Desi comparat in nenumarate randuri cu Sex and The City, Girls abunda in realism, fiind inspirat chiar din experientele reale ale actritei principale, care este si regizor. Aici nu intalnim femei ireal de fabuloase cu slujbe care nu invadeaza timpul liber si cu disponibilitate financiara de a cumpara jumatate din Madison Avenue intr-o singura zi, dar nici iubiri ca-n filme, menite sa reziste in pofida tuturor obstacolelor.

Personajul central, Hannah, este o tanara de 24 de ani ce incearca sa se faca remarcata ca scriitoare, in timp ce colaboreaza ca intern pentru o companie. Planurile ii sunt insa date peste cap in momentul in care parintii decid sa nu o mai sustina financiar. Marnie, colega sa de apartament, o duce bine profesional, insa e prinsa intr-o relatie mult prea perfecta pentru a nu fi plictisitoare. Shoshanna are 23 de ani si este virgina, lucru care pune barbatii din viata ei pe fuga si ii autointretine frustrarea, in timp ce verisoara sa, Jessa, duce o viata boema si lipsita de responsabilitati pana cand se indragosteste de tatal fetitelor pentru care e babysitter.

Replicile, problemele si intamplarile din viata personajelor sunt extrem de contemporane si reflecta intr-o maniera comica, dar extrem de realista, toate situatiile cu care se confrunta majoritatea tinerelor femei. De la dependenta de un partener sexual, dorinta de a parasi o relatie (mult prea) consumata sau placerea de a flirta oricand si cu oricine la nevoia de prieteni si de conversatie eliberatoare, la cautarea permanenta de sine specifica varstei si la gasirea succesului personal si profesional.

Totul pe un ton amuzant si ironic, cu muzica buna, tinute street chic si…multe invataminte.

Foto: hepta.ro

The post GIRLS, un Sex and The City mai realist appeared first on Petocuri.

In jurul nostru se produc, parca, mai multe despartiri decat celebrari ale iubirii. Am numarat sapte in grupul de cunoscuti, inca de la inceputul anului. Ele reprezentau relatii cu o aparenta trainica, cu sentimente indestructibile – aliante pe care le-ai fi oferit ca exemple pentru o istorie de cuplu sanatoasa. Cand astfel de duete se separa, dupa ani de convietuire, apare, pe buzele fostilor iubiti, intrebarea inconfortabila: „De ce s-a intamplat asta?”, completata de uzualele „Cum voi incepe din nou sa cunosc oameni?” si, mai ales, „Voi mai gasi pe cineva?”.

Psihologia vine cu o veste nu prea favorabila pentru era in care traim: relatiile solide si armonioase capata brusc statusul de oaze. E din ce in ce mai greu sa construiesti ceva durabil si real. Societatea noastra s-a modificat structural in ultima decada. Contopirea vietii sociale cu cea virtuala, abuzul acceptat de internet si dependenta de viteza au condus la o alienare mascata a indivizilor. De aceea, nu e de mirare ca, dupa incheierea unei legaturi cu o persoana pe care o cunosti de mai multi ani si langa care, practic, ai crescut, cu obiceiuri si comportamente similare sau acceptate reciproc, te simti dezabuzat si haotic in „jungla” singuratatii, incercand sa legi o relatie cu cineva nou.

Da, este intr-adevar mai dificil ca „inainte”. Departarea de traditie, de scopuri comune, dorinta de a inchega o legatura reala cu altcineva, merg pana la ruptura. Libertatea se tranforma, incet-incet, intr-o forma de supravietuire nomada, in special post-separare. Individualitatea tinde sa castige acest razboi moral, intelectual si sufletesc pe care il aduce cu sine dorinta de apartenenta, divizata de dorinta de descoperire, de optiune, de experiment.

Astfel ca lucrurile sunt mai complicate ca niciodata. Blazarea, ignoranta mascata, cinismul sunt alte elemente pe care in ziua de astazi, ca oameni, le folosim curent pentru a ne proteja de eventuala suferinta si de stresul pe care le aduce o legatura esuata. Solutia salvatoare pentru ca relatiile de azi, si, in general, cele ce se succed unei despartiri dureroase, ramane pastrarea deschiderii emotionale spre legaturi cu potential de a deveni armonioase si evitarea, pe cat posibil, a conexiunilor cu persoane nepotrivite pentru dorintele si aspiratiile noastre.

Foto: http://vk.com/photo-27313407_280447744

The post ‘It’s complicated’, noul status universal al iubirii appeared first on Petocuri.

Abia in 2005, cand HBO a difuzat un maraton al tuturor sezoanelor, am apucat sa savurez intreaga poveste (si cateva cutii de inghetata). M-am indragostit de viata si de aventurile celor patru personaje, care, pe atunci, imi inspirau mai degraba amuzament, dependente de fashion si romante cosmopolite, decat ironii incomode, adevaruri universal valabile in dragoste si-n razboi sau aforisme moderne.

Au mai trebuit sa treaca 7 ani ca Sex and The City sa devina pentru mine, mai mult decat un serial de (absolut) succes, un dictionar universal de emotii si stari. Insa, ca orice fruct care e bun doar copt, si aceasta poveste urbana, chic, sclipitoare, a avut nevoie de cativa ani si cateva schimbari majore ca sa isi oglindeasca cateva adevaruri in viata de dincolo de ecran. Magia se intampla atunci cand conversatiile cu prietenii capata, in cele mai nastrusnice momente, aura umoristica, ironica, plina de invataminte savuroase a replicilor pe care, pret de sase sezoane, le-ai aplaudat.

