INSPIRATIE

Dries Van Noten fara Dries...

Dries Van Noten se retrage de la conducerea casei de moda…

INTERVIU

Magia Zanelor de dupa usa...

Magia Zanelor incepe in fata unei usi fermecate, un loc in…

INSPIRATIE

Premiile Oscar 2024. Momente pe...

Cateva ganduri despre premii si discursuri, tinute de pe covorul rosu…

INSPIRATIE

Pat McGrath. Cand o make-up...

E surprinzator cand numele unui make-up artist rasuna la fel de…

HOT TREND

Cerceii statement

Elementele cu care rezonez pe deplin la evenimentele dedicate modei alcatuiesc…

EDITOR'S CHOICE

Love is Chance

Iubesc cuvintele. Si le respect. Sunt foarte atenta si precauta cu…

CATWALK

10 rochii haute couture SS...

Am ales cate o rochie din colectiile haute-couture semnate de zece…

Inspiratie

Umor si activism pe scena de stand-up comedy

Ali Wong, Taylor Tomlinson, Wanda Sykes si Hannah Gadsby m-au influentat sa privesc stand-up comedy-ul cu alti ochi… Nu de putine ori cu ei in lacrimi de ras, dar si cu vulnerabilitate, empatie si speranta pentru o lume mai buna. Interactiunea mea cu stand-up comedy-ul a inceput cu stangul. In urma cu multi ani, sa fie vreo 15, am mers la un show intr-un local din Bucuresti. Nu mai tin minte cine a urcat pe scena, dar stiu ca nu am rezonat cu genul de umor ascultat. Se poate ca experienta mea din acea seara sa nu fi fost reprezentativa pentru peisajul stand-up-ului, doar ca nu am simtit curiozitatea de a afla exact ce si cum. Lucrurile s-au schimbat relativ recent cand am intalnit abordari ce calibreaza umorul din experientele pe care viata ni le aduce in cale, fara a-l forta sa fie si unde nu e. Mai mult decat atat, temele de discutie incluse in show-uri, de la inegalitate de gen, la rasism, homofobie, sanatate mintala, maternitate, relatia cu familia sau relatiile de cuplu, creioneaza – uneori pe alocuri, alteori in intregime - o forma de stand-up comedy activist. Poate ti se intampla si tie, dupa un serial care iti place mult, sa nu mai ai un timp rabdarea necesara pentru a te aventura intr-o noua poveste. In urma cu niste luni bune, ma aflam tocmai intr-o astfel ...

Inapoi Inainte
Recenzie: Red Hot Chilli Peppers @ Arena Nationala

Recenzie: Red Hot Chilli Peppers @ Arena Nationala

Hituri precum Give it Away, Californication, Under The Bridge sau Scar Tissue, dar si piese de pe cel mai recent album Red Hot Chilli Peppers au rasunat, vineri, 31 august, pe Arena Nationala. Alex Stan a mers acolo si a povestit colegilor de la Hypestreet.ro cum a fost. In cateva cuvinte: o combinatie inedita intre energie incontrolabila si transa. Dar te invitam sa citesti pe larg despre intreaga experienta!

Weekendul a inceput in forta vineri seara la Arena Nationala alaturi de trupa rock americana Red Hot Chili Peppers, aflata pentru prima oara in Romania. Show-ul a fost unul dintre cele mai asteptate concerte ale acestui an. Cei patru membri ai trupei, Anthony Kiedis (solist), Chad Smith (tobe), ‘Flea’ (bas) si Josh Klinghoffer (chitara) in formula actuala, au oferit fanilor un spectacol pe cinste, ridicandu-se la nivelul asteptarilor.

Dupa trei decenii de muzica, dependente, narcotice, suisuri si coborasuri, cei de la Red Hot sunt mai intelepti iar muzica-i mai coapta. Membrii trupei, care la inceputuri obisnuiau sa cante nud, cu sosete agatate de penis, au adaugat o nota de nostalgie si maturitate stilului specific. Am putea spune ca stilul ‘rugged’ al trupei s-a rafinat prin suferinta.

