„Conceptul a plecat de la dorinta pe care o au toti designerii de a face ceva diferit. Un tricou imprimat nu e nimic extraordinar. Un tricou imprimat cu reproduceri dupa picturi devine interesant, dar parca ii lipseste ceva. Atunci mi-a venit ideea de a crea pe spatele fiecarui tricou o poveste legata de autor si de lucrarea in sine, poveste care sa fie usor de retinut ca informatie, interesanta ca amplasare – o poti citi nestingherit fara sa deranjezi pe cel care poarta tricoul – si care sa reprezinte un subiect de socializare”, spune Alina Petcan despre campania Be Aware. Not just wear. „Am vrut sa experimentez. Am vrut sa leg moda de cultura. Am vrut sa contribui cumva la constientizarea valorilor din jurul nostru printr-o metoda foarte la indemana. Astfel, moda nu este numai un mod de exprimare al stilului personal, ci si un instrument de culturalizare pe strada.”

‘Anemone’ de Stefan Luchian, ‘Autoportret’,  ‘Cap de copil’, ‘Fetita padurarului’ si ‘Natura statica’  de Nicolae Tonitza, ‘Ciobanas cu turma de oi’, ‘Car cu boi’ si ‘Fetita cu basma rosie’ de Nicolae Grigorescu sunt lucrarile reproduse de ea pentru prima colectie a proiectului. „In primul rand, am ales trei dintre cei mai importanti pictori romani si, sper, cunoscuti de toata lumea. Dintre lucrarile lor, alegerea a fost una simpla, am ales cele mai recunoscute lucrari ca stil si  identitate.” Despre realizarea lor, designerul povesteste: „Cel mai mult dureaza sa fac colectia. Dupa ce aleg lucrarile, le pictez pe plansa, le scanez, apoi se printeaza digital pe tricou. Executia propriu-zisa a unui tricou nu dureaza mai mult de 2-3 zile, daca sunt puse toate detaliile mentionate la punct.”

Alina Petcan a avut bucuria ca Ana Ularu, o artista pe care ea o aprecieaza, sa accepte propunerea de a deveni imaginea campaniei Be Aware. „O admir mult pe Ana, iar imaginea ei imi place foarte mult. Are o frumusete aristocrata, inteligenta si o prezenta urbana foarte actuala, palpabila. Proiectul meu avea nevoie de cineva care, in primul rand, sa fie identificat cu mediul cultural si, mai apoi, sa fie o personalitate foarte abordabila si deosebita. Cand i-am descris initiativa mea, Ana a fost foarte incantata si cooperanta. Ii multumesc mult pentru colaborare si pentru dovada de profesionalism si dedicatie in sustinerea oricarei manifestari culturale romanesti.”

Pictura pe tricouri albe a devenit una dintre semnaturile Alinei Petcan ca designer. Dar reprezinta oare  bumbacul imaculat al tricourilor un mediu de expresie generos?  „Reprezinta in masura in care modul meu de exprimare actual este prin designul vestimentar. Si nu in ultimul rand, este un mediu mult mai accesibil.  In trecut, am pictat mobila, pereti si panze de tablou. Nu vreau sa saturez prin pictura, de aceea nu toate piesele din colectiile mele sunt pictate. Vreau sa reprezinte doar niste accente sau o piesa vestimentara, stil accesoriu.”

Provocari, bucurii si surse de inspiratie… Toate fac parte din universul artistic al unui designer. Asa ca am rugat-o pe Alina Petcan sa ni le dezvaluie. Asa am aflat ca una dintre cele mai mari provocari cu care se confrunta este accesul la tehnologie si la materie prima de calitate. „Provocarea vine de la putinele oportunitati pe care piata romaneasca le ofera tinerilor designeri. Inca nu se poate vorbi de o cerere de design romanesc. In plus, accesul la tehnologie si la materie prima de calitate este foarte restrans, de multe ori inexistent. Satisfactia apare atunci cand, cu aceste resurse putine, reusesti sa creezi o colectie apropiata de cerintele pietelor externe.” In ceea ce priveste bucuriile, designerul marturisteste: „Cea mai mare implinire o simt atunci cand finalizez o colectie si cand vad cliente care corespund profilului meu ca sunt incantate de colectiile si de ideile mele.”

