scurte, de zi cu zi – pana la scoala, stomatolog, la antrenamentul de baschet sau la prima petrecere – sunt drumurile cu care crestem. 

“Drumurile scurte te duc departe” 

Asa ca va invit sa urmariti proiectul universitar realizat in exclusivitate cu acesti studenti de anul 1 de la FJSC. Enjoy!

Copywriting / Eutihia Baboi / student anul 1 Publicitate FJSC

Research si strategie / Vlad Pinzaru si Alexandra Ciobanu / studenti anul 1 Publicitate FJSC

Director de creatie / Vicki Nicola / thegroup

Productie / Adrian Negoitescu si Alexandru Ion / BRO Squad Production

Foto / Andreea Macri

Makeup / Adina Vlad

Multumesc frumos, Ada Condeescu, pentru ca ai spus “da” fara ezitare si ai venit in proiect cu energia ta mereu buna.

Multumesc, Ramona Parlog, pentru ca ai venit la prezentarile studentilor, le-ai oferit insight-uri relevante despre aceasta profesie si le-ai legitimat pana la capat experiena de “prezentare la client” 

Multumesc acestor tineri pentru ca mi-au aratat, inca o data, ca increderea si simpatia sunt cei mai buni catalizatori pentru un proiect creativ.

The post The kids are all right appeared first on Petocuri.

De-a lungul timpului, am facut multe forme de sport. Fitness, aerobic, alergare si acum Pilates. Dintre toate, fata de Pilates parca am intalnit cele mai multe prejudecati. Ca de fapt, nu prea e sport, e asa, o “miscare usoara”. Si recunosc, la inceput, tot cam asa m-am “agatat” si eu de reformer: cu ideea preconceputa ca nu stiu cand o sa vad rezultatele. Intrebarea este “care rezultate?” Pentru ca de aici pleaca totul. 

Daca vrei sa vezi ca arati bine in oglinda sau sa simti ca esti bine in corpul tau. 

Pentru mine, Alexandra este prietena mea de “reformer”, antrenoarea de fitness si persoana cu care am facut acest switch de perspectiva. Pentru ca impreuna cu ea am gasit echilibrul pentru un antrenament care sa combine in egala masura preocuparea pentru forta si masa musculara, dar si mobilitatea si flexibilitatea unor miscari mai lente si fluide. De altfel, dorinta de mai bine si nevoia de a combina cele doua tipuri de miscari sunt chiar motivele care au determinat-o si pe ea sa devina antrenor de Pilates.

Pilates si iubirea fata de corp

“Daca ar fi sa dau timpul inapoi, cred ca a fost o decizie nascuta din curiozitate. Eram deja antrenor de fitness, insa simteam ca ceva imi lipseste. Totul se invartea in jurul fortei, al muschilor si al ideii de a trage cat mai tare la antrenamente. Cunosteam principiile de Pilates la saltea din timpul cursurilor de formare, dar nu ma atrageau foarte mult la acel moment. Imi placea insa ideea din spatele lor — aceea de a avea grija de corp — lucru pe care simteam ca, intr-un fel sau altul, fitnessul il pierdea pe drum.

La un moment dat mi-am spus totusi sa incerc si sa invat metoda pe reformer, mai ales ca aceasta nu era predata in cursurile de formare de atunci. A fost, practic, curiozitatea combinata cu sentimentul ca se poate face mai bine.

Cand am inceput cursul, am avut o revelatie: desi aveam forta si masa musculara, mobilitatea si flexibilitatea mea nu erau la nivelul la care ar fi trebuit sa fie. In fitness, mai ales la vremea aceea, nu se punea atat de mult accent pe aceste lucruri. Atunci am inteles exact ce imi lipsea. Si tot atunci mi-a venit ideea de a combina cele doua discipline.”

Privind acum in urma, cred ca de fapt imi lipsea iubirea fata de corp. Fitnessul ma invatase mai mult sa urmaresc cum arat — sa construiesc masa musculara si sa trag mai tare la antrenament. Pilatesul mi-a aratat insa ca miscarea poate insemna si altceva: sa ai grija de corpul tau, sa il respecti, sa il intelegi si sa lucrezi pentru sanatatea lui, nu doar pentru definirea muschilor.„

Pilates si antrenamentul one to one

Sunt patru ani de cand doua sau trei dimineti pe saptamana inseamna invariabil si un antrenament de Pilates. La ora 09.00 imi pun in pillow bag-ul de la Maads Norgaard, tricoul de schimb si un necessaire basic de beauty si am plecat la intalnirea cu Alexandra. Starile mele si motivatia variaza, la fel ca anotimpurile. In unele zile e cu energie si determinare, alteori as vrea sa fug in directia pat, direct si fara ezitare. Dar ceea ce ma motiveaza invariabil este ca stiu ca acea ora de antrenament este gandita pentru mine, ca e spatiu de negociere si ca in cele din urma, cu miscare si rasete, ea devine cumva un portal spre o stare de mai bine. 

Cred ca unul dintre cele mai mari beneficii ale unui antrenament one-to-one este faptul ca se creeaza un spatiu sigur. Un loc in care poti veni fara teama, fara presiune si fara sentimentul ca esti judecat. Pentru multe persoane, mai ales pentru femei, acest lucru este foarte important atunci cand incep sa faca sport.”

„In acelasi timp, antrenamentul este complet personalizat, adauga Alexandra. Fiecare persoana vine cu propriul corp, cu propria poveste, cu o anumita stare in ziua respectiva si cu obiective diferite. Intr-un antrenament individual putem tine cont de toate aceste lucruri si putem construi un program adaptat nevoilor fiecaruia.

Pentru mine este important ca fiecare persoana sa simta ca este ascultata si inteleasa, iar antrenamentul sa fie potrivit pentru corpul si pentru momentul in care se afla,” mai spune Alexandra.

PILATES SI EXPERCITIUL PERSONALIZAT

Sunt intr-o etapa a vietii mele cand realizez din ce in ce mai mult ca personalizarea tipului de exercitiu este mai importanta decat miscarea in sine. Tinereatea vine cu aceasta relaxare generoasa in care faci miscare pentru ca te ajuta corpul. Pe masura ce te maturizezi, intelegi ca faci miscare ca sa ajuti corpul. Si atunci, e cu atat mai important sa il asculti si sa iti rafinezi exercitiile in functie de nevoile fiecaruia. Iar intalnirile one-to-one cu Alexandra raspund la fiecare brief. 

