HOT TREND

Imbracamintea matlasata. Cat de cool...

Imbracamintea matlasata este nelipsita de pe scena tendintelor pentru sezonul rece,…

AMINTIRI

Orasul ca scena pentru arta

Cand orasul devine scena pentru arta, atmosfera obisnuita a strazilor si…

CATWALK

#LoveBringsLove

45 de case de moda si designerii lor au adus un…

EDITOR'S CHOICE

Inele ca mici sculpturi purtabile

Care este piesa ta de bijuterie preferata? E o intrebare pe…

INSPIRATIE

Tres Chic

Cand m-am uitat peste tinutele participantelor la Saptamana Modei de la…

WE LIKE

Videoclipuri cu coregrafii care te...

Pot sa ma inveselesc sau, dimpotriva, sa ma balacesc in butoiul…

INSPIRATIE

Filme si tinute de vazut....

Pentru mine, din ipostaza de redactor la Petocuri.ro, marile festivaluri de…

Hot Trend

Cum mai arata relatia noastra cu machiajul

Distantarea sociala a provocat, vrand-nevrand, si o distantare intre noi si lumea machiajului. Multe activitati pentru care ne aranjam in functie de stilul nostru inainte de a iesi din casa au disparut o perioada buna, iar, cand situatia a revenit cat de cat la ritmul pe care il aveam inainte de pandemie, unele dintre noi am reluat relatia obisnuita pe care o aveam cu machiajul, altele, cum e si cazul meu, nu chiar. Stii exercitiile alea in care iti imaginezi ce ai alege daca ar trebui sa pastrezi trei obiecte din viata ta, fie ca mergi pe o insula pustie, fie ca nu. Ei bine, daca m-ar fi intrebat cineva asta in legatura cu trusa mea de machiaj (destul de minimalista de altfel), pana in luna martie a anului trecut, as fi raspuns ca pot renunta la orice altceva, atata timp cat nu e vorba despre anticearcan, eyeliner si mascara. Consideram ca m-as putea descurca bine-mersi cu aceste trei produse. Eyelinerul era o emblema a machiajului meu. Ani de zile, am trasat atatea linii alungite pe pleoapele superioare, incat am ajuns sa am impresia ca le-as putea face si fara ajutorul oglinzii. Cand m-am trezit, la un moment dat, in situatia de a incerca asta, a devenit cat se poate de clar ca nu, nu pot de fapt. Dupa luna martie a anului trecut, am descoperit ca, totusi, pot si fara ey...

Inapoi Inainte
White seduction

White seduction

Prima mea rochie alba era din panza topita, imi dezvelea genunchii juliti si avea o broderie delicata pe bordura. O purtam cu mandrie duminicile cand ma scotea bunicul in parc.

A fost rochia in care baiatul care imi placea cel mai mult m-a trantit in noroi din prea multa dragoste, “murdarindu-mi” orgoliul, dar si cel mai de pret obiect vestimentar al copilariei. A fost sfarsitul relatiei noastre de 1 zi.  Dar a fost insa si inceputul povestii mele de dragoste cu rochia alba, mai importanta decat orice baiat. Astazi  am o colectie intreaga (de rochii, nu de baieti), dar preferata ramane una singura: cea care a strans intre faldurile ei de in cele mai multe povesti:  urmele de scoici din nisipul din Vama,  un pahar de mojito pe o plaja pustie din Cuba, urma unui sarut pe glezna langa bratara de corali  din Grecia,  un refren ce mi-a zdruncinat sufletul, mii de oameni ce strigau intr- voce “Let me show you the world in my eyes”….A calatorit alaturi de mine peste tot, mi-a ascultat dorurile, visele, sperantele, mi le-a strans in causul palmei si le-a lasat sa zboare peste mari si tari.  E libera la fel ca mine. Ca un buchet de trandafiri albi englezesti.

Citeste si celelalte povesti despre rochia alba in numarul de vara al revistei Pe tocuri.

PUBLISHED ON 20.07.2009

more in Newsroom