Pentru un artist, inspiratia poate aparea in cele mai simple sau neaspteptate lucruri. „Ma inspira mostenirea culturala a mamei mele si povestile de viata a tuturor persoanelor cu o istorie traita. Ma inspira orice constructie din Bucurestiul interbelic, colectiile marilor case de moda, albumele de arta, moda urbana. Sunt multe surse la tot pasul.” Universul ei creativ este alimentat de toate lucrurile ce o inconjoara si persoanele dragi care ii sunt alaturi: „Fiul meu, in primul rand, imi da un echilibru extraordinar, prietenii, filmele vechi. Sunt gurmanda si experimentez reale stari de fericire cand descopar ceva ce imi place. Nu stiu, viata mea in fiecare zi este asa cum mi-o doresc si nu as schimba nimic.”

‘Be aware. Not just wear’ este doar inceputul unui an 2013 plin de proiecte pentru Alina.  „Am multe proiecte in desfasurare. Colaborez cu un brand de haine pe partea de design al colectiilor. Pentru campania „Be aware. Not just wear” – care contine doua colectii pe an –  ar trebui sa conturez deja proiectul din toamna. Lucrez la o colectie de tricouri pentru barbati in colaborare cu un tanar artist si student la sculptura, Albert Kaan. Este o colectie pe care sper sa o lansez in primavara. Mai sunt si alte planuri pe care nu pot sa le dezvalui fiind inca in faza de concept.”

Pentru a pastra legatura cu tot ce creeaza Alina Petcan, intra pe pagina ei de Facebook!

Foto cu Ana Ularu: Adrian Anechitoaie
Foto lookbook: Horia Stan Photography

The post Interviu: Alina Petcan – Be Aware. Not just wear appeared first on Petocuri.

PeTocuri: Ce a contribuit  la mentinerea pasiunii tale pentru actorie in toti acesti ani?
Ana Ularu: Cred ca pasiunea pentru orice arta se reinnoieste mereu din sine. Deziluzia meseriei vine atunci cand aceasta nu te hraneste spiritual sau nu iti ofera sanse. Orice actor care cauta in el, joaca, se modifica, isi antreneaza imaginatia, pastreaza astfel pasiunea din „mariajul cu meseria”. Oricum, relatia e mereu love-hate, pentru ca meschinariile si lipsa de cavalerie se introduc in orice domeniu. Dar daca startul a fost unul sincer si puternic interior, si daca ai si norocul increderii altora in tine, e o relatie pentru intreaga viata.

PeTocuri: Mentioneaza cateva persoane care ti-au influentat cariera si spune-mi, in cateva cuvinte, in ce fel au facut-o!
Ana Ularu: Catalina Buzoianu a fost primul mare om de teatru care a avut frumoasa nebunie de a ma distribui, la 15 ani, alaturi de Stefan Iordache. Intr-un fel, ea m-a nascut. Lucrasem inainte la 9, 10, 11 ani, in film, coproductii romano-franceze. Acea prima intalnire cu scena, cu o dinamica a lucrului, cu o responsabilitate uriasa, cu resursele pe care mi le-a revelat doamna Catalina, a fost un moment cheie. Pe urma intalnirea cu Cristian Mungiu, la doua saptamani dupa bacalaureatul meu, lucrul cu el la „Turkey Girl”, capacitatea lui extraordinara de a deconstrui si rearanja un actor pana la a-l face si pe acesta sa se bucure nespus de cum a fost magic recreat. Apoi evident, Silviu Purcarete, sansa de a intra intr-o lume pe care o ador (sunt fascinata dintotdeauna de teatrul LUI, de lumea scenica asa cum o vede el). Bogdan Apetri, caruia nu ii pot multumi indeajuns pentru sansa si forta pe care mi le-a dat… Dar mai sunt mereu oameni de mentionat.

PeTocuri: Care este personajul care a constituit cea mai mare provocare pentru tine? Cum ai abordat rolul?
Ana Ularu: E greu tot timpul. Pentru ca vrei sa reinventezi roata, si uneori chiar iese. Nu as putea sa vorbesc despre vreun rol mai greu decat altul. Sunt mereu cam la fel de electrizata cand pornesc la lupta. Poate Fedra din examenul de anul 2, care mi-a mancat zilele, si unde rezolvarea a venit din cea mai simpla discutie despre „personaj” cu tatal meu. Si ar fi evident, Ishtar din „Epopeea lui Ghilgames” in regia lui Dragos Galgotiu, care m-a chinuit major si apoi a devenit unul dintre cele mai iubite personaje ale mele.