“In primul rand incerc sa inteleg corpul clientului — daca este la inceput, daca a mai facut sport, daca are anumite dureri sau limitari si, foarte important, care este scopul pentru care a inceput sa faca sport. In functie de toate aceste lucruri, creez un plan de antrenament specific fiecaruia. De altfel, cred ca aceste lucruri ar trebui sa se intample in toate domeniile sportive, nu este un aspect care tine doar de Pilates. Scopul meu este ca fiecare persoana sa lucreze la nivelul potrivit pentru corpul ei, astfel incat miscarea sa fie eficienta, dar in acelasi timp sigura, iar in timp sa poata evolua.”

PILATES SI ECHILIBRU

Am intrebat-o pe Alexandra cum ar defini intr-un singur cuvant antrenamentul de Pilates. Si raspunsul ei a rimat intocmai cu gandurile mele, dupa patru ani de antrenament. 

Pentru mine, Pilates inseamna echilibru. Cred ca este piesa de mijloc dintre control si forta, locul in care cele doua invata sa functioneze impreuna. Este un echilibru intre corp si minte si un mod prin care incepi sa iti intelegi mai bine corpul si nevoile. In acelasi timp, te ajuta sa iti gasesti propriul echilibru interior.”

Pilates-ul iti pune alta oglinda in fata, aceea in care nu mai conteaza centimetri sau kilograme, ci perspectiva din care te privesti. Atata timp cat esti in echilibru vei vedea silueta mai lina și mai bine proportionata. Pentru ca nu esti niciodata suficient de slaba si de frumoasa, pana cand nu vei decide tu asta, pe bune, in mintea ta. 

Multumesc, Alexandra! Ne vedem marti.

Fotografii: Andreea Macri

The post Rethink with reformer appeared first on Petocuri.

Am invitat-o pe Alessia sa ne povesteasca despre experienta ei ca studenta acolo, despre emotia acestui pas, despre acomodare si teza finala, precum si despre locuri preferate din Paris sau din Bucuresti, despre moda si stil personal. 

“Am aplicat si tin minte dimineata in care mi-a venit scrisoarea ca am fost acceptata si am fost acceptata si cu bursa. Am crezut ca este spam”, isi aminteste ea despre momentul in care a aflat ca a intrat la facultate. Arta a fost parte din viata ei de cand era mica, iar primele amintiri o poarta in podul casei in care a copilarit, alaturi de parintii ei, Amalia Nastase si Ilie Nastase. Era un loc amenajat cu si pentru arta, unde se desfasurau lectiile ei de pictura.

“Matematica, stiinta sau geografia nu ma pasionau atat de mult cat ma pasiona ora de arta si de-aia am zis sa urmez ceva care ma face fericita si care imi si place. In clasa a 12-a, a aplicat la Parsons Paris, o universitate si un univers din care si-a dorit sa faca parte. Am intrebat-o ce i-a fost sau i-ar fi fost de ajutor si daca are o recomandare care poate inspira pe cineva care termina liceul acum. Mi-a povestit cum parerile oamenilor din exterior, care puneau sub semnul intrebarii arta ca meserie adevarata sau sansa de reusita, tinand cont de rata de acceptare a scolii, au pus pe ea multa presiune. Din fericire, a avut parte si de mult sprijin, iar mama ei pare sa fi fost cel mai mare suporter. “Cred ca un sfat ar fi sa asculti oamenii care au incredere in tine, cu care poti discuta si cu care poti avea o conversatie adevarata si constructiva (…) Eu am crezut foarte mult in acei oameni, dar si in mama. Si cred ca am crezut mai mult in ea si de-aia a iesit bine.”

Acomodarea la o scoala de arta din afara

Fie ca e vorba de un cartier nou, de un alt oras sau de o alta tara, orice mutare de acasa e urmata de o perioada de acomodare, cu mult consum emotional, chiar si-atunci cand locul este unul fermecator cum e Parisul. Am fost curioasa cum a simtit ea schimbarea.“Ce m-a ajutat cel mai mult a fost aceasta dorinta de a pleca si de a descoperi ceva nou. Pentru ca tatal meu a jucat tenis acolo si a locuit in jur de 15 ani, mereu imi povestea ca este cel mai frumos oras. Si mama la fel. Practic, pentru mine, Parisul a fost a doua casa, eu m-am si nascut acolo si cred ca mi-a fost mai usor sa ma mut. In schimb, nu cred ca reuseam atat de usor daca nu aveam suportul emotional din partea mamei mele si suportul financiar, pentru care le sunt foarte recunoscatoare.”

Deoarece, in primul an, studentii exploreaza discipline foarte diverse, colegii incep sa urmeze mai multe cursuri impreuna abia din al doilea an. Atunci a simtit ca s-a acomodat cu adevarat si ca e parte dintr-un grup cu care impartasea pasiuni comune: “Si de-acolo s-au format si relatii si ma simteam si mult mai confortabil la scoala, pentru ca aveam cu cine sa vorbesc, aveam cu cine sa ies”.

Pregatirea pentru absolvire

Isi aminteste ca a intrigat-o perspectiva de a crea mai intai pentru tine si abia apoi pentru public: “Prima data, cand am intrat la facultate, nu intelegeam ce inseamna. Cum sa nu ma gandesc si la public, pentru ca eu, practic, ma gandesc mult mai mult la el?” se intreba ea. Simte ca a inteles pe deplin sensul in ultimul an de studii, cand a lucrat pentru teza de licenta.

Proiectul ei a pornit de la o tema personala, insomnia cu care se confrunta. Cand a dat, din intamplare, peste cartea lui Stephen King, Insomnia, varianta in franceza, si-a spus ca e un semn prea mare si s-a apucat de treaba: cercetare, eseu, instalatia finala. “A fost prima oara in patru ani cand chiar am facut ceva despre mine.”

Instalatia ei, intitulata Clinical Chaos, a fost construita dintr-un cadru de pat imens, sudat special pentru proiect, deasupra caruia era o sculptura mobila, compusa din obiecte diverse, dintre care unele o ajutau sa adoarma, chiar daca avea parte de un somn superficial, si celelalte, dimpotriva, o tineau treaza. Instalatia a fost prezentata, pentru cateva zile, la Galerie Au Roi, intr-o expozitie colectiva, alaturi de lucrarile colegilor.

Aceasta nu a fost prima ei expozitie. Alessia a mai avut un vernisaj la Bucuresti, inainte sa aplice la facultate. Lucrarile de atunci, de la serigrafie, la sculptura si instalatie, au avut ca punct de pornire sportul practicat de tatal ei, iar focusul ales a fost tenisul ca miscare.

Locuri preferate din Paris si Bucuresti

Ramanem in zona expozitiilor, de aceasta data a celor vizitate in timpul liber. Pentru ea, Bourse du Commerce reprezinta locul din Paris, care gazduieste constant expozitii impresionante, iar, printre ele, un loc special il ocupa expozitia To Breathe – Constellation (2024), semnata de Kimsooja.