Si atunci realizezi ca serialul acesta, atat de iubit pe de o parte, si atat de contestat si disecat pe de alta, a reusit un act de mare finete. Spunem adesea ca cinematografia nu isi mai joaca onest partea in ziua de astazi, lipsindu-ne de incarcatura emotionala a filmelor vechi, si obligandu-ne sa retraim la nesfarsit aceleasi jocuri plicticoase si previzibile, despre care stim cum se vor incheia, inca din momentul in care ne luam locul in sala de cinema. E-adevarat, Sex and The City a fost un box office in format TV, care a pasit pe marele ecran, si, multi vor spune, si-a cladit succesul infatisand o lume decadenta, neverosimil de luxoasa si inechitabila sentimental, pentru ca femeile nu pot sa faca scandaluri in public cand si cum vor ele in Abud Dhabi, nici sa mearga pe camile prin Sahara invesmantate in Dior, iar daca viitorul sot te lasa balta la nunta, sansele sa il mai accepti a doua oara sunt cam slabe. Insa ce a reusit aceasta poveste – dincolo de ridicolul financiar si de dimensiunea exagerata a situatiilor sociale, pe alocuri poate si a experientelor sexuale – este un portret frumos, viu si onest al prieteniei. Chiar daca s-a dus putin prea departe pentru dragoste, faima si…pantofi, Sex and The City a scris un scenariu perfect despre cat de valorosi, importanti si indispensabili ne sunt prietenii.

Cand revad filmele, am sentimentul ca propriul meu Sex and The City, propria mea poveste de pe ecran e aici, in orasul in care locuiesc. Prieteni noi si prieteni vechi – alaturi de care nu mi-e teama sa fac nimic si alaturi de care fiecare intalnire este o aventura. Iar sentimentul acesta e nepretuit.

Foto: Hepta.ro

The post Ce ne-a invatat Sex and The City appeared first on Petocuri.

Comparatia casatoriei cu „o colivie de aur” contureaza ideea ca odata cu ea iti pierzi libertatea. Viata de familie implica responsabilitati si constrangeri care pot interfera cu diferite scopuri personale, limitand libertatea de actiune cu care erai obisnuita. O relatie sanatoasa insa presupune si independenta si libertate.
O femeie care nu poate trai singura, care devine dependenta de fiecare partener, nu va putea sa-i ofere acestuia nici libertatea, nici independenta de care orice om are nevoie. Pe de alta parte, pentru ca o casatorie sa reziste si sa detina eticheta de „casatorie fericita” necesita  o relatie bazata pe respect, iubire si obiective pe termen lung care sa-i includa pe ambii parteneri.
Avem nevoie de relatii  si ne definim prin acestea, iar atunci cand suntem singuri facem tot posibilul sa ne gasim „un suflet pereche”.

De ce ne este teama de singuratate?
In cazul in care am trecut de o anumita varsta, aceasta preocupare devine din ce in ce mai stringenta. Ne temem ca vom pierde din prospetime, ca frumusetea noastra va pali si odata cu ea si fericirea adusa de o relatie pe viata. Intr-o lume cladita pe principiul transformarii, avem nevoie de siguranta. Ne este teama de singuratate pentru ca ne este teama de acel punct terminus. Paradoxul este ca daca e sa fim siguri de ceva, putem fi siguri de un singur lucru si acela este ca toti suntem supusi sfarsitului.
Cum confruntarea cu singuratatea este insotita de cele mai multe ori de sentimentul anxietatii de care fugim, propun sa ne imprietenim cu ea. Primul pas este acela de a reusi sa o cunoastem mai bine:

Aminteste-ti un  moment in care nu ai avut nimic de facut! Nimic la birou, atributiile casnice indeplinite, prietenii  plecati, nu ai pe nimeni alaturi si nimic de facut! Ce sentimente te-au incercat, ce stare de spirit te-a cuprins?
Pentru majoritatea oamenilor lipsa unui plan pentru aceste momente este devastatoare. In timpul saptamanii, atentia iti este directionata de rutina zilnica: serviciu, cumparaturi, emisiuni  preferate. Dar ce se intampla intr-o dimineata de weekend cand aparent nu ai nimic de facut?
Ne este destul de usor sa ne implicam in profesie, sa ne bucuram de compania prietenilor, sa ne simtim bine la cinema sau intr-o excursie.

Dar ce se intampla atunci cand ramanem singuri?
Singuratarea care apare in urma lipsei de stimulare este traita ca o experienta neplacuta. Atunci cand nu are nimic de facut, mintea nu poate opri gandurile negative sa-si croiasca drum spre constiinta. Problemele potentiale legate de amor, sanatate, slujba, familie stau in permanenta la periferia atentiei, asteptand ca nimic sa nu ne mai solicite atentia pentru a-si face simtita prezenta.  Aceasta este ratiunea pentru care televizorul este atat de ” benefic” multor oameni. Informatia ce ajunge la noi prin intermediul ecranului mentine preocuparile la distanta.
Frica de singuratate poate fi amagita in cazuri extreme prin consumul de droguri, alcool, practici obsesive: incepand de la curatenie neincetata pana la practici sexuale compulsive.

Avem oare nevoie de stimulare continua pentru a ne directiona atentia? Si scopuri in care sa investim intreaga energie ? Daca da atunci cine suntem de fapt?
Cu siguranta nu suma acestor actiuni! Descoperirea de sine e un proces de o viata si nici aceasta nu-i de ajuns.  Ar trebui sa valorificam la maxim momentele de solitudine pentru ca sunt clipe in care ne oprim si ne putem intoarcem in interior la adevarata noastra origine. E o cale lunga insa plina de sens pentru atunci cand nimic nu mai conteaza.

Text realizat de Iulia Rusea, psiholog.
Foto: Hepta.ro

The post Ce ascunde teama de singuratate? appeared first on Petocuri.