PeTocuri: Rolul Matildei din „Periferic” ti-a adus  Prix Boccalino de la Presse, premiul criticii elvetiene pentru cea mai buna actrita, in cadrul Festivalului de Film de la Locarno de anul trecut. Ce inseamna acest premiu pentru cariera ta?
Ana Ularu: Orice premiu inseamna o incurajare. Inseamna niste aplauze exprimate altfel. Niste oameni, individualitati din breasla, au vibrat intr-un anumit fel la ce le-am oferit noi si… eu. Ma emotionez atat de tare in situatiile astea… Cariera insa tine prea putin cont de asta. Te potrivesti sau nu cu un film, cu viziunea unui regizor, cu programul. Nu avem inca genul de industrie unde o recunoastere sa-ti deschida alte usi.

PeTocuri: Cum a fost primit filmul de publicul nostru?
Ana Ularu: Nu stiu. Am avut cateva reactii excelente cat am calatorit prin tara cu filmul. Filmul a prins foarte bine peste tot pe unde a fost. E o poveste universala si nu poate fi acuzata in vreun fel de compromisuri, deci chiar si cei mai carcotasi au fost mai pozitivi. Si as vrea sa cred ca e un film iubit si surprinzator. Pacat totusi de felul in care ne tratam, ca popor, arta.

PeTocuri: Cum ai descrie industria filmului romanesc?
Ana Ularu: Pentru mine, industria filmului romanesc e un fel de atelier mare impartit de multi pictori si sculptori. Mereu ceva e in lucru, se traverseaza un hol cu panze aproape terminate, se imprumuta materiale, e o efervescenta creativa, un manifest. Pacat ca cei care trec pe langa atelier si nu trag un pic cu ochiul pe ferestre raman imuni.

PeTocuri: Pe langa actorie, muzica reprezinta un rol important in viata ta. In 2009 te-ai alaturat trupei Sunday People. Poveste-mi despre aceasta experienta si despre pasiunea ta pentru muzica!
Ana Ularu: Pai… sunt dependenta de muzica. Suna a cliseu, stiu, dar de la 10 ani, de cand am primit un cd-player cat o caramida am fost mereu cu castile in urechi. Nu pot concepe sa merg pe strada fara sa ascult ceva. Nu as fi crezut sa am sansa sa pot scrie eu versurile mele, sa le armonizez cu o lume creata de colegii mei, muzical, sa fim pe o scena…e greu si ar fi pretentios spus altfel decat: E foarte frumos…

PeTocuri: Cum este scena muzicala fata de scena unui teatru sau fata de platoul de filmare?
Ana Ularu: Alta responsabilitate! Dar am mesajul meu, cuvintele mele, imi cant ideile fara sa le mai trec prin vreun filtru de insusire. Si totusi, nu as renunta la nimic din toate acestea. Vreau sa le fac pe toate, cat de bine pot.

PeTocuri: Cum te-ai descrie ca artista?
Ana Ularu: Pasionata, cerebrala si mult prea emotiva (contradictie, dar…asta e), dispusa la lucru si la haos creativ.

PeTocuri: De curand ai devenit imaginea clubului de fashion online Stilago, ce inseamna pentru tine acest pas?
Ana Ularu: Inseamna reintalnirea cu o pasiune a mea care a crescut odata cu mine! De mica desenam scenariile mamei cu design de fashion. Aveam cateva sute de idei stranse la un moment dat. Ma amuz teribil cand le vad. Dar ador moda, forta acestei arte in acest secol, subversivitatea si versatilitatea ei. E o arta vie, iar Stilago este un mic Paradis online al fashionistelor. Exista o diversitate de stiluri, mereu campanii noi, mereu idei noi de accesorizare. Ma simt foarte „ca acasa” la Stilago, si foarte flatata de faptul ca m-au ales, cu atat mai mult cu cat nu am cochetat chiar niciodata cu ideea de a fi model.

PeTocuri: Teatru, film, muzica, moda… cum arata o zi obisnuita din viata Anei Ularu?
Ana Ularu: Depinde de zi. Daca exista sanse de relaxare pe o terasa la o inghetata, ziua e completa, oricum ar fi. Deocamdata filmez, asa ca mental sunt iarasi bransata la un anumit program, la o anumita societate, la niste ritualuri de platou de filmare.

PeTocuri: Ce proiecte pregatesti pentru viitor?
Ana Ularu: Veti vedea si auzi! Nu prea vorbesc inainte de completarea unui proces.

Citeste si Ana Ularu – ambasadoare Stilago

Foto: Stilago

The post Interviu: ANA ULARU appeared first on Petocuri.