“Kimsooja a facut o instalatie imensa. A acoperit tot Bourse du Commerce cu oglinzi. Cand am intrat, mi s-a parut ca nu mai aveam nevoie de telefon si de lumea de afara. Eram, pur si simplu, eu cu instalatia. Intr-adevar, am vazut si foarte multi oameni care isi foloseau telefoanele si isi faceau poze, dar si foarte multi oameni care atingeau instalatia si se conectau cu ea. Si lucrul asta mi s-a parut foarte puternic, mai ales in ziua de azi, cand tot ce conteaza este telefonul.”

Aflat in renovare, asa cum e tot Centrul Pompidou, Atelierul Brancusi reprezinta un alt loc drag ei, unde mergea cand ii era dor de casa. “Era foarte frumos si ma simteam foarte privilegiata ca puteam sa ma duc acolo si sa stau cat voiam eu.”

“In primul rand, cartierul meu preferat este Le Marais. Acolo se strang oamenii tineri, creativi si simt ca este inima Parisului, cum ar veni. Nu locuiesc acolo, dar merg in fiecare weekend cu prietenii la cafenea, ne plimbam, radem, glumim. Sunt foarte multe show-uri live. (…) Daca ar fi sa zic un restaurant sau loc unde as manca, orice braserie din Paris este buna. Aproape de casa, este un loc foarte bun cu burgeri. Mereu ma duc acolo. Se numeste Ferdi. Imi mai place L’Entrecote, care este, cred, cel mai viral loc din Paris. Acolo am fost prima data cu mama, cand am ajuns in Paris, si e o amintire frumoasa.”

Locurile dragi din Bucuresti sunt cele in care s-au cuibarit cel mai bine amintirile copilariei. Printre ele, prima casa in care a locuit, primul ei acasa, Parcul Kisselef sau restaurantul Paul din Dorobanti, unde obisnuia sa mearga cu tatal ei. “Mereu cand ma duc acolo, am un flashback din copilarie.”

Moda & stil personal

Conversatia noastra a trecut la moda, o lume conectata cu arta si am ajuns la concluzia ca, daca unii pun punct si altii, semnul intrebarii la expresia “moda este arta”, noi suntem de partea primei baricade. De aici, am trecut la stilul ei vestimentar: “Astazi, ar fi foarte mult despre mama si despre cum se imbraca ea cand era de varsta mea. Acum cativa ani, probabil ca as fi spus ca ma uitam la trenduri si era ceva superficial.” Jachetele din piele si trench-coat-urile sunt printre piesele care ii plac foarte mult. Mi-a povestit ca majoritatea garderobei ei e compusa din haine purtate in trecut de mama ei, din lucruri gasite in second-hand-uri sau articole pe care le are de mai multi ani si ca obisnuieste sa isi cumpere doar lucruri care ii plac foarte mult. Intr-o lume a fast-fashion-ului, apreciaza si incurajeaza obiceiul care pare a avea o amploare din ce in ce mai mare printre tineri de a cauta obiecte vintage si de a merge in second-hand-uri.

La varsta de 22 de ani, Alessia e inca la inceput de drum. Isi doreste ca arta sa ramana parte din viata ei si i-ar placea ca pe viitor sa exploreze mai mult zona de instalatii, unde se simte cel mai bine. Sensibilitatea ei aparte, increderea si experienta castigate in anii de studiu sunt un GPS bun pentru ce va urma.

Fotografii: Andreea Macri

The post Alessia Nastase. From Parsons with love. appeared first on Petocuri.

Le-am invitat pe Noemi si pe Madeleine sa ne spuna mai multe despre proiectul lor colaborativ, in care povestile de viata devin obiecte pretioase, prin intermediul designului de bijuterie.

Madalina Tudor Radulea (stanga) si Noemi Meilman (dreapta)

Cum a aparut ideea colectiei de inele?

Noemi Meilman: Incep cu „cand a aparut ideea”, pentru ca asta a fost acum vreo 5 ani, cand bunul meu prieten, Robert Ratiu (creativ & activist, printre multe altele), care la acea vreme era director de creatie intr-o agentie de publicitate, lucra la o prezentare pentru un pitch, la invitatia unui brand de bijuterii. I-am sugerat, fara sa imi solicite aceasta interventie, sa propuna o colectie de inele de divort. Iar Robert mi-a raspuns scurt si firesc: „Noemi, niciodata nu vor accepta asa ceva, dar e o idee prea buna ca sa nu o faci tu, doar cu Madeleine„.

La inceputul acestui an, Madeleine m-a sunat sa ne vedem (si cu Adriana Chiper, partenera mea la The Station), ca sa ne povesteasca despre colectia Roque Atelier, realizata impreuna cu Cara Concrete Jewelry Design, o colectie splendida de inele de logodna si de casatorie / aniversari de casatorie.

Mi-am amintit de ideea mea cu inelele de divort si i-am zis: „Madeleine, facem evenimentul si, dupa asta, ce zici sa facem noi doua o colaborare cu o colectie de inele de divort?”

Madeleine a zis Da din prima. Ne-am vazut in luna iulie si ne-a trebuit doar o intalnire la ea in atelierul din Popa Savu 10, urmata de conversatii de mood pe WhatsApp si asa a aparut colectia… care, de fapt, cuprinde doua colectii: una de inele de divort, La Libération, si una de inele care celebreaza alte victorii personale, La Victoire.

Care a fost drumul de la prima conversatie, la formele concrete ale bijuteriilor?

Madalina Tudor Radulea: Totul a inceput cu o discutie despre idei, valori sau emotii ce urmau sa fie transmise prin bijuterii. Dupa prima conversatie, a urmat o perioada de brainstorming si desen. Dupa validarea prototipurilor, s-a trecut la productia bijuteriilor in forma lor finala, folosind tehnici specifice de prelucrare a metalului, montarea pietrelor sau aplicarea finisajelor.

In colectie, asociati divortul cu cuvinte empowering, precum libertate si victorie, povestiti-mi despre mesajul pe care vreti sa-l transmiteti prin acest proiect colaborativ?

Noemi Meilman: Initial era un singur inel de divort, ii spusesem Le D.

Inelul pentru victorii personale era clar conturat: La Victoire. Am fost la intalnirea cu Madeleine si, la plecare, am trecut pe langa Statuia Aviatorilor si atunci mi-a venit ideea cu Nike, simbolul suprem al victoriei. Am ajuns acasa, i-am trimis lui Madeleine mood cu La Victoire cu Nike, Madeleine a desenat inelul si mi-a zis ca s-a gandit la mai multe inele declinate din idea de Nike & La Victoire.