Show-ul de vineri ne-a demonstrat totodata ca stropul de nebunie ‘curata’ nu s-a evaporat. Dincolo de mersul in maini al lui Flea, de forta lui Chad la tobe sau de prestatia scenica foarte dinamica a baietilor, Red Hot au transmis o energie aproape diabolica in puterea ei de transformare. Umpluta pana la refuz, Arena Nationala s-a preschimbat intr-o catedrala care a vibrat la vocile si pasiunea celor 45000 de oameni prezenti. Romanii de pretutindeni din tara au alcatuit un public impecabil, receptiv, care a stiut sa primeasca dar si sa ofere, ceea ce l-a facut pe Flea sa declare ca este fericit sa concerteze in Romania.

Aflati in turneu pentru promovarea noului album ‘I’m With You’, cei de la RHCP au cantat pe langa piese noi si melodii consacrate, toate fiind foarte bine primite de public. Concertul s-a deschis cu ‘Monarchy of Roses’ iar din setlist nu au lipsit ‘Dani California’, ‘Give it Away’, ‘Look Around’, ‘Higher Ground’, ‘Ethiopia’ si ‘By the Way’. Trupa le-a facut si o mica surpriza fanilor cu un jam al lui Chad alaturi de percutionistul brazilian Mauro Refosco.

Ne-am bucurat si de o versiune cam rapida a lui ‘Scar Tissue’, melodie emblematica pentru John Frusciante, ceea ce i-a facut probabil pe multi sa-l regrete pe fostul chitarist ale carui acorduri au facut istorie.

Totusi Josh a facut o treaba buna, s-a integrat bine in trupa, iar la ‘Californication’, ‘Under the bridge’ si ‘The Adventures of Rain Dance Maggie’ comunicarea dintre trupa si public a fost absoluta.

Venirea celor de la Red Hot la Bucuresti a provocat o isterie in randul romanilor. Snapshot-uri cu bilete pe Facebook, tricouri, suspans, kitsch. In seara concertului insa evenimentul a avut o dimensiune noua. Oamenii s-au indreptat catre stadion cu multa decenta, ca la un pelerinaj, intr-o (aproape) liniste solemna. Dinspre stadion, cat inca era lumina, razbatea sunetul trupelor in deschidere, AAAK (As Able as Kane) si Grimus care au trecut cu brio de aceasta proba de foc. Putin inainte de venirea trupei pe scena, publicul vuia, fremata. La orele 21:00 s-a produs explozia: un Big Bang muzical care a declansat nebunia. Pe langa muzica, publicul s-a bucurat de un spectacol de lumini si lasere. Concertul a fost redat live pe doua ecrane uriase, amplasate de-o parte si de cealalta a scenei care au surprins si portiuni insufletite din marea de oameni. In public a circulat un banner pe care scria ‘We’ve been waiting since 1983′(‘Va asteptam din 1983’, anul infiintarii trupei), iar pe scena a fost adus steagul Romaniei. Cred ca si un pagan, un strain fata de tot ceea ce inseamna rock sau Red Hot, ar fi fost convertit.

RHCP sunt cunoscuti pentru stilul muzical care imbina rock-ul cu influente funk, punk, rap, heavy-metal si rock psihedelic. In plus, tot ei au popularizar stilul shants (cuvant telescopat din shorts si pants). Totusi, RHCP au ceva in plus, caracteristic lor, ca o poveste nerostita dar subinteleasa. O filosofie aparte, o combinatie magica.

Din acest motiv, in timpul concertului, care a durat cam o ora jumatate, am trait o experienta paradoxala: pe de-o parte am fost cuprinsa de o exuberanta si de o energie incontrolabile, iar pe de alta parte am cazut in transa, sub efectul ‘acelui ceva’ inefabil.

Iar at the end of the day, chiar daca ne-a lipsit Frusciante l-am avut pe Josh, chiar daca sonorizarea a lasat de dorit s-a auzit ecoul publicului, si desi momentul magic s-a disipat putin inainte de miezul noptii, el a deschis apetitul romanilor pentru concerte cel putin la fel de grandioase.

Text: Alex Stan
Foto: Alex Chelba, Alex Barbulescu

PUBLISHED ON 03.09.2012

more in Newsroom