Apoi, l-am sunat pe Robert (desigur), care imi sugera sa scriu altceva decat Le D. pe inelul de divort, pentru ca aveam La Victoire atat de bine conturat. In timp ce ne brainstormam noi, m-a auzit Avi, fiul meu, care se juca de zor pe PS la el in camera: „Mama, L’anneau de la Liberté”, ce zici? Asta e, doar ca ii zicem L’année de la Liberté, pentru ca anneau e prea generic, iar in franceza la inel i se spune bague.

Practic a fost punctul de pornire pentru numele inelului de divort. Apoi i-am scris prietenei mele bune, Corina Esteller, care traieste in Franta de peste 20 de ani si care tocmai se marita in Las Vegas:). Corina mi-a sugerat sa ii spunem L’année de la Libération, pentru ca este mult mai puternic decat Liberté, in contextul nostru. Si pentru ca aveam simetria lui La Victoire, asa s-a nascut La Libération.

La Victoire o are pe Nike, iar, pentru colectia La Libération, m-am gandit la bacantele dansatoare. Pentru ca dansul este un simbol al eliberarii, al libertatii de miscare si intregeste coregrafia celor doua colectii, e un <pas de deux> perfect.:)

Aceste referinte din antichitate se potrivesc perfect cu formele inelelor lui Madeleine si sunt foarte incantata de cum a iesit colectia noastra.

A fost, iata, un brainstorming adevarat, in care au fost implicati oameni dragi mie.

Iar dupa ce au aparut primele simulari, le-am trimis si Corinei, si lui Robert, si Ioanei Ulmeanu si lui Razvan Firea, care a venit cu cateva sugestii de asezare a literelor si cifrelor romane la inelul statement. Practic cel mai „fortos” inel din colectie este cel in care scrie pe exterior La Libération si dedesubt, cu cifre romane, anul divortului / al despartirii. La celelalte inele din colectie La Libération este scris in interior.

Piesele colectiei pot fi personalizate, o optiune ce poate parea aproape obligatorie in cazul unui proiect ce atinge o tema atat de personala. Cat de important e pentru un designer sa ofere clientilor o astfel de optiune?

Madalina Tudor Radulea: Cred ca personalizarea a devenit nu doar o optiune apreciata, ci aproape o necesitate, mai ales cand vorbim despre o colectie construita in jurul unei teme personale. In astfel de cazuri, clientul nu mai cauta doar o piesa estetica, ci una care sa rezoneze cu propria lui poveste, cu emotiile si valorile sale.

Pentru mine, ca designer, oferirea acestei posibilitati este o forma de respect fata de unicitatea fiecarui individ. Personalizarea transforma obiectul intr-o experienta, intr-un dialog intre creatia mea si identitatea purtatorului.

Mai mult decat atat, aceasta abordare consolideaza relatia designer–client si adauga o dimensiune emotionala care creste valoarea piesei pe termen lung. Intr-o lume in care totul pare standardizat si rapid, faptul ca un obiect poate fi adaptat nevoilor si gusturilor personale il face cu adevarat relevant.

Prin urmare, consider ca personalizarea este un instrument esential pentru orice designer care doreste sa creeze cu adevarat pentru oameni, nu doar pentru tendinte.

Transformarea inelului de logodna intr-o piesa noua e un proces incarcat de semnificatii, dar si unul legat de sustenabilitate in design. Care este punctul vostru de vedere legat de aceste doua perspective?

Madalina Tudor Radulea: Transformarea unui inel de logodna intr-o piesa noua este, fara indoiala, un gest profund simbolic. Este un act de resemnificare – o reinterpretare a unui obiect care poarta amintiri, emotii si, uneori, chiar tranzitii dificile. Din aceasta perspectiva, procesul nu este doar despre design, ci despre vindecare, evolutie personala si capacitatea obiectelor de a ne insoti in diferite etape ale vietii.

Pe de alta parte, acest gest este si o alegere sustenabila. Intr-o industrie in care extragerea de resurse si productia de bijuterii implica un impact semnificativ asupra mediului, refolosirea unui material existent este un pas responsabil. Nu mai cream doar frumos, ci si constient.

Cred ca cele doua perspective – emotionala si ecologica – nu se exclud, ci se completeaza. Este o forma de respect: fata de trecut, fata de resurse si fata de viitorul pe care vrem sa-l construim prin design.

Noemi Meilman: De cand o cunosc pe Madeleine (de peste 10 ani), foloseste argint reciclat si aur reciclat.

Colectia noastra este o invitatie clara pentru cele/cei care vor alege unul dintre inelele de divort, sa isi aduca inelul de logodna/verigheta si sa le topeasca, „sa arda” trecutul si sa poarte cu mandrie inelul eliberarii, eventual, intregit si de piatra fostului inel.

Eu am divortat de doua ori pentru ca nu imi plac compromisurile si doresc sa traiesc in prezent, care este cel mai sigur. Inelele noastre sunt facute pentru prezentul fiecareia/fiecaruia care alege sa il poarte si, cum imi place mie sa glumesc, sa ii aminteasca sa nu mai repete greselile din trecut.:)

Legat de reciclare, sunt total de acord cu Madeleine. Sunt consumatoare de vintage si de second hand si imi place sa construiesc tinute si bijuterii combinand ceva vechi cu ceva nou.

Colaborarea e un proces recurent in parcursul vostru profesional, care sunt elementele unei colaborari reusite?

Madalina Tudor Radulea: Pentru mine, o colaborare reusita se bazeaza pe incredere, comunicare sincera si respect reciproc. E important sa existe deschidere, flexibilitate si dorinta de a construi impreuna, nu separat. Iar recunoasterea contributiei fiecaruia face intotdeauna diferenta.

Noemi Meilman: Exact cum a scris Madeleine. Noi colaboram din punct de vedere profesional din primavara lui 2015, atunci cand Madeleine a lansat prima colectie, practic inainte de a fonda The PR Station impreuna cu Adriana. In tot acesti ani, ne-am intersectat la Romanian Jewelry Week, la aproape toate evenimentele noastre, am colaborat client-agentie si am cumparat piese de bijuterie de la Madeleine.

Dar aceasta este prima noastra colaborare pentru o colectie si sunt foarte incantata de cum a iesit. Avem o La Victoire personala.

Ati gandit colectia ca proiect punctual sau ramane deschisa posibilitatea de a extinde conceptul in alte directii, pe viitor?

Madalina Tudor Radulea: Momentan abia o lansam, asa ca este un proiect punctual, dar nu excludem nici varianta de extindere pe viitor.

Noemi Meilman: Am deja cateva idei pentru alte colectii cu Madeleine, dar le luam pe rand. Lasam acum inelele de divort & inelele victoriei sa isi bucure audienta si speram sa fie cu multe „encore”-uri.

*

Inelele de divort si inelele pentru toate victoriile personale sunt disponibile pe site-ul madeleine.ro si in showroomul Madeleine Artisan Jeweler, de pe strada Popa Savu 10 din Bucuresti, in zona Statuiei Aviatorilor.

Fotografii: Andreea Macri

The post Madeleine x Noemi. Inelele de divort & inelele altor victorii personale. appeared first on Petocuri.

Andreea este energie. Am colaborat cu ea, am ras cu ea si, de multe ori, cand ma gandesc la ea, imi vine in minte o scena din filmul Matilda, aceea in care personajul principal se afla in mijlocul camerei, cu tot felul de obiecte care se invartesc haotic in jur si pe care ea, in cele din urma, le asaza ordonat la locul lor, cu o simpla privire, cu un zambet sau cu o inclinare discreta de cap. Pentru ca, uneori, ai senzatia ca Andreea stie sa faca din inteligenta, curiozitate, imaginatie si, mai ales, determinare niste puteri supranaturale. Cu care pune lucrurile in ordine si da sens.

Habar nu am, poate ca aceasta referinta cu o comedie fantastica pentru copii mi-a venit in minte si pentru ca o stiu pe Andreea de pe vremea cand era Colombina, la Abracadabra. O stiu de la 12 ani. Mare parte din adolescenta ei s-a intamplat in fata camerelor de filmat, unde a invatat sa spuna povesti vizuale si sa se joace cu un ingredient magic din televiziune: fantezia publicului.

Carisma de pe ecran a fost mereu dublata in spatele camerelor de o abilitate evidenta de a simti noul, de a organiza, de a pune impreuna lucruri si oameni, de a sincroniza echipe. Iar lucrul acesta in televiziune este esential. Si rar. Asa ca a fost remarcat imediat de Ruxandra Ion si Andrei Blaier care au incurajat-o sa dea la regie.

La 21 de ani, devenea prima femeie producator executiv pentru emisiunea „De 3X femeie”.

De aici incepea o cariera lunga si un drum in televiziune care s-a construit „live”, la fel ca toate emisiunile la care Andreea a fost producator: „Vocea Romaniei”, „Romanii au talent” sau „Vorbeste Lumea”. Pentru Andreea, „live-ul” este laitmotivul carierei ei pentru ca asa cum nu ezita sa spuna mereu, „adrenalina este combustibilul meu. Nu cred ca as putea sa traiesc o viata linistita! Ar fi prea plictisitoare pentru mine”. 

Cred ca „Vorbeste Lumea” ramane cea mai importanta emisiune pentru Andreea. A inceput intr-un soi de interimat, pentru ca initial trebuia sa ajute doar la realizarea unui nou format TV, un „late morning show” de divertisment la Pro TV. A ramas producatorul executiv al acestei emisiuni pana astazi. Si fix astazi, „Vorbeste Lumea” implineste 10 ani de emisie. In tot acest timp, emisiunea a evoluat, a trecut prin diverse ajustari firesti de format sau formule de prezentatori. Andreea Caranda a ramas liantul care, indiferent de format sau formule, a stiut sa faca ceea ce stie ea mai bine, din adolescenta: sa spuna povesti si sa se joace cu fantezia publicului. Si sa aiba succes!

Dincolo de ecran, succesul Andreei Caranda inseamna asa: trezit la 05.00 dimineata, pregatiri, sport. Apoi sedinta de redactie pana la ora 10.00, emisiune live de la 10.30 -13.00 si apoi organizarea emisiunii pentru a doua zi, pana dupa-amiaza la 17.00. Si mai inseamna ceva: frica de mediocritate. „De mica mi-a placut si mi-am dorit sa fiu cea mai buna, iar acelasi lucru l-am transmis si echipei mele”. Si, as mai adauga eu, l-a transmis si pe ecran, intre cele doua generice ale emisiunii.

Si in viata „civila”, Andreea Caranda are povesti. Despre pasiunea ei pentru makeup si skincare care ar putea sa devina lejer al doilea ei job, despre Yuba, catelusa ei, sau despre stilul vestimentar puternic feminin in care nu a tradat niciodata tocurile, tinutele cambrate si materialele fine.

Indiferent ca vorbesti de Andreea Caranda, producatorul executiv de la PRO TV, sau de Andreea, prietena care stie mereu ceva nou din beauty, ea ramane mereu in aceasta energie de personaj de poveste, dintr-o lume fantastica in care daca ea si-a imaginat un lucru, atunci el devine posibil.

Fotografii: Andreea Macri

The post Andreea Caranda, a life of live appeared first on Petocuri.

Asadar, 6 povesti de stil de la 6 jurnaliste care ne inspira: #StiriCuStil.

Andreea, ai legatura.:)

Descrie-ne, in cateva cuvinte, parcursul tau profesional. Cand ti-ai descoperit pasiunea pentru jurnalism si cum a fost drumul de la pasiune la profesie?
Cred ca pasiunea pentru jurnalism a aparut foarte devreme si dovada sta o caseta pe care mama mea o pastreaza si acum. Peste una dintre casetele cu muzica ale parintilor, am inregistrat un interviu pe care i l-am luat surorii mele. Eu eram moderatorul, iar ea era invitatul si o intrebam ce vrea sa devina. Aveam cam 8 ani, iar ea 6 si mi-a spus ca vrea sa devina judecator. Cred ca atunci mesajul a fost bine receptionat de univers. Eu am devenit jurnalist, ea avocat (pe aproape).:)

Cand am mai crescut, citeam cu voce tare burtierele si orice informatie de pe ecran si nu ratam nicio ocazie sa imit reporterii si sa inventez interviuri. Cand a venit momentul sa aleg facultatea, am ales jurnalism si am inceput, din anul doi de studiu, munca in televiziune. Primii pasi i-am facut la un post local din Targu-Mures, apoi la sediul regional din Cluj si, cand am primit propunerea de a veni la Bucuresti, in 2012, am acceptat fara sa clipesc. De 6 ani lucrez la Digi24, unde prezint stiri, realizez campanii si moderez emisiunea „Cu mintea deschisa”, care imbina doua pasiuni ale mele, jurnalismul si psihologia. In paralel, am un proiect tare drag mie, podcastul EpicTalk, pe care il realizez cu Gaspar Gyorgy. Este un rezumat foarte scurt al celor 18 ani de cariera.

Cum ai defini stirea dincolo de reperele ei din manualele de jurnalism?
Stirea este informatia care trebuie sa ajunga la omul care are nevoie de ea, in forma corecta, reala si prezentata in asa fel incat sa o inteleaga si presedintele tarii, si bunicul dintr-un sat mic.

Care ar fi lead-ul unei stiri despre stilul tau personal?
„Andreea se simte bine in pielea ei”. Am fost intrebata de ziua mea cum ma simt la 38 de ani, ce varsta simt ca am? Raspunsul meu a fost ca ma simt ca la 38, cu tot ce am invatat in acesti ani si ca nu as da nicio zi inapoi. Fizic ma simt la fel de bine ca la 20 de ani, dar, emotional si in ceea ce priveste increderea in mine, simt ca am muncit atat de mult si am trecut prin experiente care m-au adus in punctul in care sunt astazi, incat nu as vrea sa schimb nimic, nici macar experientele care candva au fost dureroase. Asa ca, pentru mine, stil inseamna sa am incredere in mine si sa ma simt bine chiar si cand ies din casa nemachiata si nestudiata in oglinda, ceea ce nu prea faceam la 20. In ceea ce priveste garderoba mea, in viata privata, am un stil clasic, destul de minimalist, aleg de obicei linii simple.

Cum iti influenteaza profesia desfasurata in fata camerelor stilul personal?
Cred ca, in timp, s-a produs un schimb. Am adus, in platoul de stiri, parti din stilul meu personal si invers. Stirile impun o anumita conduita si sobrietate si aleg sacouri si rochii simple, dar, in cadrul emisiunii „Cu mintea deschisa”, am iesit din zona mea de confort si am purtat tinute diferite de ceea ce se gaseste in dulapul meu, rochii fluide, cu printuri sau buline si culori puternice. M-am simtit bine si asa.

De unde iti iei informatia despre moda? Care sunt sursele tale de influenta?
VOGUE. Am doua prietene cu care am facut o regula: cand una dintre noi pleaca in strainatate, se întoarce cu trei reviste VOGUE, cate una pentru fiecare. Dar recunosc ca o sursa importanta este mediul online. Sunt site-uri care au informații bune, conturile de socializare, Instagram, Pinterest, YouTube. PE TOCURI este o sursa buna si imi place nota personala, subiectele trecute prin lentila autorului.

Ce piese sau accesorii ai include intr-un mood board despre stilul tau vestimentar?
Pot trece si piese la care visez? :)) As trece aici taiorul clasic Dior cu talia marcata. Mi se pare superb!

La capitolul accesorii, imi plac perlele. Le port des si cred ca sunt foarte feminine si se potrivesc in aproape orice tinuta, fie casual, office sau eleganta. Imi plac costumele si cred ca te pot salva in foarte multe situatii, cu un tricou simplu sau o camasa. Vara imi place sa port rochii din in, iar iarna pulovere calduroase din lana. As mai trece si pantofii stiletto cu toc inalt si decupati lateral, dar si incaltaminte sport. Ca sa fie lista completa, trebuie sa trec si echipamentul de placa si bocancii de mers pe munte, in drumetii. Nu sunt cele mai „fashion” piese vestimentare, dar cu siguranta le asociez cu momente de bucurie si stare de bine.

Cum s-au schimbat reperele tale in moda, de-a lungul timpului?
Daca ma uit in fotografiile de acum douazeci de ani, cu siguranta gasesc o fata cu totul diferita din punct de vedere vestimentar si ma amuz cand ma gandesc ca eram chiar mandra de tinutele mele. Poate si pentru ca mama mea ne spunea mereu, mie si surorii mele, ca ne imbracam cel mai frumos. Evident ca prima sursa de inspiratie a fost mama, pe care o admiram de fiecare data cand isi punea tocuri si isi dadea cu ruj. Am cateva piese ramase de la ea si le port cu mare drag, inclusiv sacouri pastrate foarte bine. In adolescenta, reperele erau videoclipurile de la MTV, cam acolo se dadea tonul. Apoi am invatat sa fiu mai selectiva, sa imi dau seama ce mi se potriveste, ce nu ma avantajeaza si sa arunc o privire in afara. In Franta, mi se pare ca femeile isi poarta atat de natural tinutele, fara sa para nimic fortat.

Brandul preferat de makeup / parfum / haine / accesorii?
Parfum: m-am indragostit de un parfum de la Celine, care simt ca mi se potriveste foarte bine. Este discret si fin, dar are personalitate puternica.

Fond de ten: Giorgio Armani, Mascara: Giorgio Armani, Paleta de farduri: Anastasia Beverly Hills, Creion de buze: Victoria Beckham, Ruj: Charlotte Tilbury.

In materie de haine, admir mai multe branduri: Saint Laurent, Celine, Max Mara, Sandro, Loulou Paris, IRO, iar din Romania imi plac brandurile Cloche Creator of Desire, Ami Amalia, I Love Parlor si Alina Cernatescu pentru tinutele office. Cred ca au aparut destul de multe branduri romanesti cu produse de buna calitate, iar asta ma bucura.

Cel mai mult iti place sa porti…?
Depinde de context. Ma simt bine si in sacouri si rochii purtate cu tocuri, dar si in jeans si incaltaminte sport. Recunosc ca vara imi place mult sa umblu desculta, iar iarna sa ma incalt in boots pentru placa de snowboard.

Fotografii: Andreea Macri

The post Andreea Brasovean appeared first on Petocuri.

Asadar, 6 povesti de stil de la 6 jurnaliste care ne inspira: #StiriCuStil.

Andreea, ai legatura.:)

Descrie-ne, in cateva cuvinte, parcursul tau profesional. Cand ti-ai descoperit pasiunea pentru jurnalism si cum a fost drumul de la pasiune la profesie?).
Am inceput povestea mea de dragoste cu televiziunea la 19 ani, imediat ce am terminat liceul, si am avut norocul fantastic sa ma angajez la ProTV relativ rapid. De atunci, fiecare zi a fost o zi in care am avut ceva de invatat.
Am trecut prin toate etapele: corespondent de stiri in Arges, apoi, reporter de noapte in Bucuresti, am trecut /avansat ca reporter pe zi, intr-o sectie care facea reportaje speciale, si apoi am ajuns la eveniment, sectia care era fix pe stilul meu activ. Si pentru ca provocarile erau mari, iar standardul ridicat, a trebuit ca, in fiecare zi, sa arat ca pot mai bine, mai interesant, altfel… Probabil asa am ajuns sa fiu, in 2013, nominalizata alaturi de Alex Dima pentru un premiu Emmy, dupa reportajele facute la zapezile din 2012. Apoi a urmat implinirea visului de a deveni prezentator, doar ca niciodata nu am renuntat la a merge pe teren – ancora cu realitatea, cu oamenii, cu sursele.

Cum ai defini stirea dincolo de reperele ei din manualele de jurnalism?
Stirea, pentru mine, este relatarea clara si concisa a informatiilor semnificative in legatura cu un eveniment ce poate fi de interes, inedit, original, de ce nu, si socant. Esential este ca stirea oferita publicului sa fie in concordanta cu realitatea, extrem de bine documentata si fara declaratii scoase din context.

Care ar fi lead-ul unei stiri despre stilul tau personal?
Leadul pentru stilul personal: casual cu personalitate… mereu cu amprenta, nu pot altfel.

Cum iti influenteaza profesia desfasurata in fata camerelor stilul personal?
Intotdeauna trebuie sa am grija cum ma imbrac la serviciu! Poate am chef sa fiu nonconformista sau extravaganta intr-o zi, pentru ca, nu stiu, asa m-am trezit, cu aceasta dispozitie, doar ca nu pot pune in practica asta pentru ca sunt jurnalist, omul de la stiri! Poate am chef de tocuri de 10 centrimetri si iar nu pot face asta cand sunt pe teren pentru ca, fiind om de eveniment, alerg de la incendii la inundatii, prin penitenciare, asa ca tinuta trebuie sa fie comoda, casual, de cele mai multe ori.

De unde iti iei informatia despre moda? Care sunt sursele tale de influenta?
Ma inspir de la personalitatile pe care le admir, din revistele consacrate de moda si urmaresc cativa specialisti atat de la noi, cat si din afara.

Ce piese sau accesorii ai include intr-un mood board despre stilul tau vestimentar?
Mood board:  hmm, ce as pune in el …  nu ma pot decide, hai ca il zic pe cel care ma caracterizeaza in ultimele doua saptamani: manusi fara degete, pana la cot, obligatoriu un beanie sau un bucket hat funny, fusta / pantaloni scurti, haina / geaca oversized.

Culori: kaki, negru, castaniu.

Cum s-au schimbat reperele tale in moda, de-a lungul timpului?
Evolutia stilului a venit odata cu experienta castigata in timp, caci am vazut ca less is more. Cert e ca merg pe un stil casual-minimalist in general, cu un accent pe cate ceva care imi asigura nevoia impusa de starea pe care o am.

Branduri preferat de makeup / parfum / haine / accesorii?
Make-up : Bobby Brown, Cupio, Lancome, Mac , Dior
Parfum: Bulgari Splendida, Aqua di Parma
Haine… sunt multe tare… orice mi se potriveste, acum ma uit mai mult spre designeri romani.

Cel mai mult iti place sa porti…? 
Tinuta preferata: black dress.

Fotografii: Andreea Macri

The post Andreea Marinescu appeared first on Petocuri.

Asadar, 6 povesti de stil de la 6 jurnaliste care ne inspira: #StiriCuStil.

Ioana, ai legatura.:)

Descrie-ne, in cateva cuvinte, parcursul tau profesional. Cand ti-ai descoperit pasiunea pentru jurnalism si cum a fost drumul de la pasiune la profesie?
Sunt copilul fascinat de tv, care la gradinita si-a spus ca vrea sa ajunga acolo. Am avut noroc sa descopar foarte devreme ce-mi place – la 5, 6 ani – si de atunci am mers pe acelasi drum. Fara ocolisuri, fara ezitari. Nu tin minte sa imi fi dorit vreodata sa fac altceva decat televiziune si am studiat pentru asta. Azi, dupa mai bine de 16 ani de jurnalism, tot cred ca e cea mai frumoasa meserie din lume.

Cum ai defini stirea dincolo de reperele ei din manualele de jurnalism?
Puterea de a sti. Pentru ca un om informat e un om puternic. In era fake news, e esential sa ne preocupam sa ne informam corect, sa nu luam de bun tot ce „zboara” pe internet, sa citim surse credibile de informare.

Care ar fi lead-ul unei stiri despre stilul tau personal?
Lumea se schimba cu o viteza uluitoare, dar stilul personal al Ioanei, nu. E stabil, definit, neinfluentabil de vreme si de vremuri.

Cum iti influenteaza profesia desfasurata in fata camerelor stilul personal?
Nu cred ca profesia imi influenteaza stilul, ci mai degraba ca aduc putin din stilul meu personal in fata camerelor. „Militez” pentru aducerea basic-ului pe micile ecrane, asa ca port des la tv haine simple, minimaliste, fresh: tricoul alb din bumbac, camasa supradimensionata, bluza gri din casmir.

De unde iti iei informatia despre moda? Care sunt sursele tale de influenta?
Din reviste online, din filme si de pe cateva conturi de Instagram pe care le urmaresc.

Ce piese sau accesorii ai include intr-un mood board despre stilul tau vestimentar?
Cerceii (port fara exceptie, fara ei ma simt incompleta), tricoul alb, costumul masculin, sneakers si perle.

Cum s-au schimbat reperele tale in moda, de-a lungul timpului?
De la hip-hop in adolescenta, probabil influentata de mult MTV, la minimal, clasic acum, cand stiu ce-mi sta bine si nu prea fac experimente.

Brandul preferat de makeup / parfum / haine / accesorii?
La capitolul makeup, sunt extrem de statornica, imi fac acelasi machiaj de aproape zece ani si folosesc cel mai des Lancome (inclusiv pentru skincare). Imi plac cateva parfumuri de nisa, pe care le gasesc la Createur 5 D’Emotions, iar acum sunt intr-o relatie de dragoste cu Aedes de Venustas. Pentru haine si accesorii, pun pe lista Maison Margiela, Ami Amalia, Golden Goose, Octavia Chiru si, la nivel admirativ, Schiaparelli.

Cel mai mult iti place sa porti…?
Bluze in dungi si bijuterii vintage.

Fotografii: Andreea Macri

The post Ioana Ciurlea appeared first on Petocuri.

Asadar, 6 povesti de stil de la 6 jurnaliste care ne inspira: #StiriCuStil.

Lavinia, ai legatura.:)

Descrie-ne, in cateva cuvinte, parcursul tau profesional(cand ti-ai descoperit pasiunea pentru jurnalism si cum a fost drumul de la pasiune la profesie?).
De cand eram in scoala gimnaziala, mi-am descoperit pasiunea pentru scris, contemplam mult, analizam, eram obsedata de detalii si curioasa si vedeam cu usurinta in imagini tot ce auzeam. Cand eram in facultate, am ajuns sa fac practica in redactia stirilor. Ii urmaream cu admiratie si fascinatie pe corespondentii sectiei eveniment, Oana Maiuga si Catalin Radu Tanase, si visam sa ajung ca ei. As fi stat acolo zi si noapte, ceea ce la un moment dat am si facut.:) Absorbeam ca un burete tot ce se intampla in jurul meu si am simtit ca acela este locul in care vreau sa raman, acolo ma puteam folosi de calitatile mele si de acel ceva pe care il ai sau nu pentru aceasta meserie.

Mi s-a dat atunci o sansa – o perioada de proba – sunt 22 de ani de atunci. Am fost reporter pe noapte, am trecut reporter pe zi, apoi, am ajuns corespondent de eveniment si, in cele din urma, si prezentator. Nu am ars nicio etapa si pana sa am propria familie si sa devin mama, profesia mea mi-a adus cele mai mari satisfactii. Este minunat sa pleci seara acasa, dupa o zi intensa de munca, si sa simti ca toata lumea este a ta, iar asta sa se datoreze multumirii de sine, ca ai dat tot ce ai avut mai bun si treaba a iesit bine. Sub presiunea timpului, sub responsabilitatea informatiilor si a cuvintelor, sub ochiul exigent al telespectatorului.

Pe langa partea de prezentare a stirilor matinale, sunt inca si corespondent de eveniment si va spun ca adrenalina unei relatari din mijlocul unui eveniment important este speciala, cu tot greul, stresul, implicarea emotionala si efortul cu care vine la pachet.

Cum ai defini stirea dincolo de reperele ei din manualele de jurnalism?
Stirea este informatia pe care poti sa o vezi cu ochii mintii si sa o simti. Este povestea cu care ramane telespectatorul, indiferent de continutul informatiei, si despre care simte ca merita sa vorbeasca mai departe. Sa povesteasca la cafea, sa o impartaseasca la cina cu familia. Stirile si felul in care se raspandeste informatia sunt in stransa legatura cu evolutia unei societati si de aceea cred ca, acum mai mult ca oricand, trebuie sa avem mare grija 1. din ce surse ne informam, ca sa nu fim mintiti, pacaliti si manipulati, si 2. ce alegem sa facem cu informatia, sa fim pasivi sau sa reactionam in vreun fel care sa duca la schimbarea de care avem nevoie.

Care ar fi lead-ul unei stiri despre stilul tau personal?
Va raspund la aceasta intrebare cu o mica poveste. Fiica mea cea mica (6 ani) are simt estetic si o preocupare nativa pentru stil. Isi modifica hainele, isi creeaza tinute, nu pune pe ea orice, este atenta la ce si cum poarta cei din jur si discuta despre asta. Si cel mai frumos compliment a venit recent de la ea, si nu cand eram in vreo tinuta studiata, ci in una simpla, relaxata, foarte putin machiata si lejer coafata: „mama, tu esti cu adevarat superba!” M-am topit in fata acestui compliment pretios! Cred ca idealul in materie de stil este sa stralucesti atunci cand te straduiesti cel mai putin, pentru ca asta inseamna ca stilul este de fapt dictat de o stare si de tot ceea ce esti la interior.

Cum iti influenteaza profesia desfasurata in fata camerelor stilul personal?
Sunt 22 de ani de cand felul in care am plecat imbracata de acasa dimineata a trebuit sa fie comod si versatil, usor de adaptat si transformat in functie de contextul in care ajungeam in acea zi sa fiu in fata camerei. Am facut multe greseli de-a lungul timpului din punct de vedere vestimentar. S-a intamplat sa fiu imbracata in fusta scurta si sa fiu nevoita sa ma urc pe un acoperis pentru o transmisiune live sau sa fiu incaltata in stiletto si sa le ramana flecurile intr-un macaz pe calea ferata. Dupa astfel de gafe, am invatat ca stilul meu vestimentar de zi cu zi trebuie sa fie cat mai simplu, minimalist, confortabil, relaxat. La tocuri insa nu am renuntat pentru ca tare mult imi place sa port tocuri. Nu am o problema in a sta o zi intreaga in pantofi cu toc, dar am mereu la mine incaltaminte de schimb pentru situatii in care o pereche de stiletto nu ar fi potrivita. Cand sunt la prezentare, lucrurile sunt mai simple pentru ca avem un stilist care se ocupa de tinutele noastre, iar noi ne schimbam in garderoba inainte de a intra in emisie. La prezentare port sacouri, in general foarte colorate, cambrate si, foarte rar, camasi. Nu am vrut sa incerc altfel de topuri, bluze sau rochii, mai ales ca de la pupitru nu se vede o tinuta intreaga. Sacoul mi se pare alegerea sigura si cea mai potrivita si care aduce un echilibru al proportiilor in situatia in care stai pe scaun la un pupitru si partea de jos nu se vede deloc. In rest, iubesc rochiile si ador sa le port la evenimente, dar si cand am un program mai asezat.

De unde iti iei informatia despre moda? Care sunt sursele tale de influenta?
Am iubit intotdeauna revistele de moda, strangeam bani cand eram adolescenta sa imi pot cumpara Vogue sau Elle. Acum sunt o mare consumatoare de conturi Instagram dedicate modei, de la British Vogue si Vogue France, la influenceri cum ar fi Claire Rose Cliteur sau Alex Riviere. Dar imi plac mult si Domnica Margescu, Maurice Munteanu si Neculai Stanciu. Le urmaresc sfaturile despre stil si styling!

Ce piese sau accesorii ai include intr-un mood board despre stilul tau vestimentar?
Sacoul negru oversized, tricou alb, jeans, cercei statement, shopper bag!

Cum s-au schimbat reperele tale in moda, de-a lungul timpului?
Cred ca cel mai mult s-a schimbat atitudinea mea fata de haine. Ce pun pe mine, port cu incredere si relaxare. Ma simt bine in pielea mea, sunt bine eu cu mine si atunci si hainele stau altfel. Sunt una cu mine. In trecut ma gandeam ca este multa monotonie in stilul meu personal pentru ca preferam negrul, bej, gri, alb. M-am linistit total pentru ca dimineata la prezentare este multa culoare in tinuta mea, uneori nuante pe care nu le-as purta in nicio alta ocazie, asa ca s-a creat un echilibru. Ma imbrac linistita in negru in restul timpului.

Brandul preferat de makeup / parfum / haine / accesorii?
L’Oreal Paris si Lancome in materie de make-up, Hermes cand vine vorba despre parfum. La haine si accesorii, lista ar fi destul de lunga. Apreciez enorm piesele designerilor romani si sunt singurele obiecte vestimentare si accesorii in care investesc uneori mai multi bani, in rest aleg cu grija, dupa ce citesc eticheta si detaliile despre compozitia materialelor, de la Massimo Dutti, Cos, Zara, Mango, HM. Nu cumpar insa excesiv si nu de pe platformele care incurajeaza acel tip de fast fashion dus la un nivel complet nesanatos.

Cel mai mult iti place sa porti…?
Sacoul negru oversized combinat cu maleta neagra din tulle fin sau cu o rochie scurta.

Fotografii: Andreea Macri

The post Lavinia Petrea appeared first on Petocuri.